Toate povestile vorbesc despre un singur adevar....
imbracat in timp-spatiu-identitate
ca intr-o haina cu o infinitate de fete...
intre nemurire si moarte
ne gasim noi...
suspendati in viata
viata...
un cuvant mai scurt
cu care denumim
lupta dintre setea de nemurire
si teama de moarte...
viata...
un fel de a privi vesnicia cu un singur ochi....
caci
din teama de moarte
nu cutezam s-o privim cu ambii ochi deschisi
iar
din sete de nemurire
n-avem taria de a-i inchide
si a privi neantul...
astfel
sarim din viata in viata
gustam din nemurire si din moarte
murim
si totusi nu incetam sa traim....
nu suntem nici nemuritori
nici una cu neantul
noi
suntem vesnici....
la inceput
am fost unul si acelasi...
la inceput...
atunci cand netimpul s-a facut timp intru vesnicie
am fost unul singur...
n-aveam teama de moarte...
n-aveam sete de nemurire...
dar fiind numai unul
singuratatea fermenta in adancul nostru
sapand goluri in fiinta....
si-atunci Unul
s-a facut Doi...
nemurirea n-a mai fost nemurire
ci sete...
moartea n-a mai fost moarte
ci teama...
ne-am tras in timp unul pe altul
intru vesnicie...
intru dorinta fierbinte
de a stinge setea in teama si teama in sete
si de a fi Unul
ca la inceput....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu