vineri, 4 decembrie 2009

Poem de despartire (cantat la doua maini)

Ea : as sta intr-un colt al camerei tale

pentru a te privi

un minut

conditional optativ si nimic altceva…


El : ai vedea un barbos cu par ciufulit

sarit

peste gardul asta

ruginit

etcetera…


Ea : sari peste garduri in noapte ?


El : da…

garduri de covrigi brasoveni

si mere coapte

intre patru pereti

crapati la cutremurul din ‘77


Ea : crapaturi…

sunt prezente si-aici

la tara

acelasi cutremur

alti pereti…

sa ai pofta de covrigi garduri sarituri mere viata…


El : „sa ai pofta” e la conjunctiv

dar pentru mine

e imperativ

si fara dar si poate

negativ…

e singular

cum a fost mereu camera asta

pentagonala

si putind a fum

in miez de seara…


Ea : timp…nesemnificativ intens incolor

persoana…necunoscuta

plural…


El : plural ?

e bun si plural…

dar tot mai bine singular si clar

decat compus

si-ntors pe diferite fete

ca un zar…


Ea : singular sau plural ?

prezent sau trecut ?

sau nu mai conteaza ?


El : cum poti sa-ntrebi „ nu mai conteaza?”

cand pe pamant atatea legi lucreaza ?

Dumnezeu lumineaza – Edison inventeaza

Dumnezeu creeaza – Michelangelo picteaza

Dumnezeu se enerveaza – Patrick Swayze intra-n metastaza

dar daca totusi nu conteaza?

Jean nu moare...Jean boxeaza...


Ea : mie

cea careia inima ii batea mai repede

mi-e frig…

si-a stat…

ea

inima…


El : inima n-a stat

de tot…

sta si se-odihneste din atata alergat…

cine stie...poate-ntr-o zi

Kandinsky n-o sa-ti faca rau…

il vei gasi cu Frida pe Dambovita in gondola

voi fi si eu acolo

plimbandu-ma pe chei...

sa ma opresti sa ma saluti

ar fi frumos

de vrei…


Ea : infige cutitul sau bandajeaza…

Jean moare ?...sau…Jean boxeaza ?


El : nu e nici un cutit de-nfipt…

bandaje ?...nici atat…

in dragostea aceasta nu e nimic de omorat

sa ne-asezam atunci cuminti

si sa servim

din tortul delicios ce l-am gatit…

o ultima felie-i de-mpartit...

cu ciocolata dulce-amaruie facuta in casa

sa mancam si-apoi sa spunem : “ Sarumana pentru masa!”

cu privirea catre cer

cu ochi curati si goi

caci putini pe lumea asta servesc tort ca noi…




The slow revival...



you forget so easy....