Te-am imprumutat pentru un univers de scurta durata

te-am imprumutat pentru un univers de scurta durata
care se naste si moare
in timpul in care o tigara arde singura
te-am visat odata in locul asta
ti-am visat mainile albastrite
si cuvintele plutind pe apele murdare din Vama
te-am imprumutat din visele mele
nu trebuie sa imi dai voie
imi dau voie singur
nu ma simt vinovat cu nimic
singurul lucru pe care pot sa-l fac ca tine artisto
este sa plang precum plang artistii
plang cu grade celsius
multe si coplesitoare
atunci cand ma albastresc in culorile tale
plang fara sa sufar
plang pentru ca e prea omenesc
plang precum nu plang barbatii si femeile
a fost odata un moment in care tineai bratele ridicate
pentru ca eram eu in spatele tau si iti desenam revolutia pe trup
eram undeva pe o linie de echilibru ireal de sensibila
dincolo de ea incepea bulgaria multiplelor metamorfoze
ne-am pus ochelarii de soare
si nu ne-am mai vazut unul pe celalalt
ne-am pierdut printre constructiile alea gri
utilitariste
ca-n picturile alea olandeze
pe care tu ai apucat sa le urasti fara sa apuc si eu sa le vad
si sa le iubesc