Banii si lipsa banilor ; obiect - subiect - imagine

Daca banii sunt o problema, atunci tot banii sunt si rezolvarea acesteia. Daca in alte situatii problematice, ai de ales intre mai multe variante de solutii, in privinta banilor, celebra expresie "cui pe cui se scoate" e la loc de cinste . Nu poti combate saracia prin practicarea refugiilor spirituale, ci doar iti poti distrage atentia de la faptul ca suferi de pe urma lipsei banilor.

Pentru ca banii, sau mai exact lipsa banilor, sa fie cu adevarat o problema, trebuie ca doua conditii obligatorii sa fie indeplinite :

1) Lipsa banilor trebuie sa fie una reala si nu o impresie a celui in cauza

2) Lipsa banilor trebuie sa fie o cauza a suferintei unei persoane, sa o afecteze in plan psiho-emotional.



Daca cele doua conditii sunt simultan indeplinite, atunci vorbim despre lipsa banilor ca despre o problema reala.

Cu aceasta situatie se identifica majoritatea persoanelor nevoiase. Veniturile lor sunt mult prea mici pentru a asigura mijloacele de subzistenta, aceasta lipsa afectandu-i direct in plan fizic prin hrana insuficienta, lipsa unei locuinte, lipsa unei vestimentatii corespunzatoare, si a altor bunuri primare sau mijloace de satisfacere a nevoilor de baza.
Suferinta fizica se extinde in plan psihologic, din acest punct devenind mult mai greu de depasit. Daca omul este o fiinta adaptativa cu un organism care, in functie de conditiile mediului inconjurator si stilul de viata, isi modifica semnificativ de repede parametrii dupa care functioneaza, nu se poate spune acelasi lucru si despre dimensiunea psiho-emotionala a omului.
Stomacul isi adapteaza mecanismul in functie de cantitatea si calitatea hranei ingerate, intreg organismul se adapteaza la conditii extreme, dar statusul psihologic, odata dezechilibrat, cu greu mai poate fi readus la un nivel normal. Mai concret spus, adevarata tragedie a omului sarac e traita pe plan psiho-emotional, suferinta fizica fiind convertita in suferinta la nivelul constiintei.


Atunci cand doar una sau nici una din cele doua conditii nu este satisfacuta avem de-a face cu o falsa problema a lipsei banilor.

Daca o persoana dispune de un venit care ii acopera nevoile primare (hrana, adapost,imbracaminte, etc) si cele elevate (educatie, viata sociala, servicii medicale de calitate, dezvoltare profesionala si intelectuala, s.a.m.d.) dar acuza o lipsa a banilor, atunci avem de-a face cu o falsa problema ce-si are radacina in iluzia ca nefericirea este cauzata de insuficienta banilor.
Cauzele pot fi multiple, plecand de la lipsa educatiei financiare ce duce la un consumism exagerat, placi obsesive privind imbogatirea, dependenta fata de anumite obiceiuri, servicii sau produse, teama nejustificata de viitor, pana la clasica "lacomie de bani". Oricare ar fi cauzele suferintei in aceasta situatie, nu lipsa banilor e explicatia, ci felul in care constiinta se raporteaza la bani in general.

O alta situatie este cea a omului cu adevarat sarac. In cazul acesta, exista doua cazuri generale :

1) Cazul omului care nu-si poate satisface nici macar nevoile de subzistenta si ajunge la resemnare.

Mai exact, constiinta omului sarac se adapteaza la conditiile date, nu numai in plan fizic ci si in plan psiho-mental, depasind suferinta prin renuntarea la "lupta", la "revolta" si impacarea cu conditia de "amarat". Astfel, lipsa banilor nu mai reprezinta o problema, ea devenind un mod de viata interiorizat si asumat. Omul "sarac-lipit" nu mai are "nimic", nu mai are speranta, vointa, dorinte. Explicatia acestui fenomen e destul de simpla. Speranta nu mai poate inflori intr-un suflet pietrificat de o viata in care foamea pare sa nu inceteze niciodata si in care "NU AM" devine singurul adevar. Omul "sarac-lipit" ajunge sa traiasca cu preponderenta in plan biologic.

2) Cazul omului care isi poate satisface nevoile primare dar constiinta sa cere satisfacerea in mod obligatoriu a nevoilor elevate.

Acesta se aseamana cu primul caz prin atitudinea impacata vis-a-vis de conditia de nevoias, dar nu renunta la "lupta". Nu se resemneaza din neputinta ci accepta senin provocarea facuta de lipsa resurselor financiare. Traieste ca si cum n-ar fi sarac, fara a fi artificial, si nu accepta capitularea. De la caz la caz crede, spera sau ia masuri concrete in si pentru depasirea situatiei in care se regaseste. Scopul sau nu este procurarea banilor, ci doar satisfacerea nevoilor elevate. Daca ele pot fi satisfacute si fara resurse financiare (fiind sponsorizate de altcineva, spre exemplu), atunci scopul sau este atins. Pentru ca satisfacerea nevoilor elevate primeaza in topul nevoilor sale, si nu banii in sine, iar constiinta sa nu semnaleaza o suferinta efectiva, lipsa banilor nu este o problema reala pentru o persoana aflata in acest caz.



Banii si lipsa banilor - doua lucruri de care ne lovim neincetat

Numai in acest text cuvantul "bani" apare explicit de 26 de ori. Ca ne place sau nu ne place, banii fac parte din viata noastra la fel de mult ca oamenii, sentimentele, gandurile, si obiectele. Doar viteza mare cu care circula intre noi ne produc impresia ca devanseaza in importanta celelalte aspecte ale vietii.
Desigur, mai sunt multe categorii de oameni pe langa cele prezentate in textul de fata. Acestea s-au vrut doar a fi niste limite generale ale modului de raportare a oamenilor la bani si la lipsa banilor. Sa nu uitam : atatia oameni, atatea caractere. Dincolo de categorii, fiecare om se raporteaza la bani si la lipsa lor intr-un mod unic. Acest text n-are pretentia de a reprezenta realitatea, ci de a exprima doar o viziune printre multe altele.

Un lucru ramane totusi fundamental. Desi nu putem trasa limitele fericirii, este posibil sa le conturam pe cele ale suferintei. E foarte important sa cunoastem clar cauza suferintei noastre, pentru a o putea vindeca. Ramane responsabilitatea fiecarui individ in parte de a stabili ce anume il face nefericit : banii, lipsa banilor sau propria imagine vis-a-vis de cele doua.

Dreptul la tacere - imperativ oficial in drept - lege nescrisa in comunicarea sociala

Iata ce spune constitutia SUA privind dreptul la tacere :

"You have the right to remain silent. Anything you say can and will be used against you in a court of law. You have the right to speak to an attorney, and to have an attorney present during any questioning. If you cannot afford a lawyer, one will be provided for you at government expense."

Aceasta este formula scurta prin care dreptul la tacere este GARANTAT in constitutia SUA. Am ales SUA si dreptul sau constitutional pentru ca reprezinta un model pentru celelalte state democrate. Dreptul la tacere este universal, fiind intalnit in orice societate democratica.

In practica, inainte ca o persoana sa fie arestata, i se citesc drepturile de mai jos :

1)You have the right to remain silent and refuse to answer questions. Do you understand?
2)Anything you do say may be used against you in a court of law. Do you understand?
3)You have the right to consult an attorney before speaking to the police and to have an attorney present during questioning now or in the future. Do you understand?
4)If you cannot afford an attorney, one will be appointed for you before any questioning if you wish. Do you understand?
5)If you decide to answer questions now without an attorney present you will still have the right to stop answering at any time until you talk to an attorney. Do you understand?
6)Knowing and understanding your rights as I have explained them to you, are you willing to answer my questions without an attorney present?

