vineri, 4 decembrie 2009

Poem de despartire (cantat la doua maini)

Ea : as sta intr-un colt al camerei tale

pentru a te privi

un minut

conditional optativ si nimic altceva…


El : ai vedea un barbos cu par ciufulit

sarit

peste gardul asta

ruginit

etcetera…


Ea : sari peste garduri in noapte ?


El : da…

garduri de covrigi brasoveni

si mere coapte

intre patru pereti

crapati la cutremurul din ‘77


Ea : crapaturi…

sunt prezente si-aici

la tara

acelasi cutremur

alti pereti…

sa ai pofta de covrigi garduri sarituri mere viata…


El : „sa ai pofta” e la conjunctiv

dar pentru mine

e imperativ

si fara dar si poate

negativ…

e singular

cum a fost mereu camera asta

pentagonala

si putind a fum

in miez de seara…


Ea : timp…nesemnificativ intens incolor

persoana…necunoscuta

plural…


El : plural ?

e bun si plural…

dar tot mai bine singular si clar

decat compus

si-ntors pe diferite fete

ca un zar…


Ea : singular sau plural ?

prezent sau trecut ?

sau nu mai conteaza ?


El : cum poti sa-ntrebi „ nu mai conteaza?”

cand pe pamant atatea legi lucreaza ?

Dumnezeu lumineaza – Edison inventeaza

Dumnezeu creeaza – Michelangelo picteaza

Dumnezeu se enerveaza – Patrick Swayze intra-n metastaza

dar daca totusi nu conteaza?

Jean nu moare...Jean boxeaza...


Ea : mie

cea careia inima ii batea mai repede

mi-e frig…

si-a stat…

ea

inima…


El : inima n-a stat

de tot…

sta si se-odihneste din atata alergat…

cine stie...poate-ntr-o zi

Kandinsky n-o sa-ti faca rau…

il vei gasi cu Frida pe Dambovita in gondola

voi fi si eu acolo

plimbandu-ma pe chei...

sa ma opresti sa ma saluti

ar fi frumos

de vrei…


Ea : infige cutitul sau bandajeaza…

Jean moare ?...sau…Jean boxeaza ?


El : nu e nici un cutit de-nfipt…

bandaje ?...nici atat…

in dragostea aceasta nu e nimic de omorat

sa ne-asezam atunci cuminti

si sa servim

din tortul delicios ce l-am gatit…

o ultima felie-i de-mpartit...

cu ciocolata dulce-amaruie facuta in casa

sa mancam si-apoi sa spunem : “ Sarumana pentru masa!”

cu privirea catre cer

cu ochi curati si goi

caci putini pe lumea asta servesc tort ca noi…




The slow revival...



you forget so easy....

duminică, 20 septembrie 2009

Coloana sonora pentru filme dubioase (bucata a 6-a)

trec locomotivele
trec
nu lasa nimic in urma lor
o coaja de banana
cu maneci suflecate
si doamne distinse
in amfiteatrul gol
se uimesc de sunetele care se aud din departare
tu
da tu
cu tine vorbesc
sunt robert de niro
taci
ba da
sunt robert de niro
de unde vii
si incotro te duci
imi doresc autoritate
cred ca asta e
de ce nu se poate demonstra existenta sufletului?
dintr-o bere sorbim amandoi cu paiul
intr-o vreme uitata
ploioasa
de prin anii 90
cu varsta psihologica totusi inaintata
e irlandez feelingul
sigur ca da
tocul de la ochelari e mereu in geanta
glumele bunicului
bunicul ceasornicarul
mircea cel batran
si mustafa cel voinic
ar fi bine sa gandim mai mult
si sa vorbim mai putin
profesorii ne spun mereu sa gandim
si noi vorbim
si tot vorbim
fara sa obosim vreodata
nu suntem facuti sa ne intelegem
ci doar sa ne intalnim
intr-un careu desenat cu caramida
am luat premiul intai
tu ai luat mentiune
ma bucur pentru mine
ma bucur ca sunt mai bun ca tine
o sa cresc mare
si o sa fiu managerul tau
o sa iti dau ordine
o sa fiu hotarat si inabordabil
rece si arogant
eu asa cred ca e bine
consider ca merit
am luat premiul intai
tu mentiune
tu o sa muncesti pentru mine
eu o sa fac profit
si cu asta basta
nu mai plange
o sa te platesc
n-o sa muncesti degeaba
dar mare grija
vreau performanta de la tine
si entuziasm
vreau sa imi zambesti de fiecare data cand ne intalnim
vreau cafeaua aburind sa ma astepte pe birou
in fiecare dimineata
asa
nu mai plange
o sa fie bine pentru amandoi
o sa vezi

