Peter Paul Rubens - "Bacchus" (pictura baroc)
Desfrau,extaz si beatitudine animalica.In fiecare din noi exista un Bacchus care la un moment dat se dezlantuie intr-un mod mai mult sau mai putin grotesc.La nivel instinctual ne confundam foarte mult cu animalele : ne e frica,ne e foame,ne e sete,vrem sex,mult sex,reactionam violent atunci cand ne este calcat teritoriul fizic sau emotional,muscam,urlam,ne pazim "prada" vanata curgandu-ne balele de lacomie si posesivitate dusa la extrem.
Dar se pare ca suntem singurele "animale" care poseda instinctul desfraului si risipei nejustificate de energie.Ne place sa facem circ de dragul circului,ne incanta ideea de a urina in public atunci cand suntem turmentati si a elibera strigate ce parca vin din inima junglei.Si toate acestea pentru ca ne distreaza,pentru ca ne dau o senzatie de placere.Animalele se manifesta in acest fel avand ca scop comunicarea unui anumit lucru,acesta fiind codificat sub forma unor gesturi.
Doar noua,oamenilor (ma limitez dand cuvantului "oameni" sensul de barbati in acest context),ne place sa ne-o scoatem in fata altor oameni si sa le aratam cat de tari suntem noi pentru ca ne merge vezica urinara ca unsa.
2 comentarii:
stii faza aia cu ceasul aruncat in veceu...hmm. urasc ceasurile. sunt poate cele mai cumplite masinarii:) ele nu lasa timpul sa traiasca liber. nul lasa sa respire.
ceasornicarii sunt calaii timpului iar cei care sparg ceasurile sunt dumnezei:)
suntem nelimitati. sa ne-o scoatem pe oriunde si oricand. sa urlam pana ragusim. sa traim. sa murim cand avem chef. sa ne exprimam sentimentele. sa iubim si sa uram. ce usor ar fi sa fim animale.
Trimiteți un comentariu