Sensul juridic al acestor garantii constitutionale nu este dificil de inteles. Dar oare nu putem extinde aceasta norma juridica pana la sfera comunicarii dintre oameni in viata de zi cu zi? In cazul acesta semnificatia dreptului la tacere capata alte valente, pe care voi incerca sa le deduc din textul constitutional si sa le gasesc corespondentul in comunicarea socio-umana. Ma voi raporta la o sfera de cuprindere larga si generala a vietii omenesti, utilizand banala analogie ca instrument.

In primul rand, plecam de la premisa obligatorie ca avem de-a face cu o situatie conflictuala. Intr-un context in care conflictul e absent, dreptul la tacere nu mai este un aspect care trebuie subliniat si amintit, ci un truism . In mod normal, dreptul la tacere iti este folositor atunci cand chiar ai nevoie de el pentru a iesi din conflict. Intr-o situatie pozitiva de comunicare tacerea capata alte semnificatii (tacerea receptiva, tacerea aprobativa, comunicarea non-verbala,etc). Doar in cazul unei comunicari negative, tacerea poate fi un instrument de salvare mai mult sau mai putin urgenta. In celelalte cazuri, ea este un aspect obisnuit sau cel mult un avantaj.
Persoana arestata,in sens juridic, isi are ca si corespondent in realitatea sociala persoana asupra careia este indreptat conflictul de catre altcineva care il directioneaza.Sintetic, "omul legii" este emitatorul, "arestatul" este receptorul, feedback-ul e simbolizat de actul tacerii, iar "actul arestarii" se regaseste in mesajul transmis de catre emitator catre receptor, mesaj reprezentat de agresiune verbala si psihologica.

Sa analizam pe rand frazele care, in practica juridica, trebuie aduse la cunostinta persoanei arestate in mod obligatoriu. De mentionat ca in cazul "arestarii" in comunicare, NIMENI nu iti citeste aceste drepturi, ci trebuie sa ti le aduci singur la cunostinta.

1)You have the right to remain silent and refuse to answer questions. Do you understand?

Atunci cand ti-e lezata integritatea morala intr-o situatie de comunicare conflictuala ai tot dreptul sa nu raspunzi sub nici o forma. Daca "si tacerea e un raspuns" aceasta semnificatie atribuita tacerii este strict responsabilitatea emitatorului - atacator. In cazul dreptului la tacere nu se include tacerea ostentativa, sfidatoare, cea care comunica totusi ceva. Este problema atacatorului descifrarea tacerii tale. In fond si la urma urmei, tacerea in acest caz nu semnifica nimic in afara de retragerea intr-o pozitie innaccesibila omologului tau, retragere care iti serveste drept mijloc de aparare. Foarte importanta este intrebarea "Do you understand"? Dreptul la tacere nu poate fi folosit drept mijloc de aparare daca nu e inteles corespunzator. Va fi cu siguranta ineficient daca tacerea va avea ca scop sfidarea celuilalt. Inca de pe acum se face apel la ratiune, dreptul la tacere fiind in esenta sa o metoda de a pune in echilibru ratiunea si instinctul.

2) Anything you do say may be used against you in a court of law. Do you understand?

Notiunea de cerc vicios este arhicunoscuta. Efectul caruselului, efectul spiralei, efectul jocului de domino, sunt toate concepte cu aceeasi semnificatie dar sunt folosite in contexte si domenii diferite. Analizand o situatie conflictuala negativa, consider ca notiunea de "cerc vicios" este cea mai potrivita. Intr-adevar, sub influenta emotiilor negative, debitul verbal, gradul de trivialitate in limbaj cresc direct proportional cu durata comunicarii conflictuale (nu putem numi dialog acea forma de comunicare). Tensiunea disputei creste progresiv in intensitate pana la un prim prag pe care il putem denumi sugestiv "Pragul Turnului Babel". In acea faza a comunicarii, sensurile cuvintelor se amesteca iar confuzia este consecinta cea mai evidenta. Semnificatia fiecarui mesaj se pierde pe drumul de la emitator si receptor. De fapt, receptorul, sub influenta starii tensionate , comite erori de decodare la fiecare mesaj receptionat, atribuind sensuri peiorative cat mai multor cuvinte, in asa fel incat sa poata avea legitimitatea unui raspuns pe masura. Privind situatia in oglinda, receptorul devine emitator. Din dorinta de a domina conflictul, cel care trebuie sa dea replica o "pipereaza" si o "condimenteaza" astfel incat raspunsul va avea un sens peiorativ si mai accentuat. De aici, efectul cercului vicios isi joaca rolul de la sine, pana la al doilea prag, pe care il numim conventional "Pragul Prabusirii". In acel moment, cercul vicios colapseaza sub propria greutate, situatia conflictuala atingandu-si punctul maxim,derivand de cele mai multe ori in violenta fizica,sau in cele mai bune si fericite cazuri in cedarea psihica si nervoasa manifestata prin plans si incheierea oricarei forme de comunicare. Concluzia? Indiferent daca intentia este buna si scopul mesajului este aplanarea conflictului, atmosfera, tonul, cadrul, sensul, si scopul discutiei elimina de la inceput orice sansa de a te face inteles corespunzator. Dreptul la tacere se remarca in acest sens ca unica modalitate eficienta de aparare si aplanare a conflictului.

3)You have the right to consult an attorney before speaking to the police and to have an attorney present during questioning now or in the future. Do you understand?

Cine poate fi "avocatul" in aceasta situatie? Nimeni altul decat ratiunea. Dreptul la tacere devine singura modalitate de a-ti exercita "dreptul de a gandi". Situatiile conflictuale nu au scopuri,valori si semnificatii folositoare intrinseci. Ele au doar sens, si doar in maniera in care tu le acorzi acel sens. Prin tacere, fluxul informational se blocheaza, emotiile negative se dizolva treptat, tensiunea dispare, si astfel mintea poate functiona la capacitate optima. Luciditatea, obiectivitatea (in sensul atitudinii nepartinitoare), detasarea, sinceritatea fata de sine asigura descoperirea a trei chestiuni fundamentale interdependente : cauze ale conflictului, solutii de rezolvare a conflictului, si concluzii utile cu sfera de aplicare pe viitor. "Ai inteles?" este o intrebare fundamentala care sintetizeaza un aspect important al dreptului la tacere : INTELEGEREA ADECVATA.

4)If you cannot afford an attorney, one will be appointed for you before any questioning if you wish. Do you understand?

Un avocat este destul de costisitor, iar competenta unui avocat se stie ca se masoara in onorariul cerut. Revenind la comunicarea conflictuala : fiecare om se naste cu un anumit nivel de dispozitie spre analiza si reflectare. Unii oameni se folosesc mai putin de ratiune si mai mult de intuitie. Dar intuitia fiind intuitie, este intotdeauna variabila si inconsecventa. Sansa ei de reusita tine de teoria probabilitatilor,de hazard, sau daca tine de o instanta superioara fiintei umane,oricum nu o putem utiliza ca instrument, caci totul depinde de decizia acelei forte superioare. Deci,daca nu iti permiti un "avocat", ai dreptul la un "avocat din oficiu". Dar de cate procese castigate de avocati din oficiu ati auzit?

5)If you decide to answer questions now without an attorney present you will still have the right to stop answering at any time until you talk to an attorney. Do you understand?

Niciodata nu e prea tarziu sa iti exerciti dreptul la tacere. Si, de asemenea, nimeni nu e stapan absolut al ratiunii. Mai devreme sau mai tarziu, singura solutie viabila este sa taci si sa gandesti.

6)Knowing and understanding your rights as I have explained them to you, are you willing to answer my questions without an attorney present?

Am sa raspund intr-o maniera personala la aceasta intrebare : Fara avocat nu scot un cuvant!

