Se afișează postările cu eticheta sunete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta sunete. Afișați toate postările

vineri, 11 septembrie 2009

miercuri, 28 ianuarie 2009

Gotta move on....



Every now and then
I fall into deep thought
And self-examination
Figuring out
If I really belong in this world

Who am I?
What was I born to live?
Will I succeed?
Or will I fall short of my dreams?

I know I’ve got to find a way to move on
To a place where I can be sure
On a journey deeper inside
On a journey deeper inside my mind

I know I’ve got to find a way to move on
Gotta move on
To a place where I can be stronger
Stronger
Stronger
Stronger
Stronger

luni, 15 septembrie 2008

O muzica fara inceput si fara sfarsit

Sunetele ei vin din alte lumi. Istoria ne raspunde cu date precise dar incomplete la intrebarea "De unde vine aceasta muzica?". Cel mai sincer raspuns il primim de la radacinile sufletului nostru romanesc : "A fost odata ca niciodata".... Intorcandu-ne in trecut,constatam ca asta e muzica marilor nostri clasici : Eminescu, Caragiale, Creanga,Slavici si celor contemporani lor. Spargand barierele timpului intram intr-o lume atemporala ,cea a Vitoriei Lipan,a Imparatului Verde,a lui Harap - Alb,unde ii intalnim pe lautarii ce cantau la marile etape cosmice din viata unui om : Botezul,Nunta,Inmormantarea. Iubesc aceasta muzica sublima ca pe o perla nepretuita a spiritului romanesc. O valoare nationala autentica si de nepatat. O poveste a tragediei umane din cele mai vechi timpuri. O muzica fara origini si fara directii. Spirit si esenta umana specifice traditiei romanesti,valori ce ne-au situat in peisajul culturilor din intreaga lume.








luni, 25 august 2008

Song of the day



Don’t tell your man what he don’t do right
Nor tell him all the things that make you cry
But check yourself for your own shit
And don’t be making out like it’s all his

Take a look around the world
You see such bad things happening
There are many good men
Ask yourself is he one of them

The deadliest of sin is pride
Make you feel like you’re always right
But there are always two sides
It takes two to make love, two to make a life

Take a look around the world
You see such mad things happening
There are few good men
Thank your lucky star that he’s one of them

luni, 11 august 2008

Drum duet - cum se facea pe vremuri

Sa ne intoarcem putin in vechea scoala si sa ne intrebam cateva secunde care e originea meseriei :)

Drum duet - cum se face astazi

Sunt intr-o perioada foarte "muzicala".Eu sunt foarte "muzical" de fel, dar se pare ca la ora actuala nu ma hranesc cu altceva in afara de muzica. Gandesc muzica,simt muzica,traiesc muzica.Asa ca n-am ce face,decat sa "go with the flow".Va invit sa urmariti un "felios" duet de tobe.Vizionare savuroasa ;)

sâmbătă, 9 august 2008

vineri, 8 august 2008

"Maynard is the best" zise o tipa

Cred ca am prins zilele astea o atractie hipnotica pentru vocea tipului astuia :

miercuri, 6 august 2008

Clip ingenios

Ce sa zic...Mie imi place foarte mult clipul asta. Mi se pare un concept nou in ceea ce priveste scenariul de videoclip, chiar daca e destul de vechi. Eu il uitasem de mult.Enjoy!


sâmbătă, 2 august 2008

Unii oameni chiar sunt oameni

Am primit un telefon acum o ora. Un numar necunoscut. Am raspuns. Era un zgomot infernal.O amestecatura de sunete fara nici un sens. S-a putut auzi o voce care a tipat cat a putut de tare pentru a o putea auzi : "Te rog,nu inchide!" Apoi am inceput sa disting o linie melodica. Imi suna cunoscut. Incet incet au inceput sa se auda si urmatoarele versuri :

I know that I've imagined love before
And how it could be with you
Really hurt me baby, really cut me baby
How can you have a day without a night
You're the book that I have opened
And now I've got to know much more

The curiousness of your potential kiss
Has got my mind and body aching
Really hurt me baby, really cut me baby
How can you have a day without a night
You're the book that I have opened
And now I've got to know much more

Like a soul without a mind
In a body without a heart
I'm missing every part

Nu-mi venea sa cred...Era Massive Attack.Astazi a avut loc concertul lor in Bucuresti, concert la care nu am putut ajunge,fapt care mi-a lasat un gust amar. Cineva m-a sunat si timp de 5 minute a lasat telefonul deschis si am putut asculta Unfinished Sympathy live si in direct,datorita ei.Dupa ce s-a terminat melodia s-au auzit niste urlete si fluieraturi incendiare.Nu-mi venea sa cred...

