Cati dintre voi nu au simtit in mijlocul noptii ca au surprins Frumosul pur,in orice fel de manifestare a sa,de la o privire aproape sfanta la o atingere,o armonie de sunete,o pata de culoare pana la o stare imposibil de definit care pare sa nu aiba nici o cauza concreta?Si cati dintre voi care au simtit asta au realizat ca merita sa fii in viata chiar si numai pentru a avea ocazia,cel putin o data,sa traiesti asa ceva?Cati dintre voi nu au nici o rusine sa traiasca frumusetea,sa mearga pana in panzele albe pentru ca ceva in structura lor infinita pulseaza si ii impinge sa traiasca cat pot de intens?De ce mi-ar fi rusine?De ce m-as simti irational?De ce nu ma pot duce la veceu sa-mi fac treburile a doua zi dimineata,linistit si fara a-mi ignora sinele?Si Platon,si Shakespeare,si Beethoven se cacau,sforaiau,isi suflau mucii,in fine,aveau nevoi si obiceiuri banale dar cat se poate de umane!De ce trebuie sa ne traim viata impartind-o in categorii distincte cand de fapt ea este un tot unitar?De ce nu ne acceptam conditia umana asa cum este ea?De ce mi-ar fi rusine sa vars o lacrima atunci cand ma copleseste frumusetea unei reprezentari a existentei?De ce mi-ar fi rusine sa vorbesc despre asta in fata celor cu care beau bere si ma comport imatur?De ce-ar trebui sa ma comport intotdeauna matur sau imatur?De ce ar trebui sa imi placa ori alb ori negru?Cine-a zis ca a fi sentimental exclude din start grobianismul ocazional?Cine-a zis ca sunt intr-un anumit fel?Cine a zis ca exista un anumit fel,in afara de felul fiecaruia de a fi,care e in permanenta schimbare?De ce ar trebui sa apartinem unei singure categorii fata de care sa nu oscilam niciodata?De ce-ar trebui sa am in fata o persoana cu un nume de familie si un prenume pentru a simti ce simte un indragostit?De ce sa fiu considerat superficial pentru ca nu vreau sa imi risipesc viata pe nimicuri,pentru ca nimicurile sunt singurele lucruri pe care poti pune mana?Eu stiu un singur lucru : nu pot si nici nu vreau sa mai traiesc alfel de acum inainte.Orice trece prin mine lasa o urma.Pe oriunde si prin oricine trec eu imi las amprenta.Nimic irosit!Nimic degeaba pe pamantul asta!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
4 comentarii:
M-au dus toate cu gandul la o alta intrebare: "De ce sa ma justific cand fiecare interpreteaza cum vrea?"
Pai,de cele mai multe ori,cauti sa te justifici in fata ta (majoritatea avem nevoie de asta).Cat despre ceilalti,daca tu faci DA RIGHT SHIT,nu e nevoie sa te justifici,actiunea ta vorbeste de la sine.Siiii,the big surprise : unii oameni chiar cauta sa interpreteze asa cum e corect :) Da,exista!:)))
mai pe scurt... nimic nu e intamplator.
mijto intrebarea cu "de ce sa ma justific cand fiecare interpreteaza cum vrea?".din pacate nu toti gandesc in afara "legilor".cati oameni vad in Platon,si Shakespeare,si Beethoven niste oameni obisnuiti?Niste oameni care se cacau,sforaiau,isi suflau mucii?
si cati oameni nu se oripileaza cand aud cum le povestesti prietenilor la o bere cum nu iti este rusine sa te duci dimineata la buda si alte chestii de genul...chestii care sunt banalitati la urma urmelor.cu greu o sa iesim din mentalitatea asta invechita de a nu mai fi socati cand auzim unele lucruri, lucruri pe care le facem si noi la urma urmelor,dar care ni se par respingatoare...parca am pacatui dimineata cand ne ducem la buda sau cand sforaim, ne suflam mu...nasul (:D)...unora li se pare normal sa se justifice in fata altora cu privire la tot ce fac...de frica sa nu fie etichetati, sa nu fie izolati de "lumea buna", sa nu ajunga sa fie aratati cu degetul pe strada,sa fie ignorati de "prieteni"...din pacate inca mai traim intr-o lume in care ti se pune o eticheta si in functie de eticheta aia esti privit...e trist ca uneori ajungem sa ne ferim sa deschidem gura,sa spunem ce gandim, sa fim noi din cauza unor mentalitati cretine...
eeehhh dar ce stiu eu?!
Trimiteți un comentariu