Povestea lui Unu si Doi

Toate povestile vorbesc despre un singur adevar....
imbracat in timp-spatiu-identitate
ca intr-o haina cu o infinitate de fete...
intre nemurire si moarte
ne gasim noi...
suspendati in viata
viata...
un cuvant mai scurt
cu care denumim
lupta dintre setea de nemurire
si teama de moarte...
viata...
un fel de a privi vesnicia cu un singur ochi....
caci
din teama de moarte
nu cutezam s-o privim cu ambii ochi deschisi
iar
din sete de nemurire
n-avem taria de a-i inchide
si a privi neantul...
astfel
sarim din viata in viata
gustam din nemurire si din moarte
murim
si totusi nu incetam sa traim....
nu suntem nici nemuritori
nici una cu neantul
noi
suntem vesnici....
la inceput
am fost unul si acelasi...
la inceput...
atunci cand netimpul s-a facut timp intru vesnicie
am fost unul singur...
n-aveam teama de moarte...
n-aveam sete de nemurire...
dar fiind numai unul
singuratatea fermenta in adancul nostru
sapand goluri in fiinta....
si-atunci Unul
s-a facut Doi...
nemurirea n-a mai fost nemurire
ci sete...
moartea n-a mai fost moarte
ci teama...
ne-am tras in timp unul pe altul
intru vesnicie...
intru dorinta fierbinte
de a stinge setea in teama si teama in sete
si de a fi Unul
ca la inceput....

Scrisoare catre om - editia 2008 (sau 2009,dupa preferinte)

La cererea omului, republicam scrisoarea catre el :

"Mi se contureaza o stare de calm si liniste interioara atunci cand observ ca avem conceptii comune vis-a-vis de unele intrebari si raspunsuri care framanta toti oamenii.sunt in totalitate de acord cu tine in ceea ce priveste iluzia posesivitatii.suntem in trecere prin viata ca printr-o biblioteca.ni se dau obiecte,idei si mentalitati spre imprumut,pe care le folosim corect sau incorect pentru ca apoi sa le returnam la iesire.singurul lucru care ne apartine si cu care,de fapt,ne confundam,este constiinta,actiunea sa si modalitatea de raportare la universul exterior.ne nastem cu un background ,asemanator cu o foaie A4 goala,particularitatile sale apriorice fiind reprezentate de dimensiune si capacitatea de absorbtie.continutul cu care umplem acea foaie goala a constiintei nu ne apartine in stare bruta,ci doar dupa ce e digerat si trecut prin procese de modificare il absorbim in unitatea fiintei noastre,facandu-l parte din noi.Nici macar in aceasta faza nu putem afirma ca ne apartine ceva,avand in vedere ca nu mai este un corp extern si nu ne aflam intr-o relatie de tip subiect-obiect cu un lucru oarecare.E ca si cum am spune ca ficatul ne apartine,e o proprietate privata,ceea ce e eronat si fortat.Ficatul este un element component al sistemului complex numit om.nu l-am dobandit,nu l-am cumparat,e o componenta necesara si imposibil de exclus din sistem,nici macar ipotetic.In concluzie,ai foarte mare dreptate si imi trezesti o mare admiratie ,o stare obiectiva intr-adevar ,dar intensa ,care ma face sa vibrez atunci cand observ similitudine in gandirea mea si a altei persoane.

PS:

Mereu am crezut ca oamenii care se bucura cu adevarat de viata ,asa zisii "oameni mari",sunt si cu picioarele pe pamant si cu capul in nori,calcand in teluric si concret ,si in acelasi timp explorand dimensiunile ceresti ale existentei.lumea este asa cum este,si materie concreta si substanta subtila.de ce ne-am situa intr-o singura tabara ? de ce-am vrea sa fim ori materialisti ori visatori naivi?viata e un izvor nesecat de minuni,pe care le cuceresti cate putin si le transformi in certitudini provizorii,plecand in cautarea unor minuni si mai mari,si tot asa. de-asta imi place mie de tine,omule,ca stii sa si razi,sa si plangi,sa te bucuri de un apus de soare dar si de ciocolata,stii sa faci un trup gol sa tremure langa tine dar stii si sa convingi un american blazat sa faca investitii la compania la care lucrezi.cu tine se poate discuta orice dar se poate tacea minute in sir fara sa te simti penibil.eu unul ma gandesc ca nu mi-ar ajunge 1000 de vieti sa imi dau seama ce e de fapt cu lumea si cu viata asta,atatea lucruri sunt de cunoscut.si mai ales,avand in vedere ca nu traim decat o viata (sau poate mai multe,dar la momentul asta nu avem cum sa postulam nimic),eu nu am de gand sa ma opresc vreodata din existat.mai stau un pic pe ganduri,mai beau o berica,mai fumez o tigarica,mai ma bucur de niste ochi frumosi,mai citesc o carte,mai vad o culoare,mai rad un pic,mai stau iar pe ganduri,mai muncesc,mai obosesc,mai ma satur,mai plang,mai ma descurajez,mai beau 3 berici,mai sarut o guritza dulce,mai vad un teatru,mai las un val din vama sa se sparga in mine,mai visez la momentul cand o sa vad Europa,si tot asa.Viata e simpla dar complexa in acelasi timp.sunt atatea chestii de trait pe lumea asta.si de aceea,placandu-mi de tine,te-am invitat sa traim impreuna unele din ele."

Meditatie pentru barbati tristi si beti

Daca vrei sa te trezesti din betia plangerii de sine
arata slabiciunile tale unei femei...
obrazul sufletului tau ii va simti palma
ca pe un bici inmuiat in spirt...
slabiciunile tale
sunt un atentat la viata puilor ei de om
de care nici ea nu-si da seama
caci femeile nu-si dau seama de nimic
dar simt totul...
nu te apropia de leoaica
atunci cand puii ei ii sug tatele de lapte
vei fi sfasiat inainte sa-ti poti face bilantul...
vei muri
inainte sa strigi pentru ultima oara
ca ti-a placut viata...
numai o femeie e capabila
sa-ti zvarle adevarul despre tine in fata
ca pe un pahar de whisky
in care cuburile de gheata s-au topit demult...
cand o femeie e pe marginea prapastiei
nu te atinge de ea...
singura salvare pentru ea e s-o smucesti de brat
si s-o aduci intr-un loc sigur....
dar pentru vanataia pe care i-o vei lasa
vei primi o palma crancena
peste obrazul sufletului...
barbatii sunt tari doar in fata barbatilor
asa cum fierul doar lovit cu fier nu clinteste....
in fata femeilor ei sunt exact ceea ce sunt :
oameni si nimic altceva
slabi
si plangaciosi...
daca vrei o mangaiere calda cand ti-e greu
du-te la un prieten barbat
te va mangaia
te va ajuta sa plangi
si a doua zi
te vei trezi si mai slab decat erai cu o zi in urma...
mii de ani oamenii au trait in cumplita ignoranta
crezand ca femeile sunt slabe...
ele sunt moi...
dar nu slabe!
apa poate lua orice forma....
apa e si viata si moarte...
in apa te botezi intru viata....
in apa iti dai duhul pierzaniei....
apa iti deschide ochii intru lumina...
dar scufundat in apa tii ochii strans intru-ntuneric....
in jurul apei se nasc civilizatii...
apa distruge orice urma de picior omenesc....
femeile sunt apa...
daca nu stii sa inoti
da cu banul pentru a alege
intre o chilie pe muntele Athos
sau o manastire tibetana...
o sabie de fier poate taia in carne vie...
dar din apa nu va tasni sangele niciodata...
ci doar rugina unui tais
care n-a fost ascutit cum trebuie
niciodata....