Eu stiu cine esti, chiar daca nu ti-ai declarat identitatea.Si voi aprecia mereu gestul tau.Ce-ai facut tu pentru un strain e deosebit de admirabil.Ai demonstrat ca ai o mare sensibilitate si ca iubesti muzica cu adevarat.Nu voi uita niciodata lucrul asta.Este mult prea frumos pentru a-l da uitarii.
Asa ca voi lasa aici melodia asta,special pentru tine. In noptile in care vei vrea sa fii chill asa cum nu multi stiu,intra aici si ascult-o. Music never dies!



miercuri, 30 iulie 2008

Se-aude ceva....

Mi-am luat un deodorant Str8 verde.Si cand ma pregateam sa imi dau cu freon la subsuoara,am auzit ceva ciudat...Am dus spray-ul la ureche,si in loc sa aud fasaitul oricarui spray,am auzit melodia asta :

marți, 29 iulie 2008

Clasice pe care sa-ti rupi coloana



Let's take it back to the old school oleaca cu Chimicalii



"Cu tact ne deplasam pe un drum abstract/De fapt ne reinventam avand intreaga lume-n cap/Nimic nu e nou,e ca un film ce il repet/Pana-ajung sa simt in vene DA FUNKY SHIT"
(citat din Alexandru Cristea,colegul meu de banca din clasa a cincea pana la plus infinit!)

Asa se distreaza maestrii Zen



The monastery's gates are closed
Tonight we're groooooving
Bald heads are twisting in the air
Fuck meditating
Fuck Nirvana
Let our astral bodies go craaaazzyyy
Fuck Jackie Fuck Bruce Fuck Chuck
and all those posers
Our powers combined shake the earth's axis
Pick up pick up hicka da hick up
Pick up pick up hicka da hick up
OOOOOOOOOOOHHHHMMMMMMMMMMMMMMMM

marți, 15 iulie 2008

Jazz - The mathematics of soul

Trei "bibelouri" de piese care va vor aminti cat sunteti de speciali...

Dave Brubeck - "Take five"



Herbie Hancock - "Cantaloupe Island"



Ella Fitzgerald & Louis Armstrong - "Summertime"

sâmbătă, 12 iulie 2008

Cele mai weird clipuri din copilarie

Cu siguranta fiecare dintre noi ,atunci cand era mic, a vazut tot felul de chestii pe TV fara sa intentioneze si care l-au facut sa fuga in brate la mama si la tata.De la Twin Peaks,Tales from the Crypt, celebrele documentare despre extraterestri de pe TVR,si nu in ultimul rand,tot felul de clipuri ale unor trupe pe care le va fi ascultat mai tarziu.Unele dintre ele au intrat atat de adanc in subconstient incat nu pot fi uitate vreodata.Fiecare detaliu,fiecare cadru imi revine acum in memorie ,insa mi-e greu sa retraiesc starea aia de frica si confuzie in fata bizarului.Dar,cel putin,imi amintesc cu zambetul pe buze de baietelul ala care statea cu telecomanda in mana,in timp ce mama si tata gateau de zor delicatese in bucatarie,uitandu-se cu ochii bulbucati la tot felul de chestii pe care nu le intelegea.

Mi-am adus aminte de "Black Hole Sun" de la Soundgarden,absolut intamplator.Doamne,ce ma mai facea sa ma cachitzu pe mine clipul asta :))) De la tipa care isi mangaie cainele in cada in timp ce iubitul ei se piaptana cu cutitul,pana la fetita care se mozoleste pe fata cu inghetata si isi arde la protzap papusa barbie,fetzele alungite si ochii iesiti din orbite ale tuturor personajelor,clipul e absolut demential!


marți, 8 iulie 2008

Cronica de B'estfest



Da ma,nene,ce sa zic...Unuia ca mine,care a fost pt prima oara la un astfel de festival i s-a parut tare de tot!!! Eu nu prea am fost umblat pe la concerte de amploarea asta.Eu am fost un adolescent bosorog care si-a asezat curul pe scaunele barurilor intunecate din bucuresti (Da,ba,bucuresti cu "b" mic,fleoshk).In weekenduri nu ieseam de sub incidenta Expiratului si B52-ului,am fost si eu o data in Vama la Jeru the Damaja care imbatranise mult,Green Hours si concertele sale de curte,si in rest,cafea ,bere si tigari prin toate speluncile cu muzica de la Magic FM.Dom'le,da' acum uite ca am ajuns si eu pe la b'estefestu asta ,absolut intamplator,si ii multumesc pe calea asta persoanei care a facilitat intamplarea.

