Scrisoare catre om

Da drumul la melodia asta sa cante,aprinde-ti o tigara,ia o gura de pepsi si citeste scrisoarea mea catre tine:



"Mi se contureaza o stare de calm si liniste interioara atunci cand observ ca avem conceptii comune vis-a-vis de unele intrebari si raspunsuri care framanta toti oamenii.sunt in totalitate de acord cu tine in ceea ce priveste iluzia posesivitatii.suntem in trecere prin viata ca printr-o biblioteca.ni se dau obiecte,idei si mentalitati spre imprumut,pe care le folosim corect sau incorect pentru ca apoi sa le returnam la iesire.singurul lucru care ne apartine si cu care,de fapt,ne confundam,este constiinta,actiunea sa si modalitatea de raportare la universul exterior.ne nastem cu un background ,asemanator cu o foaie A4 goala,particularitatile sale apriorice fiind reprezentate de dimensiune si capacitatea de absorbtie.continutul cu care umplem acea foaie goala a constiintei nu ne apartine in stare bruta,ci doar dupa ce e digerat si trecut prin procese de modificare il absorbim in unitatea fiintei noastre,facandu-l parte din noi.Nici macar in aceasta faza nu putem afirma ca ne apartine ceva,avand in vedere ca nu mai este un corp extern si nu ne aflam intr-o relatie de tip subiect-obiect cu un lucru oarecare.E ca si cum am spune ca ficatul ne apartine,e o proprietate privata,ceea ce e eronat si fortat.Ficatul este un element component al sistemului complex numit om.nu l-am dobandit,nu l-am cumparat,e o componeneta necesara si imposibil de exclus din sistem,nici macar ipotetic.In concluzie,ai foarte mare dreptate si imi trezesti o mare admiratie ,o stare obiectiva intr-adevar ,dar intensa ,care ma face sa vibrez atunci cand observ similitudine in gandirea mea si a altei persoane.

PS:

Mereu am crezut ca oamenii care se bucura cu adevarat de viata ,asa zisii "oameni mari",sunt si cu picioarele pe pamant si cu capul in nori,calcand in teluric si concret ,si in acelasi timp explorand dimensiunile ceresti ale existentei.lumea este asa cum este,si materie concreta si substanta subtila.de ce ne-am situa intr-o singura tabara ? de ce-am vrea sa fim ori materialisti ori visatori naivi?viata e un izvor nesecat de minuni,pe care le cuceresti cate putin si le transformi in certitudini provizorii,plecand in cautarea unor minuni si mai mari,si tot asa. de-asta imi place mie de tine,omule,ca stii sa si razi,sa si plangi,sa te bucuri de un apus de soare dar si de ciocolata,stii sa faci un trup gol sa tremure langa tine dar stii si sa convingi un american blazat sa faca investitii la compania la care lucrezi.cu tine se poate discuta orice dar se poate tacea minute in sir fara sa te simti penibil.eu unul ma gandesc ca nu mi-ar ajunge 1000 de vieti sa imi dau seama ce e de fapt cu lumea si cu viata asta,atatea lucruri sunt de cunoscut.si mai ales,avand in vedere ca nu traim decat o viata (sau poate mai multe,dar la momentul asta nu avem cum sa postulam nimic),eu nu am de gand sa ma opresc vreodata din existat.mai stau un pic pe ganduri,mai beau o berica,mai fumez o tigarica,mai ma bucur de niste ochi frumosi,mai citesc o carte,mai vad o culoare,mai rad un pic,mai stau iar pe ganduri,mai muncesc,mai obosesc,mai ma satur,mai plang,mai ma descurajez,mai beau 3 berici,mai sarut o guritza dulce,mai vad un teatru,mai las un val din vama sa se sparga in mine,mai visez la momentul cand o sa vad Europa,si tot asa.Viata e simpla dar complexa in acelasi timp.sunt atatea chestii de trait pe lumea asta.si de aceea,placandu-mi de tine,te-am invitat sa traim impreuna unele din ele."