Everything has something to do with everything

Ilha das Flores-sub Eng
by Simud

sursa : http://gramo.ro/

Fascinarea erotica la barbati

“Am uitat de mult gustul atator trupuri pe care le-am cunoscut. Asta se intampla aproape tuturor barbatilor : sa n-aiba amintiri calde, sa nu mai pastreze nimic din toata magia aceea a dragostei fizice. Cred ca femeile uita mai greu ; trupurile lor pastreaza indelung prezenta barbatului pe care l-au iubit sau cunoscut candva. Dar se intampla in viata oricarui barbat un miracol de cateva clipe : intalnirea unei priviri, o sarutare, o atingere care nu se aseamana cu nimic din tot ceea ce a fost pana atunci. Parca ar incepe un fir nou , o desteptare in alta parte : patrundere misterioasa, si totusi fireasca, intr-un vazduh necunoscut. Nu prea stiu cum sa precizez toate acestea ; cred insa ca orice barbat simte, in acea clipa, ca se petrece ceva nou cu el,ceva maiestuos si straniu ; nu e numaidecat dragoste, nici emotie, nici trepidatie carnala. Atatea femei care ne uimesc prin nesfarsita lor voluptate si care nu ne reveleaza totusi nici una din aceste clipe de dulce spaima si pierdere de sine…” (Mircea Eliade - "Nunta in cer")

Intrebari

Cati dintre voi nu au simtit in mijlocul noptii ca au surprins Frumosul pur,in orice fel de manifestare a sa,de la o privire aproape sfanta la o atingere,o armonie de sunete,o pata de culoare pana la o stare imposibil de definit care pare sa nu aiba nici o cauza concreta?Si cati dintre voi care au simtit asta au realizat ca merita sa fii in viata chiar si numai pentru a avea ocazia,cel putin o data,sa traiesti asa ceva?Cati dintre voi nu au nici o rusine sa traiasca frumusetea,sa mearga pana in panzele albe pentru ca ceva in structura lor infinita pulseaza si ii impinge sa traiasca cat pot de intens?De ce mi-ar fi rusine?De ce m-as simti irational?De ce nu ma pot duce la veceu sa-mi fac treburile a doua zi dimineata,linistit si fara a-mi ignora sinele?Si Platon,si Shakespeare,si Beethoven se cacau,sforaiau,isi suflau mucii,in fine,aveau nevoi si obiceiuri banale dar cat se poate de umane!De ce trebuie sa ne traim viata impartind-o in categorii distincte cand de fapt ea este un tot unitar?De ce nu ne acceptam conditia umana asa cum este ea?De ce mi-ar fi rusine sa vars o lacrima atunci cand ma copleseste frumusetea unei reprezentari a existentei?De ce mi-ar fi rusine sa vorbesc despre asta in fata celor cu care beau bere si ma comport imatur?De ce-ar trebui sa ma comport intotdeauna matur sau imatur?De ce ar trebui sa imi placa ori alb ori negru?Cine-a zis ca a fi sentimental exclude din start grobianismul ocazional?Cine-a zis ca sunt intr-un anumit fel?Cine a zis ca exista un anumit fel,in afara de felul fiecaruia de a fi,care e in permanenta schimbare?De ce ar trebui sa apartinem unei singure categorii fata de care sa nu oscilam niciodata?De ce-ar trebui sa am in fata o persoana cu un nume de familie si un prenume pentru a simti ce simte un indragostit?De ce sa fiu considerat superficial pentru ca nu vreau sa imi risipesc viata pe nimicuri,pentru ca nimicurile sunt singurele lucruri pe care poti pune mana?Eu stiu un singur lucru : nu pot si nici nu vreau sa mai traiesc alfel de acum inainte.Orice trece prin mine lasa o urma.Pe oriunde si prin oricine trec eu imi las amprenta.Nimic irosit!Nimic degeaba pe pamantul asta!

I got freedom and my youth

Nu am pretentia unui om citit,cult,informat,pentru ca nu sunt.Asta nu inseamna ca nu-mi place sa citesc,dar ma feresc de eticheta de "tanar intelectual" pentru ca nu mi se mai pare potrivita vremurilor de astazi.Privind in trecut,realizez ca a fi tanar intelectual insemna altceva decat inseamna in ziua de azi.Insemna energie pura,implicare activa in societate,revolta impotriva conformismului,sange clocotit pulsand in vene.Pe scurt,AUTENTICITATE.

Astazi,multi studenti care au citit o carte buna,au un blog si merg la teatru se gandesc la ei cu mandrie ca la niste tineri intelectuali.Si se stie asta.Sau cel putin,cei care nu se lasa impresionati de aparente vad asta.Si astfel notiunea de "tanar intelectual" a capatat semnificatii multiple.Si daca ai si tu un blog,iti mai place si tie una-alta(o carte,o piesa de teatru,o muzica buna),sau mai deschizi subiectul "cultura" la bere cu prietenii,esti prost inteles si ti se pune imediat eticheta de "Ia uite-l si pe-asta!E si el "tanar intelectual"!"Asa ca din instinct de auto-conservare,spun inca de pe acum : Nu am nici o pretentie,nu practic mofturile intelectuale!Sunt un om obisnuit,pleoscai cand mananc,injur,ragai,rad zgomotos!Dar daca imi place o poezie buna asa cum imi place un film bun nu inseamna ca automat sunt altfel decat oricine altcineva.


Intr-o conversatie cu un nene specialist pe felia lui,am spus ca sunt atras in egala masura de arta,stiinta,filosofie si spiritualitate religioasa.La care dansul,imediat s-a grabit sa traga urmatoarea concluzie,imbracata in ironie : "Ahaaaa!Deci tu esti un fel de Mircea Eliade!"Am tacut din gura...

I-as raspunde distinsului domn cu niste cuvinte ce apartin chiar lui Mircea Eliade,probabil singurul element comun in gandirea mea si a savantului roman :
"Exista un singur debut fertil in viata : experienta huliganica.Sa nu respecti nimic,sa nu crezi decat in tine,in tineretea ta,in biologia ta,daca vrei...Cine nu debuteaza asa,fata de el insusi sau fata de lume,nu va crea nimic."

Scrisoare catre om

Da drumul la melodia asta sa cante,aprinde-ti o tigara,ia o gura de pepsi si citeste scrisoarea mea catre tine:



"Mi se contureaza o stare de calm si liniste interioara atunci cand observ ca avem conceptii comune vis-a-vis de unele intrebari si raspunsuri care framanta toti oamenii.sunt in totalitate de acord cu tine in ceea ce priveste iluzia posesivitatii.suntem in trecere prin viata ca printr-o biblioteca.ni se dau obiecte,idei si mentalitati spre imprumut,pe care le folosim corect sau incorect pentru ca apoi sa le returnam la iesire.singurul lucru care ne apartine si cu care,de fapt,ne confundam,este constiinta,actiunea sa si modalitatea de raportare la universul exterior.ne nastem cu un background ,asemanator cu o foaie A4 goala,particularitatile sale apriorice fiind reprezentate de dimensiune si capacitatea de absorbtie.continutul cu care umplem acea foaie goala a constiintei nu ne apartine in stare bruta,ci doar dupa ce e digerat si trecut prin procese de modificare il absorbim in unitatea fiintei noastre,facandu-l parte din noi.Nici macar in aceasta faza nu putem afirma ca ne apartine ceva,avand in vedere ca nu mai este un corp extern si nu ne aflam intr-o relatie de tip subiect-obiect cu un lucru oarecare.E ca si cum am spune ca ficatul ne apartine,e o proprietate privata,ceea ce e eronat si fortat.Ficatul este un element component al sistemului complex numit om.nu l-am dobandit,nu l-am cumparat,e o componeneta necesara si imposibil de exclus din sistem,nici macar ipotetic.In concluzie,ai foarte mare dreptate si imi trezesti o mare admiratie ,o stare obiectiva intr-adevar ,dar intensa ,care ma face sa vibrez atunci cand observ similitudine in gandirea mea si a altei persoane.