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Coloana sonora pentru filme dubioase (bucata a 5-a)

sunt prea multe lumini…
fa cu mana ca si cum ti-ai lua la revedere
si stinge-le
intinde-te pe caldaram sub patura cu mine
vom gusta din arahidele
pe care mi le-a trimis tovarasul meu din somalia
vrei sa iti spun o poveste?
ok
am un prieten care e de 6 ani in somalia
sfarsit
cu happy end
teme-te de ceea ce ar putea urma
oricand poate da un autobuz peste noi
auzi?
ti se pare ca in strafundurile pishicului uman
e numai jeg?
cateodata ma infior de ceea ce pot gandi
intr-o simpla secunda
si simt ca nu imi apartine nimic
din ceea ce scot din deberaua aia
numita subconstient
iti place cand vorbesc in termeni academici
stiu
si mie imi place cateodata sa ma aud
vorbind cursiv si coerent
din punct de vedere gramatical
ca semantic
dumnezeu cu mila
inchidem ochii
si ne mintim ca totusi ceva are sens
tu nu stii ce-am patit eu acum 2 veri
o sa iti spun
dar intai trebuie sa imi juri
ca ma crezi
la faza cu prietenul meu din somalia


vineri, 18 septembrie 2009

Coloana sonora pentru filme dubioase (bucata a 4-a)

vino langa mine…
lasa-te pe spate
vreau sa iti fac un masaj
asa cum se face in antarctica
cu zapada
si cubulete de aisberg
de ce ma minti
de ce ma urasti
glumesc
era doar un film vechi
alb negru
cu un mustacios si o gospodina
certandu-se pentru o farfurie sparta
am ganduri bune pentru tine
nu vreau sa te terorizez
nu vreau sa te sufoc
vreau doar sa ti-o trag
si nu e nici o trivialitate in cugetul meu
ma simt pur
uite-te cum s-a facut brusc totul mov
si tunetele se desfac
da-mi un heineken
merge acum
nu merita sa pierdem un astfel de moment
linisteste-te
nu te mai gandi la note
nu te mai gandi la tactu
saruta-ma
si pune-mi mana pe blugi
i-am asezat frumos si ordonat acolo pe pat
ti se pare ciudat ca vreau sa imi pui mana pe blugi
desi nu sunt imbracat cu ei?
si mie putin
dar nu mai pot sa dau inapoi acum
ti-am cerut-o deja
suspina adanc
ia o gura de bere
te invat eu tot ce ai nevoie
te invat sa te bati
te invat sa injuri
te invat sa gandesti logic si rational
te invat sa mergi ca un lider
dar destul pentru azi
ne vedem maine,nu?


duminică, 13 septembrie 2009

Coloana sonora pentru filme dubioase (veche/bucata a 3-a)

Danseaza cu stomacul plin
in aceasta lume plictisitoare
si ghiftuita
imit-o
si abia apoi reinventeaz-o
se desfasoara aceasta sfera
ca un ghem cu care se joaca pisicile de la gunoi
au ghem pisicile de la gunoi?
nu
nu sunt pisicile de la bunica-ta din tablouri
ele se hranesc cu pesti care inoata pe asfalt
in flegme
si baltoace secate
e imposibil sa crezi?
da
e imposibil
imi vine sa zic “din pacate”
dar ar fi un automatism ieftin
hai vino pe la mine
sa ti-o prezint pe sor-mea
sor-mea se joaca pe nintendo
ii plac baietii
dar nu si-o trage cu ei
ea joaca pase-pase-gol cu ei
si bate palma frateste