Am prins a doua zi de festival.Ma bucuram sincer cand ma gandeam ca o sa ascult muzica live la volum maxim a unor trupe pe care le ascult si acasa,dar si a altora de care nu am mai auzit niciodata.Din start,doi iepuri impuscati de-odata : inedit si familiaritate.De cum am intrat,m-am transpus intr-o atmosfera complet libera si degajata.Asemenea spatiu intins ti-e dat rar sa vezi in bucuresti.4 scene,baruri si puncte de haleala asezate strategic,veceuri curate,oameni tineri cu nuante de par de la negru abanos pana la albul fumului de la Vatican.Numai lume buna,nu-mi venea sa cred ca nu miros partzurile arogante cu care m-am obisnuit de atata timp.

Am ajuns cu o jumatate de ora inainte sa cante prima trupa din program.M-am hotarat sa ma invart pe acolo,sa fac o mica recunoastere de teren.La o mica distanta de la intrare era o mica scena amplasata de Axe,care isi promovau noul gel de dush,prin vreo 6 tipe (hai sa fim sinceri) bune rau de tot si echipate asa cum e indicat pe timp de vara.Ele jucau rolul de "spalatorese de barbati".Te dezbracau pana la chiloti si in vazul lumii te frecau cu buretei si gel de dush pana straluceai ca unica fatza vazuta a lunii.Vanau barbatii care treceau pe langa "spalatorie" si isi foloseau tehnicile de convingere pentru a-i atrage in "cursa".Au tras si de mine,dar,recunosc,n-am fost destul de barbat :))) Nu sunt ipocrit,as fi vrut sa incerc,dar m-am gandit ca dupa aia o sa asist la concerte in boxeri pana ma usuc,cu hainele in brate,ceea ce ar fi fost foarte incomod.Asta e,data viitoare!

Screamig Van cica e un concept nu foarte nou in Europa care a ajuns pe la noi la editia din 2007 a festivalului.Iti bagi capul intr-o cabina si timp de 30 de secunde urli,canti,faci ce vrei ,numai sa o faci tare si cu "b'estialitate".E draguta experienta.Eu m-am simtit ca in filmul "Cubul".Arata foarte ciudat interiorul cabinei.Intepenit cu capul acolo,am urlat si m-am auzit de undeva din hipotalamus,am cantat barbierul din sevilla (bucata mea preferata cand vine vorba de crize),am urlat o combinatie de song 2 de la blur,cu sic de la Slipknot,cu rasul vacii nebune ,si m-am distrat la culme,pe bune!


"The Mood" a fost trupa din deschidere.Baieti romanashi de-ai nostri,m-au lasat pur si simplu masca.Suna extrem de curat ,solistul are o voce remarcabila si o engleza de la mama ei.Muzica lor suna a indie,alternative,dar putin mai agresiv.Singurul lucru de care ar trebui sa se detaseze pe viitor e sa nu mai sune asa mult a Placebo si a White Stripes,mai ales la capitolul voce.In rest,toata aprecierea mea,fac o treaba mai mult decat buna.

Deluka a fost revelatia festivalului pt mine.Au fost exact pe gustul meu,si au avut impactul cel mai puternic asupra mea,desi cred ca au avut cei mai putini spectatori.Au fost programati si la o ora mai putin "de varf",batea soarele pe tine de ziceai ca esti lipie jidaneasca de pe vremea lui Moise.Un sound de il simti ca un cutremur in stomac,bas si tobe curate,ritmice care te pleznesc de nu te vezi.Vocea diafana a micutei japoneze iti unge ranile cu care ramai in urma sunetului de chitara izbitor.O combinatie geniala de electronica,alternative,sound heavy si uimitor de dansabil,un stil original,care anticipeaza un succes maret in viitor.Solista e fermecatoare.Nu iti poti intoarce privirea de la ochii ei.Nu e deloc frumoasa.Dar are aluat de artista,te vrajeste,te baga pur si simplu in tripuri.O ora cat a durat concertul eu am fost in transa.Abia astept sa scoata un album sa-l pot lua de pe ODC :))))))



De Manic Street Preachers stiam de ceva timp,imi plac ,dar nu ma omor dupa ei.Oamenii au totusi o experienta de invidiat in ale live-show-ului ,au adunat mii de oameni in fata lor la b'estfest,care nu au lasat mainile jos o secunda.Fluieraturi,aplauze,simbioza perfecta intre trupa si spectatori.Dans,empatie intre necunoscuti,o atmosfera bestiala.Vorba lui Sandy cocalarul : "muzica de muzica,nene!"