PS:

Mereu am crezut ca oamenii care se bucura cu adevarat de viata ,asa zisii "oameni mari",sunt si cu picioarele pe pamant si cu capul in nori,calcand in teluric si concret ,si in acelasi timp explorand dimensiunile ceresti ale existentei.lumea este asa cum este,si materie concreta si substanta subtila.de ce ne-am situa intr-o singura tabara ? de ce-am vrea sa fim ori materialisti ori visatori naivi?viata e un izvor nesecat de minuni,pe care le cuceresti cate putin si le transformi in certitudini provizorii,plecand in cautarea unor minuni si mai mari,si tot asa. de-asta imi place mie de tine,omule,ca stii sa si razi,sa si plangi,sa te bucuri de un apus de soare dar si de ciocolata,stii sa faci un trup gol sa tremure langa tine dar stii si sa convingi un american blazat sa faca investitii la compania la care lucrezi.cu tine se poate discuta orice dar se poate tacea minute in sir fara sa te simti penibil.eu unul ma gandesc ca nu mi-ar ajunge 1000 de vieti sa imi dau seama ce e de fapt cu lumea si cu viata asta,atatea lucruri sunt de cunoscut.si mai ales,avand in vedere ca nu traim decat o viata (sau poate mai multe,dar la momentul asta nu avem cum sa postulam nimic),eu nu am de gand sa ma opresc vreodata din existat.mai stau un pic pe ganduri,mai beau o berica,mai fumez o tigarica,mai ma bucur de niste ochi frumosi,mai citesc o carte,mai vad o culoare,mai rad un pic,mai stau iar pe ganduri,mai muncesc,mai obosesc,mai ma satur,mai plang,mai ma descurajez,mai beau 3 berici,mai sarut o guritza dulce,mai vad un teatru,mai las un val din vama sa se sparga in mine,mai visez la momentul cand o sa vad Europa,si tot asa.Viata e simpla dar complexa in acelasi timp.sunt atatea chestii de trait pe lumea asta.si de aceea,placandu-mi de tine,te-am invitat sa traim impreuna unele din ele."

Sollie17 - Imaginea zilei

Ed Kienholz (1927-1994) - "Sollie 17" ( contemporary installation art)

Cum vad eu mesajul acestei bucati de arta :

Cele 3 ipostaze (etape) ale cunoasterii in singuratate :

- prima ipostaza : confruntarea cu sursa de cunoastere (lectura,care nu este o sursa vie si directa de cunoastere)

-a doua ipostaza : reflectarea si analiza elementelor luate la cunostinta prin lectura, proces solitar prin absenta unui omolog din partea caruia poti primi un feedback ; moment de tensiune si angoasa , constientizarea singuratatii si a imposibilitatii de evadare din celula subiectivitatii ; se observa imaginea simbol a omului solitar care cugeta : privire pierduta,mimica fetei ce sugereaza tristete,resemnare amara.

-a treia ipostaza : incercarea de a iesi din subiectivitate abstracta si singuratate prin cautarea unui corespondent in mediul extern pentru starea interioarea; interiorizarea elementelor receptate prin procesul indirect de lectura, prin asimilare cu elemente din natura ; contemplarea meditativa a naturii printr-un spectru stramt si limitat(geamul),care se comporta ca o lentila ce amplifica orizontul de cunoastere,printr-o mai buna privire de ansamblu a acesteia.

Later,much later edit : Un mare cacat tot ce scrie aici! De observat gratioasa incoerenta din text.Ah...memories...they're not that far though...

Bacchus - imaginea zilei

Peter Paul Rubens - "Bacchus" (pictura baroc)


Desfrau,extaz si beatitudine animalica.In fiecare din noi exista un Bacchus care la un moment dat se dezlantuie intr-un mod mai mult sau mai putin grotesc.La nivel instinctual ne confundam foarte mult cu animalele : ne e frica,ne e foame,ne e sete,vrem sex,mult sex,reactionam violent atunci cand ne este calcat teritoriul fizic sau emotional,muscam,urlam,ne pazim "prada" vanata curgandu-ne balele de lacomie si posesivitate dusa la extrem.

Dar se pare ca suntem singurele "animale" care poseda instinctul desfraului si risipei nejustificate de energie.Ne place sa facem circ de dragul circului,ne incanta ideea de a urina in public atunci cand suntem turmentati si a elibera strigate ce parca vin din inima junglei.Si toate acestea pentru ca ne distreaza,pentru ca ne dau o senzatie de placere.Animalele se manifesta in acest fel avand ca scop comunicarea unui anumit lucru,acesta fiind codificat sub forma unor gesturi.

Doar noua,oamenilor (ma limitez dand cuvantului "oameni" sensul de barbati in acest context),ne place sa ne-o scoatem in fata altor oameni si sa le aratam cat de tari suntem noi pentru ca ne merge vezica urinara ca unsa.

Ce-ai ma,baiatule?

Mai,nene,lasa-ma cu reintoarcerea la natura.Stiu ca lumea a luat-o razna,stiu ca progresul tehnologic si-a uitat scopul si stiinta s-a dezumanizat si tot rahatul.Tu vrei sa fii un om bun,dar nu merge asa.Nu rezolvi nimic daca devii vegetarian peste noapte si te speli pe cap cu urzica.
Comuniunea cu natura in armonie se realizeaza altfel,mai bine arunca-ti chistocul de tigara la gunoi,punga de la snitelele de soia de asemenea,planteaza un copac in fata casei,orice,doar pune mana si fa ceva in loc sa faci polologhia lui Rousseau si al lui contract social.

Te-ai gandit vreodata ca mediul urban e o cursa de la care nu poti da inapoi?Daca ramai fara absolut nimic ,singur intr-o padure,cu cateva tehnici strengaresti ai sanse sa supravietuiesti.Stii sa faci un foc la care sa te incalzesti si care sa alunge animalele noaptea,pomii fructiferi iti asigura doza zilnica recomandata de glucide,ciupercile neotravitoare sunt chiar apetisante,mai prinzi un iepure,il mai tragi la frigare,te descurci.Dar in oras ce faci,daca de maine dimineata ramai fara absolut nimic?Fara casa,fara job,fara bani,doar cu un tricou si un pantalon (mi-a fost mila sa te las in pielea goala ca ajungeai la sectie direct)...Fara sa ai un acoperis deasupra capului,fara un dush care sa-ti curete jegul,nu te lasa nimeni nici sa maturi un trotuar gaurit.Nu tu un mar,nu tu un par,un cais,nimic nimic nimic...Nu-ti ramane decat sa dai in cap sau sa furi dintr-o piata,dar asta ar insemna sa incalci normele sociale ,si s-ar putea spune ca ai trisat,nu te-ai descurcat.
Vezi tu,in timpurile noastre nu mai exista libertatea in sensul pe care il visezi tu,aceea a omului primitiv.Chiar si cazurile izolate ale triburilor de aborigeni din colturile planetei traiesc dupa un sistem social,chiar daca o fac in conditii mai precare.N-ai cum sa fii singur nicaieri,suntem un musuroi de furnici in permanenta miscare.Societatea ne obliga sa traim in ea si prin ea.Ne suim din mers in trenul ei care nu opreste niciodata,si singurul mod in care poti iesi dintr-un tren care alearga cu viteza e sa iti vezi moartea cu ochii.

