Nu Vad Nimic - Partea I

" Oare cati mosi nerealizati in viata au facut infarct de cand sunt blocat in vagauna asta? Oare cati caniche au facut caca in fiecare dimineata la aceeasi ora? Oare cate femei usuratice si proaste au fost mintite ca sunt iubite? Nu stiu,mi se rupe,dar sunt curios cat timp a trecut de cand n-am mai vazut infrarosiile si ultravioletele. Mi-am pierdut ceasul,probabil atunci cand mi-am pierdut cunostinta,caci m-am trezit fara el la mana. Asta e... Secundele, minutele, orele, ziua mea de nastere, ziua ma-tii de nume, varsta lui Sergiu, a Violetei, a Morenei, nu mai au acum nici o importanta. Doar ziua mortii catorva oameni foarte dragi mie ,care va fi curand (JUR!) conteaza, iar timpul va fi un pusti plangacios pierdut intr-o piata mizera. Il vei intreba : "Cum te cheama, pustiule?" El iti va raspunde stergandu-si mucii cu maneca : "IREVERSIBIL!"
Cine e Shakespeare sa-mi spuna mie ca "a fi sau nu fi?" este intrebarea? Intrebarea este : "UNDE DRACU MA AFLU?!? Ochii mei sunt deschisi si nu pot vedea absolut nimic! Dar daca inchid ochii? Daca inchid ochii o vad pe Beatrice...Beatrice...Nu! Nu merita zdreanta aia nici o secunda sa ma gandesc la ea! Dar ce bine se misca cand ii dadeai o suta de Jack...Hehehehe...Beatrice...Un nume asa...cum sa spun...boem asa...O si vezi pe Beatrice plimbandu-se pe Champs Elysees, cu un numar infinit de sacose insirate pe brat precum covrigii pe sfoara. Ce nenorocita...CE SCARBA!!! O sa imbatranesti,vampo! O sa ti se zbarceasca pielea! O sa ai osteoporoza si o sa vezi lumina zilei numai in scaunul cu rotile! Nu te-ai gandit la asta? Pai, cum sa te gandesti tu la asta, Beatrisuta mica si scumpica cu fetisoara aia angelica renascentista? Tu ai treaba sa fii multifunctionala in multinationala pe banii MEI, pe neuronii MEI, pe aminoacizii MEI si celulele MELE!!! Ah, Doamne, daca plang in secunda urmatoare Esti mort pentru mine, cu toata nemurirea Ta cu tot! "

Mintea lui Cezar o luase razna. Nu se putea gandi decat la persoanele ce l-au tranformat intr-un animal care musca necugetat pe oricine ii iese in cale. Instinctul de autoconservare devenise acum o sete oarba de razbunare. Ar fi varsat sange cu nemiluita daca ar fi avut ocazia, doar pentru a-si satisface dorinta nebuna de a distruge si el, el care a fost distrus.Singur, in intunericul unei incaperi goale, unde doar peretii umezi perturbau iluzia golului, Cezar statea ca un foetus intins pe dusumeaua rece din gresie, dezbracat complet.Socul care l-a izbit atunci cand s-a trezit din inconstienta i-a adus subit in amintire toti oamenii pe care i-ar fi vrut morti cat mai curand.

" Ia zi-mi tu, domnule Ispas, sunt frustrat, nu? Tu, titan corporatist, filosof al afacerilor, arata cu degetul spre mine, pune-mi gatul sub talpa pantofului tau elitist si spune-mi : "Cezar Dumitrescu, in numele meu, al meu si al meu, te decorez cu steaua de tinichea ruginita a ordinului alienatilor social! " Futu-ti dumnezeii ma-tii de bruta parfumata!!! Unde esti?!? Vino sa ma inveti calea de mijloc, firul de argint al echilibrului! Vino aici, in bezna asta, si foloseste-ti cel de-al treilea ochi,in mortii ma-tii de maestru al intelepciunii! Vino si zaci inconjurat de gramajoarele propriului rahat, s-ajungi sa-ti fie dor sa-l mai vezi cum arata, ce culoare are,daca are mot rasucit! Cine stie? Poate are,poate nu are! Iti poti folosi dialectica si poti elucida misterul. Asta e adevarul! Marii ipocriti ai istoriei au fost mici copii! Ipocrizia si-a inceput travaliul o data cu travaliul catelei de maica-ta, care a blestemat omenirea dand viata unui demon ca tine! Te distrug, vierme!!!! Te distrug!!!! "

Cezar se ridica de la podea si se-ndrepta fulgerator cu capul inainte spre peretele din fata sa. Nu apucase pana acum sa isi faca o idee despre suprafata incaperii. Capul lui se izbi puternic de zid si cazu lat la pamant unde zacu inconstient mai bine de-o ora in balta propriului sange.