Mai demult am facut un mic experiment care presupune urmatoarele lucruri :
-iti alegi un loc complet intunecat si gol,de preferat un spatiu inchis
-iti iei cu tine un pix si o agenda (nu iei cu tine nici un fel de obiect care sa fie sursa de lumina)
-timp de 15 minute incerci sa te acomodezi cu atmosfera,te deschizi la orice fel de perceptie a locului,concentrandu-te strict pe monitorizarea starilor din momentul respectiv (incerci sa nu lasi mintea sa iti zboare la altceva)
-dupa 15 minute incepi si iti notezi trairile,sub forma de discurs liric (poezie,daca vrei sa ii zici asa) ; pe cat posibil,incerci sa nu te implici rational in ceea ce scrii,notezi exact ceea ce simti,aproape simultan cu constientizarea ideii care iti vine,ca si cum s-ar scrie prin tine.
-nu te gandesti la forma,structura,nu intervii in proces,nu impopotzonezi cu figuri de stil in mod expres,pur si simplu materializezi starea pe care o ai intr-un text. (nu trebuie sa dureze mai mult de 5 minute)
-nu utilizezi nici un semn de punctuatie
-dupa ce ai terminat,pleci de acolo fara sa aprinzi lumina si te duci in alta camera,unde,fara sa citesti ce a iesit,incepi si rescrii textul de la coada la cap,incepand cu ultimul vers si terminand cu primul.
-apoi citesti comparat textele.Ai sa observi ca amandoua au coerenta si prin reasezare in oglinda,sensurile se preschimba in altele.
- e pur si simplu un joc metatextual care iti da senzatia de magie si alchimie a textului.
Eu am ales un veceu ca loc de desfasurare si a iesit asa ceva (tip : cititi-le ca pe texte separate, faceti abstractie ca sunt scrise in oglinda) :
Textul normal :
in momentul asta
imi doresc moartea
nu ca o eliberare ci ca o inrobire
la care vreau sa asist din placere ca la un film
aici unde intunericul e mai negru decat absenta luminii
miroase a pisat si odorizant sanitar
ca intr-un spital de boli mintale
inchid ochii de frica si ii mai deschid experimental
si e mult mai intuneric decat cu ochii inchisi
ma uit in jos
tot ce disting sunt siluete intunecate
picioarele mele care sunt atat de negre
incat bezna pare lumina
parca-i totul plin de noroi
si nu degeaba am bocanci in picioare
ma doare capul ingrozitor
picaturi de apa tulbure si scarboasa
lovesc conductele
cate una pe rand
tortura nu altceva
as vrea sa fie altceva
parca dintotdeauna se-aude
scancetul asta neincetat de vioara stricata si reconditionata
nu urla nu murmura
vine pe teava si se scurge in vasul veceului
nici nu vreau sa-mi imaginez
ce-ar curge daca-as trage apa
dar nu depinde de mine asta
nu vad decat sange si limfa
bolborosind in gaura asta de cartita
unde nu poti sa mori de placere
asistand la agonia ta
ca-n filmele alea interesante
Textul oglinda:
ca-n filmele alea interesante
asistand la agonia ta
unde nu poti sa mori de placere
bolborosind in gaura asta de cartita
nu vad decat sange si limfa
dar nu depinde de mine asta
ce-ar curge daca-as trage apa
nici nu vreau sa-mi imaginez
vine pe teava si se scurge in vasul veceului
nu urla nu murmura
scancetul asta neincetat de vioara stricata si reconditionata
parca dintotdeauna se-aude
as vrea sa fie altceva
tortura nu altceva
cate una pe rand
lovesc conductele
picaturi de apa tulbure si scarboasa
ma doare capul ingrozitor
si nu degeaba am bocanci in picioare
parca-i totul plin de noroi
incat bezna pare lumina
picioarele mele care sunt atat de negre
tot ce disting sunt siluete intunecate
ma uit in jos
si e mult mai intuneric decat cu ochii inchisi
inchid ochii de frica si ii mai deschid experimental
ca intr-un spital de boli mintale
miroase a pisat si odorizant sanitar
aici unde intunericul e mai negru decat absenta luminii
la care vreau sa asist din placere ca la un film
nu ca o eliberare ci ca o inrobire
imi doresc moartea
in momentul asta