Se spune ca istoria are o evolutie ciclica,osciland intre decadenta si progres,dar intotdeauna pe o traiectorie ascendenta,de forma unei spirale.Si se mai spune ca fiecare epoca are timpul ei si rostul ei.Degeaba esti un mare nostalgic al vremurilor apuse,asta nu iti va usura viata.Capacitatea de a se adapta e unul din punctele forte ale fiintei umane.Foloseste-te de ea.Singurul pamant fertil de unde poti culege roade e cel al prezentului.Pune mana pe plug si ara-l.Lasa abstinenta fortata,vegetarianismul,yoga,reiki sau mai stiu eu ce.Esti occidental,n-ai tu corp pranic pentru asa ceva.Mai bine fa-ti rost de o prietena.Pup-o,tine-o de mana,fa-i si tu ceva.S-ar putea sa te ajute sa te trezesti la realitate :)))

Un taran metafizic

Ce risti cand vrei sa stii mai mult decat poti sti fara sa faci vreun efort?Pentru a te integra in realitatea imediata nu ai nevoie de cunostinte in profunzimea unui domeniu,iar o paleta larga de cunostinte generale iti este inutila.Simpla trecere prin viata iti asigura minimul necesar de conditii pentru a putea spune la final,cu doua monede pe ochi,ca ai trecut si tu prin viata.Ce-i drept,mai mult din inertie,dar ai avut o franzela in stomac si stii sigur ca Shakespeare n-a fost managerul lui Eminem.

In vremurile noastre,cunoasterea nu mai este o necesitate practica,ci o optiune.Nu mai ai nevoie de studii superioare ca sa nu ajungi sa maturi flegmele altora,dar pot fi un cost alternativ al unei Dacii la mana a doua.La 30 si ceva de ani,poti pune un milion pe luna din salariul tau de casiera la Mega Image si in 3 ani ai licenta de jurista.Acces la informatie ai cat cuprinde,iti bagi si tu net de la reteaua de cartier a lui Cutarica de la scara B ,tragi un click si te prefaci ca ai spirit enciclopedic.Cunoasterea a devenit atat de ieftina cand e exprimata in bani,incat foarte putini mai sunt atrasi de ea.Legile economice ne invata despre raportul cerere-oferta : cererea de cunoastere e atat de mica incat preturile s-au prabusit de tot.Asa ca ce rost mai are sa vrei mai mult cand ai de toate?Mofturi intelectuale?Neaaahh..Au trecut vremurile alea.Reusita profesionala?Neaaahhh....Pana si nostalgicii de ma-ta si de tac-tu au inteles pana la urma....Viata sociala mai buna?Neaaaahh.....Ultimii mohicani care mai sunt interesati sunt mai incuiati decat un seif de banca...Te arde pe tine un foc launtric?Asa e felul tau de-a fi,de-ati pune intrebari?Pare-se ca asta e singurul motiv real care a mai ramas.

Si-atunci te-ntreb : care e pretul pe care il platesti ca sa cunosti de unul singur?Cum e sa fii si emitator si receptor,autoreflexiv,sa primesti feedback-uri de la tine insuti?E cam greu si cam dubios.Te mai trezesti intr-o noapte fumandu-ti tigara pe balcon si intrebandu-te cum dracu mai esti in ziua de azi.Si realizezi ca esti un om visator,atras de mister,dispus la elan dionisiac,dar ai un caracter rational si spirit metodic din cauza caruia te simti expirat fatza de propriile impulsuri tineresti.Esti un tanar cu par alb in cap,un hibrid al varstelor si nu poti fi altceva decat esti.Si nici nu vrei pentru ca asa te simti in elementul tau.Incerci sa ai un comportament cat mai apropiat de normele etice,si nu din datorie,ci din placere,dar iti place sa folosesti cuvinte obscene ca dracu pentru amuzament.Crezi in iubire,in sentimente inalte,dar iti place la nebunie sexul pervers simtindu-te in armonie atunci cand ai parte de el.Ai capacitatea de a discuta serios cu o femeie pe care o asemuiesti unui fruct copt gata sa pocneasca intre buzele tale lasandu-si sucul sa alunece in interiorul tau si in acelasi timp sa o vezi cu ochii mintii cum se sfasie de placere atunci cand pulsezi in ea ca o inima.

Care e riscul sa stii mai mult decat ai stiut ieri?Linistea zilei de ieri,ziua in care stiai ceva sigur si nu conta daca e fals sau adevarat.Azi,cand stii mai mult decat ieri,stai si fumezi ca Moromete pe prispa casei gandindu-se la timpul care nu mai are rabdare.Si in fond,cam asta esti si tu : un taran metafizic un pic mai cizelat....

Traind viata ca pe un experiment

Este uimitor,dar nu terifiant...e o senzatie de uimire surda si plapanda,dar care arde din ce in ce mai tare,ca atunci cand incerci sa faci un foc in padure si nu ai mijloacele conventionale.surasul iti creste pe chip fara sa bagi de seama,exact ca un copil ce creste sub ochii tai.desi teoria in sine pare a fi una a pesimismului universal,faptul ca se aplica in viata reala si da roade o transforma intr-o provocare extrem de interesanta ce poate tine o viata : existentialismul.Sincer sa fiu,n-am citit nici operele lui Camus,nici pe ale lui Sartre,Kierkegaard,doar doua romane de Dostoievski si cateva sinteze despre acest curent filosofic."N-am avut timp",se aude o scuza de undeva ,nici nu stiu de unde...

Ideea e ca am inceput sa anexez sistemul acesta de gandire la celelalte dupa care ma ghidez in viata.Am incetat sa mai ma conduc dupa ideologii,dogme,conceptii de tip configuratii prefabricate,pe care sa le schimb ca pe ciorapi.Imi fac propriul cocktail de intelepciune dupa reteta proprie,evident adaugand ingrediente pe care le descopar la altii si pe care nu am cum sa le cunosc de unul singur.La 20 de ani,am ales sa nu mai fiu fatalist,optimist,pesimist,ma feresc de extreme chiar daca sunt tentante.Pana la 20 de ani,am trecut prin cateva experiente folositoare,din care am invatat ceva,si(ca sa onoram subiectul acestui post),am realizat ca viata e un pic absurda,nu neaparat in sensul camusian.Absurdul pe care il vad eu nu provoaca spaima si angoasa cronica,insa ma pune pe ganduri ,exact ca un iluzionist care leviteaza in fata ta.Nu-ti vine a crede,te socheaza,dar stii ca e ceva la mijloc,stii ca e doar un truc bine realizat.Si incepi sa cauti explicatii de unul singur : poate e suspendat de niste cabluri invizibile,poate e iluzie optica,poate a studiat practici esoterice in Tibet,sau mai stiu eu ce.Dar nici una din ipotezele tale nu iti raspunde la intrebarea : "Cum leviteaza asta,nene?".

Ei,asa mi se pare si mie viata(ca si concept general,holistic,nu viata mea,nici viata ta,nici a vecinului,si nici mereu sau doar cateodata,ci viata ,pur si simplu),te socheaza si te lasa fara un rapsuns cert.Cam asta e absurdul pe care il vad eu.Pana aici,nimic care sa te forteze sa iei vreo decizie,dar problema e ca te vizeaza absurdul asta.Esti subiectul lui.Ce ai de gand?Cedezi in fata lui?Clachezi in fata absurdului?Te lasi purtat pe aripile hazardului?Unii raspund cu DA fara sa stie ca o fac.Altii spun Nu,iar mie imi place sa cred ca ma numar printre ei.La final se va certifica acest lucru.Daca raspunzi cu NU,atunci inseamna ca trebuie sa iti asumi TU responsabilitatea pentru absolut tot ce ti se intampla,indiferent de valenta axiologica,morala a evenimentelor care au loc in viata TA.E un pic fortat,stiu,e chiar absurd:))) dar teoria nepusa in practica nu are nici un efect.De-aia nici nu trebuie sa ii citesti pe atat de "cool-i " existentialisti ai secolului 20. ca sa faci chestia asta.Trebuie sa faci un experiment intai.Tu esti propriul tau subiect.Experimentezi cu tine,iti asumi responsabilitatea in fata ta,asta insemnand ca nu platesti nimanui decat tie.Nu ti se pare un targ cinstit?Eu unul nu ma plang,mai fair-play decat atat nu stiu sa existe altceva...

Daca te-ai intalni cu tine insuti , presupunand ca asta ar fi posibil si excluzand ipoteza ca dublura ta ar veni din alte dimensiuni temporale , care ar fi situatiile avantajoase si/sau dezavantajoase de care ai putea avea parte?