Am avul de ales intre Kaiser Chiefs si Nouvelle Vague pentru ultima felie de placinta.Am ales absolut intuitiv,nu era timpul si nici locul pentru decizii pe criterii muzicologice.Pe Kaiser ii ascultam acasa,drept urmare,curiozitatea m-a impins catre frantzuzii de la Nouvelle Vague.A fost un prilej mai mult decat potrivit sa inchei seara intr-o atmosfera de rafinament,chill total si spectacol artistic in adevaratul sens al cuvantului.O revitalizare a muzicii frantuzesti de odinioara,in amalgam cu elemente de jazz,bossa nova,toate invelite intr-un cornet delicios de hituri celebre precum "God save the Queen" de la Sex Pistols,"Too drunk to fuck" - Dead Kennedys" ,"Just can't get enough"-Depeche Mode,si alte felioase de te lingi pe degete.O trupa de cover-uri cat se poate de originala,imbinand clasicul,modernul si avangarda cu maiestrie.Aroma de acustic pregnanta iti da ocazia sa auzi un contrabas ,o vioara,percutie de jazz,doua voci superbe vibrand in doua femei la fel de superbe,care iti amintesc de Edith Piaf.Speachless...


Cam asta a fost si cu b'estfestul.Eu zic sarumana ca am apucat sa asist,cu o bere in dreapta,o cola in stanga,o tigara in gura,dand din picior in tandem cu pulsul a mii de oameni.Sa fie primit si altadata!

miercuri, 2 iulie 2008

Just....a posible answer!


M-am mai gandit zilele astea la o posibila explicatie a videoclipului "Just "(vezi postul de mai jos un pic).Va reamintesc ca tipul de pe jos le spune celor stransi in jurul lui ca n-ar fi cinstit sa le spuna motivul pentru care sta intins pe asfalt si ca nu e vorba de o posibila moarte care i-ar paste pe toti.Plecand de la premisa asta,putem deduce ca barbatul de pe asfalt e un personaj de o importanta majora in povestea clipului.Doar simplul fapt ca le-ar divulga secretul lui ar declansa un eveniment cu consecinte ce i-ar afecta pe foarte multi : "I can't tell you!It wouldn't be wright!Do you really want to know?Ok,I'll tell you,but God forgive me for that,'cause you don't know what you ask from me!"

Drept urmare,eu am urmatoare ipoteza : Tipului ii este promisa o suma enorma de bani de catre trupa Radiohead ( care priveste de la geam toata intamplarea) sa fie personaj principal in videoclipul piesei "Just".In acelasi timp,lui i se spune foarte clar ca nu va primi banii daca nu garanteaza realizarea unui videoclip care sa bulverseze pe toti cei care-l vor viziona.I se spune ca videoclipul va trebui sa produca foarte multa confuzie in randul oamenilor,pentru ca va trebui sa contina un element cheie care sa nu poata fi descifrat,din cauza caruia vor avea loc multe sinucideri si obsesii ce vor conduce la distrugerea vietii oamenilor.In acelasi timp,el are obligatia de a nu spune nimanui ceea ce face,de a nu pomeni sub nici o forma numele "Radiohead" sau faptul ca are loc vreo filmare.Deci,practic,i se cere un efort imens de imaginatie,recompensat printr-o suma exorbitanta de bani,dar in acelasi timp i se incarca constiinta cu responsabilitatea oamenilor care vor suferi din cauza impactului acestui videoclip.Tipul este un om extraordinar de inteligent,renumit probabil prin cercuri restranse pentru ingeniozitatea lui,fiind autorul unor carti revelatoare ,dar necunoscute,din cauza lipsei unor mijloace de promovare eficiente.Indeplineste conditia omului de geniu neadaptat in societate,dar cu o constiinta bine conturata si o moralitate inalta.Trupa Radiohead zvoneste printre prieteni ca vrea sa scoata un videoclip ravasitor,inedit si cu un impact puternic.Le este recomandat de un prieten acest tip pentru colaborarea la nascocirea ideii de clip.Propunandu-i-se acest lucru,tipul refuza prompt,si petrece nopti bune nedormind si gandindu-se la ea.Are o situatie materiala mizerabila,traieste de azi pe maine,hranindu-se doar cu ideile sale care nu vor avea sansa sa fie transmise celorlalti niciodata.Cum orice are un pret,el ia hotararea,dupa indelungate procese de constiinta,sa colaboreze la realizarea clipului,acest lucru inducandu-i o depresie uriasa,plina de sentimente de vinovatie fata de impactul destructiv in randul oamenilor si un sentiment de dispret fata de sine,din cauza faptului ca o suma de bani,indiferent de valoarea ei,l-a cumparat.Isi nascoceste planul,si trece la treaba.Ajunge pe o strada destul de populata si se aseaza pe asfalt in mijlocul trotuarului,atragand oamenii curiosi.