Obsesia flirtului 2

Foarte multi dintre noi vedem flirtul ca pe un pas ce trebuie facut pentru a ne “combina”,a ne “baga” in sufletul cuiva si a obtine ce vrem,de la o partida de-o seara la o potentiala relatie,depinde de doleantele fiecaruia.Deci,practic,nu mai vorbim despre flirt ,ci despre tehnici de flirt,o undita de pescuit oameni,un set de tactici pentru a seduce pe cineva.Aceasta viziune ne plaseaza intr-un spatiu fals al umanului,pledand pentru constituirea unei masti-momeala in favoarea pragmatismului.Astfel,ajungem la inca o activitate specifica omului,banalizata si adusa la un numitor comun cu formele de viata inferioare.

Dar,totusi,suntem oameni.De ce sa nu ne bucuram de ceea ce ne e propriu noua,de ceea ce ne sta in putere si de care ne putem servi pentru a ne induce o placere la alt nivel,folosindu-ne si de celelalte instante ale fiintei umane,nu numai de cea instinctuala,pe care oricum o exploatam pana la blazare.Avem cel mai mare creier dintre toate mamiferele si totusi,majoritatea preferam sa ne folosim doar hipotalamusul in procurarea placerii.Mai mult,din orice activitate avem ce invata si orice experienta contribuie la progresul personal.Deci,putem include si flirtul aici,aducandu-le o usurare celor care privesc doar prin spectrul utilitarismului.

Flirtul este una din cele mai solicitante activitati ale omului.Nicicand nu poate fi mai om o persoana ca atunci cand flirteaza.Fiinta umana functioneaza ca un intreg in momentul respectiv,de la procesele chimice si hormonale din organism ce declanseaza miscarile pleoapelor,contractiile muschilor,emotiile,senzatiile,pana la partea sublima din om ce se caracterizeaza prin creativitate si inovatie.Am sa ma opresc putin la imaginea de ansamblu a doua persoane atunci cand are loc primul contact vizual.Cu o fractiune de secunda inainte sa isi intalneasca privirile,nici unul nu era constient de existenta celuilalt.Apoi,intr-o clipita,li se intersecteaza campurile vizuale.In acel moment se declanseaza o alarma generala,pupilele se dilata,muschii se contracta lasandu-i nemiscati in pozitia in care erau,pulsul creste,organismul secreta serotonina si adrenalina,si totul merge mai departe din acel moment cu o viteza uimitoare.Deci,din nimic,se intampla brusc ceva,o pulsatie,care declanseaza o furtuna de evenimente ce aduc cu ele o experienta de viata poate.Asa a aparut si universul,conform teoriei big bang-ului.Un punct,un singur punct,care cantarea cat universul de astazi,a explodat cu o forta nemaintalnita in istorie,intrand intr-o expansiune continua si progresiva.Dar sa privim contactul vizual si din alt unghi,mai putin rigid decat cel stiintific.Ce se intampla intre un barbat si o femeie atunci cand se privesc pentru prima oara?Primul lucru care se observa este inghetarea timpului.O clipa in care totul ramane nemiscat in jurul celor doi,lasandu-i sa traiasca un moment de senzatii dintre cele mai pure.Parca amandoi trec intr-o alta dimensiune,in alta lume,cu alte reguli si legi naturale.Aceasta experienta e ceea ce se numeste “moment pur” sau “sacru”( “holy moment”-vezi filmul “Waking life”).

Ar trebui sa privim putin mai atenti tot ceea ce tine de noi si de ceea ce ne inconjoara.Nu e un efort prea mare.E o chestiune de dorinta,de motivatie.Mai toti suntem prinsi in capcana “consumismului”,vrem chestii multe si ieftine pe care sa le consumam repede si apoi sa vrem din nou o portie de viata de calitate proasta.N-ar trebui sa privim totul ca pe un hamburger de la Mec.Tot ceea ce e bun e chiar in fata ochilor tai,trebuie doar sa iti dai seama de asta.Fii permanent constient si cu ochii deschisi pretutindeni,ca sa nu pierzi ceva care iti poate face viata demna de trait.Nu mai dormi,flirteaza ! :)

Cultura....asa,ca baietii...

Conceptul de cultura are semnificatii extrem de extinse,si intr-adevar,cine "indrazneste" sa il defineasca nu se poate elibera de lanturile subiectivitatii,dar extragand numitorul comun din toate tentativele de a o transpune in concept de-a lungul istoriei,putem include in sanul culturii orice activitate specific umana care aduce un progres real omenirii.Cultura nu poate exista fara a se raporta la colectivitate,de aceea nu orice activitate individuala poate fi inclusa in sfera culturii,decat daca se constituie ca una din spitele ce fac sa se invarta roata omenirii.

Curente artistice,ideologii politice,teorii stiintifice,sisteme filozofice...toate se afla intr-un permanent conflict pe axa timpului,progresul real nefiind posibil decat prin revolutie.Mentalitatile care nu sunt deschise la inovatie si reimprospatare culturala nu fac decat sa blocheze evolutia umanitatii.de asemenea,nimic nu poate fi construit de la zero,suntem tributari trecutului,chitara electrica n-ar fi existat fara Nikola Tesla,rock-ul n-ar fi existat fara muzica tribala din Africa,si asa mai departe.Mainile zbarcite si bolnave de artrita ar trebui sa se stranga cu mainile diafane si pline de bratari si inele pentru a face roata asta sa se invarta mai departe.

Secolul 21 e secolul ce s-a scuturat de sisteme fixe si idei preconcepute.Conservatorismul si extremismul nu mai prezinta viabilitate.Omul traditional ar trebui sa se ia de mana cu avangardistul si sa mearga impreuna la cursuri de adaptare la vremurile actuale.Totul e util,totul are un rol,vremurile noastre sunt optime pentru o noua revolutie cu un caracter productiv si durabilitate in timp.Ceea ce conteaza e esenta,orice actiune sau manifestare trebuie sa aiba o esenta,asta e singura regula,fie ca asculti drum and bass sau Paganini,fie ca mergi la o piesa de Gogol sau la un show de stand up comedy.Traim intr-o epoca in care forma nu mai are rigiditate,imaginea e mult mai rarefiata prin consistenta ei,deci mai predispusa dezintegrarii.

Daca ai ceva de spus,de aratat,de cantat,de dansat,de scris,de desenat,de jucat,fa-o si daca vei aduce un progres se va vedea in timp.Actiunea incorecta este preferata pasivitatii totale.Vremurile noastre sunt unele din cele mai cool posibile,pentru ca noi ne-am nascut in ele,sunt pentru noi,cine viseaza sa fi trait in timpul renasterii sau in grecia antica,sa renunte,n-ati fi facut fata,credeti-ma,nu erau pt voi epocile alea!nu uitati sa beti bine,sa mancati bine,sa faceti sport,sa va f..eti bine,si dupa aia va puteti gandi si la cum puteti contribui la manifestarea artistica a omenirii ….

Obsesia flirtului 1

Pentru un ochi strain care nu intelege natura ochiului meu caprui,obsesia flirtului adusa pana la stadiul de cult este judecata prin prisma tipologiilor standard de comportament social-erotic.De cele mai multe ori,cand sunt surprins de amicii mei exact in toiul ritualului de schimb de priviri,sunt intrerupt de remarca :”Ce-ai ma?Esti obsedat?”Adevarul e ca,in unele momente,ochiul unei femei este un veritabil refugiu in alte dimensiuni,un portal prin care patrund ca printr-o usa de muzeu,pentru o scurta vizita in lumea inefabilului.

Vreau sa ma fac inteles de la bun inceput si astfel,sa demontez conceptiile celor care ma critica pentru insistenta cu care sorb razele de lumina din ochii femeilor.In primul rand,cauza acestui proces nu e una cu caracter pur sexual,nu e un schimb de priviri infometate ,prin care sa se mai tempereze activitatea hormonala..Cu atat mai mult,flirtul,cel putin pentru mine,nu urmareste intotdeauna o finalitate.Nu se urmareste fructul,rezultatul,ci actiunea in sine.

In al doilea rand,iau in discutie natura firii mele,care se caracterizeaza printr-o sete de necunoscut neinfranata.Atunci cand ies din “barlog”,din microuniversul casei unde vietuiesc,mi se deschide o infinitate de posibilitati de interactiune cu diferite elemente ale mediului extern.Interactionand,percepand senzorial si analizand prin intermediul intelectului,caut a ma descoperi pe mine,identificand elementele comune cu diferite forme de manifestare a vietii.Astfel,se poate spune ca “flirtez” cu o varietate mare de lucruri si fiinte,de la indivizi,la pasari,la obiecte,tot ce poarta amprenta unui proces creationist si care ma atrage intr-un fel sau altul.

Revenind la subiectul principal,femeia,adaug inca un argument impotriva caracterului interesat al flirtului de care sunt suspectat.Nu exista o selectie prealabila a participantelor la acest “ritual”,nu am scopuri fixate aprioric,nu am preferinte legate de anumite tipare.Interactionez cu diferite femei,nu am modele prefabricate mental legate de aspect fizic,clasa sociala,profil psihologic.Patrund in acest joc intr-o maniera pur empirica,eu fiind doar unul dintre subiecti,lasand evenimentele sa se desfasoare liber si neconditionat,pentru a percepe cat mai autentic omologul cu care port un dialog fara cuvinte si a ma bucura de senzatii cat mai putin alterate de interventia intelectului….

"Misterele vietii cotidiene" sau "Cum sa vezi mina de aur din rahat" - Episodul 1

Sunt multe lucruri,senzatii,impresii(aici iti alegi tu ce fel de perceptie vrei) pe care le poate aduce cu ea viata cotidiana.Da,viata cotidiana,discul ala care se invarte mereu cu aceeasi viteza ametitoare si iti canta aceeasi melodie zi de zi.Trebuie sa recunosc ca,pana acum putin timp,imi facusem o idee gresita despre viata cotidiana,si anume ca nu merita atentie ,ca in straturile ei ascunse nu se afla nimic interesant,ca ,de fapt,nici nu exista asemenea straturi ascunse,si ca singura viata valabila e cea a senzatiilor,a sentimentelor si a interactiunilor ce au loc in viata interioara a fiecaruia,ca doar muzica,arta,pasiunea,oamenii si misterele aduc o esenta in sufletul oamenilor.Viziunea asta mi se prezinta sub forma unui cacat cu funda rosie acum,pentru ca mi-am dat seama ca toate acestea izvorasc din subterfugiile vietii de zi cu zi...ideea e ca trebuie sa stii sa le cauti prin veceul rutinei...

O fi de cacat sa faci anumite lucruri obligatorii zilnic : te trezesti dimineata,te speli pe dinti,pe fata,stai pe veceu,iti bei cafeaua,iti fumezi tigara,tragi un dush rapid,te imbraci,iesi pe usa si zici "sarumana mama" din fuga,alergi spre metrou,iei un ziar gratuit si il rasfoiesti in drum spre serviciu...cam asta ar fi episodul unu din serialul numit "Zi oarecare".Hai sa vedem ce putem scormoni in rahatul asta..Pai,primul lucru ar fi senzatia dulce-amaruie de ameteala,imediat cum te trezesti.Te simti de parca ai fi petrecut o noapte in conacul playboy (nu,nu e numai lapte si miere sa te hatzani toata noaptea ,a doua zi iti poate confirma faptul ca nu mai esti bun de nimic si ca tot ce vrei e sa stai degeaba toata ziua si sa derulezi in minte filmul din seara anterioara:P) La asta adaugi senzatia unei batai cu minerii si o sedinta full time de tras la coasa in Baragan.

"Dar nu-i nimic" iti zici tu,n-ai ce sa faci,trebuie sa te ridici din pat.Iesi in boxeri pe balcon si incerci o senzatie placuta cand racoarea diminetii iti pisca pielea,in combinatie cu raza calaie de soare abia rasarit.Te simti un fel de Robinson Crusoe,doar ca stai cu ma-ta in casa,comuniune cu natura sau ceva in genul asta,te multumesti cu copacul din fata blocului cu trei frunze pe ici pe colo,totusi nu e nimeni pe strada,nu se aude nici Vali Vijelie ,nici Psychofreud de nicaieri,inca e liniste,inca nu a inceput nebunia,E 6 jumate si ziua abia a inceput.Tragi o gura de aer adanc in piept,iti aduci aminte de tehnicile yoga de respiratie,te gandesti ca faci un lucru bun si eficient,uiti de poluare si te simti intr-un mediu sanatos pentru o clipa.

Te uiti la ceas: 6:35.Dai fuga in bucatarie ,cafea proaspata canci,ai tai nu s-au trezit inca ,te resemnezi si bei o gura din cea de ieri.Dar ,totusi te razgandesti.Iti pui cafea la fiert si in timpul asta te scarpini in cap si te gandesti ca te asteapta o zi lunga.Gata si cafeaua.Iti torni o ceasca,iti iei o tigara si te duci sa iti inchei socotelile cu sistemul digestiv.Acum,oricat ar fi de plastic si de blazat sa vorbesti despre asta,trebuie sa recunoastem ca e o senzatie unica sa-ti fumezi prima tigara si sa iti bei cafeaua pe veceu.Pe langa senzatia propriu zisa ,te mai incanta si privilegiul pe care ti-l confera varsta si pe care nu l-ai avut in copilarie dar ti l-ai fi dorit cateodata,cand il vedeai pe taica-tu ca facea asta.Am omis ordinea in enumerare,dar sa vorbim si despre primul contact cu apa din zi.Tragi o privire in oglinda si exclami autoironic : "Doamne,ce fatza am!" Dar ai de gand sa faci ceva in legatura cu asta.Dai drumul la robinet,si iei ca Moromete apa rece in causul palmelor ca in cazma si te botezi in apele clorurate ale Dambovitei : Esti un om nou!Din nou,ai senzatia ca faci un lucru sanatos si cat se poate de mecanic,dar e un lucru bun pentru un om.Te perii pe masele,canini si incisivi,microcristale,fluor ,tot ce vrei,chimie bucala,organicul din gura ta rectioneaza cu sarurile din pasta de dinti,nebuneli...

Dai drumul la muzica pe mobil,in baie,sa-ti cante Radiohead si sari in dush...Apa fierbinte simultan cu sunetele din melodia "Nude" iti invaluie corpul : sanatate si feeling curat.Singurul moment de liniste pe care ti-l permiti sa-l savurezi dimineata.Nu te freaca nici timpul,apa calda curge fara intreruperi,e o senzatie ciudata si mi-e greu sa o definesc ; o combinatie intre senzual si practica sanitara.Te duci in camera semi-ud(mie nu-mi place sa ma sterg complet) dai drumul la muzica si incepi sa te imbraci.Ritmul e alert si optimismul incepe sa infloreasca.Te duci repede in bucatarie,halesti cateva sandwichuri ,apoi traditionalul : "Sarumana mama!" la care ti se raspunde cu "Succes,mama!Tactu inca sforaie" si pe-aci ti-e drumul!In drum spre metrou vezi fetze haioase care trec prin aceeasi experienta ca si tine,cozi la shaorma si covrigarie,cozi la CEC si la supermarket.

Tu mergi..si mergi...cu capul sus ,in ritmul ultimei melodii pe care ai auzit-o inainte sa iesi din casa...Si iti promiti ca la salariu iti cumperi un mp3-player...Vorba unui prieten : "Va fi foarte senzatie,frate!"