De aici,stiti firul povestii.In momentul in care se decide sa le spuna motivul pentru care s-a asezat pe jos,ati observat ca subtitrarea se taie,si intervine misterul obsedant al clipului.De fapt,tipul le spune : "Numele meu este X.Locuiesc pe strada Y,si am un cont deschis la banca Z de 10 milioaane de dolari.Fiecare dintre voi care se va aseza langa mine pentru 1 minut,va primi 10.000 de dolari.Nu este o gluma.Printre voi e si un politist ca martor,urmeaza sa va donez pe cale legala si oficiala banii promisi.Scopul este un experiment sociologic facut de mine, pe puteri financiare proprii.Mai mult nu va pot spune,Daca doriti acesti bani,faceti ce v-am rugat!" si cam asta ar fi o posibila ipoteza.

Practic,el si-a facut treaba,a realizat un clip impresionant,enigmatic,care a adus un succes enorm trupei Radiohead,fara a le spune explicit celorlalti ca participa la realizarea unui videoclip (scopul fiind acela de a creea iluzia realitatii si spontaneitatii,altfel clipul ar fi iesit artificial daca ar fi fost angajati niste actori de la inceput),si care i-a patat constiinta definitiv.Ce spuneti,merge?

joi, 26 iunie 2008

Aphex Twin - geniu sau bolnav cu capul?





Aphex Twin este considerat unul dintre cei mai inventivi si influenti artisti ai muzicii electronice.Numele sau este legat de foarte multe proiecte muzicale importante, printre care si coloane sonore.Stilul sau este destul de greu de definit,suferind in 17 ani de activitate multiple modificari si influente.De aceea,pentru a nu gresi,il putem considera pur si simplu unul din "greii" muzicii electronice experimentale.Muzica este destul de greu digerabila de publicul larg, insa sonoritatea numelui sau este evidenta.Foarte multi au auzit de el,putini il asculta,cei mai multi afirma ca-l asculta desi n-o fac.

Adevarul este ca pentru a patrunde in sunetul lui Aphex Twin trebuie sa faci un mic efort intelectual si sa-i analizezi la propriu muzica intr-o maniera pe cat posibil obiectiva.Aphex Twin nu e muzica de suflet,nu-ti patrunde straturile afectiv-emotionale (asta doar daca ai ceva la cap :)) ) ,ci e o muzica de idei,experimentala si deosebit de tehnica,codificata intr-un non-sens aparent cu miros greoi de haos si distrugere a neuronilor.Facand abstractie de ambalajul sau de zgomot asurzitor,prin structura uimitor de bine realizata din punct de vedere tehnic a muzicii sale si prin incifrarea ideilor sale in anamorfoze (reflectand tendinta in exprimarea artistica a vremurilor actuale,in special a anilor '90), putem face o paralela intre el si Bach,a carui muzica poate fi penetrata in special prin structura mentala,spre deosebire de Chopin,de exemplu,pe care il "simti" mai mult decat il "gandesti".

"Socant" este primul cuvant care iti vine in minte atunci cand ii urmaresti videoclipurile.Prima melodie auzita si primul clip pe care l-am vazut de la Aphex Twin a fost "Come to Daddy",prin 1999.Eram clasa a 5-a ,cand pe fostul Atomic TV se difuza emisiunea "Atomic Bizzare" pe la ora 12 noaptea.M-am speriat teribil de rau,n-am tinut minte nici numele lui,nici numele piesei,singurele imagini intiparite in minte au fost cele din videoclip.Cand m-am facut mai mare si am avut si eu internet ,am cautat acest videoclip,si mi-a fost destul de greu sa-l gasesc,nestiind nici macar numele de Aphex Twin.L-am gasit intr-un final.Il vazusem o singura data in copilarie dar l-am tinut minte cap-coada.Inca il consider cel mai bizar si dubios videoclip al tuturor timpurilor.Va incumetati?





O alta fatza a muzicii lui Aphex Twin este umorul grotesc.Un exemplu bun e videoclipul piesei "Windowlicker".Merita sa va relaxati putin dupa ce-ati vazut "come to daddy" :)