sâmbătă, 12 septembrie 2009

Din seria celor vechi si uitate - a 2-a bucata

mama am plecat
nu mai imi pune ceai in sticla azi
imi cumpar de la bufet
nesstea la un litru jumate
are cofeina mama
tu nu imi dai niciodata cofeina
ma trezesc dimineata
si ma duc cu gandul cald si plin de speranta
in bucatarie
si ibricul e gol mama
zat imputit zacand pe fundul ibricului
ars pe interior
ma mir ca tu si tata nu va bagati cafea intravenos
dar lasa asta
bine ca nu mai fac armata
te-as fi auzit bocind neincetat
flotari flotari flotari
mai tii minte
de la 6 ani ma punea tata sa fac flotari
zicea ca am burta
eram un copil
orice copil are burta
dar el vroia sa am patratele
acum tu te plangi mereu ca sunt slab
si culmea ironiei
tot cu burta am ramas
sunt slab cu burta
prietena imi zice ca sunt sexy asa
ca par barbat
si ca se potriveste de minune cu parul de pe piept
nu ma plang nici eu
atata timp cat are si ea orgasm
nu numai eu
hai c-am plecat
nu sunt rece mama
sunt si eu obosit
nemultumit
nefericit
nu vreau nici un ceai
imi iau nesstea de la bufet
cu cofeina
sa imi sara creierii in sus si in jos
ca sunt si eu barbat
cu burta si cu piept paros


vineri, 11 septembrie 2009

Ederlezi

Cand era mica i se facea rau daca vedea un Kandinsky...

Asta nu e veche...e cat se poate de noua

A fost o roua...
au fost chiar doua...
cand eu le vad pe amandoua...
tu vezi doar una si te faci ca ploua...
dar eu te las in pace
parul sa-l lasi sa cada pe pamant
din cer atunci cand ploua
acum e randul meu sa vad o roua
si tu pe amandoua...
si tot asa pana cand fiecare
va vrea o roua noua...
Am gasit prin calculator niste poezii mai vechi pe care nu le-am mai citit de cand le-am scris. Faza cu poeziile astea e urmatoarea : Iti pui o melodie in casti, te cufunzi din ce in ce mai mult in ea, inchizi ochii si la un moment dat iti apar niste imagini cu un fel de subtitrare. Apoi incepi si scrii cu ochii inchisi pe o foaie sau pe un word deschis tot ceea ce scrie acolo. Fara sa pui cuvinte de la tine, fara sa infrumusetezi, scrii ca si cum ai scrie dupa dictare. Ce iese aia ai. Ala esti. Ala e produsul starilor tale traduse intr-o anumita masura in imagini haotice, dar care lasa loc de interpretare dupa aceea. Nu e nevoie sa iei LSD ca sa faci asta, merge si fara. Nu e nimic de demonstrat prin asta. E doar fun. Nu e nimic literar dar e interesant sa vezi ce iese. O sa incep sa postez poeziile astea pentru tine Jean, mi-ai zis ca ti-ar placea sa le citesti. De asemenea, o sa pun si melodia aferenta poeziei.


nu poti sa demonstrezi nimic
asteapta-ma
voi reveni curand
nu ma pot dezice de formele pe care le-am creat
sunt un monstru
o carte de capatai a diavolului
nu mai rade
ma trezesc zi de zi cu spaima
ma intorc pe toate partile in somn
ca un peste in navod
ca ma-ta in coastele de fier ale lui Adam
patronul de bodega
fire de inalta tensiune in parul tau frumos
de ce te scarpini atunci cand vorbim la telefon
se pare ca nu vrei sa vorbim deschis
se pare ca trezesti in mintea oricarui bolnav imagini vindecatoare
xanax
metadona
numele lor ma duc cu gandul la un baiat
care sta toata ziua in pat sub plapuma
vara
iarna
toamna
primavara
e un fel de Vivaldi
sau ceva in genul asta
plin de tatuaje si intepaturi care supureaza
e scarbos
stiu
dar e realitatea
e gandul metropolitan
e corpul A in echilibru cu corpul B
emisfera stanga si emisfera dreapta
imbratisandu-se ca teama cu linistea
crezi ca poti demonstra ceva
esti un mic naiv cu basca portocalie
care suge la acadea de dimineata pana seara
ca mine
ca toti ceilalti
ne bucura felul in care ni se invarte elicea de la sapca
dar ne intristeaza un apus de soare
termina
stiu si eu despre ce e vorba
e bine
las-o asa



joi, 27 august 2009

"Dar oare voi putea sa uit cartea roasa
A tineretii traite pana la sange
Si pe tine cicatrice frumoasa
Care ma doare cand ninge..."

later edit : nu e de la mine, dar e pentru tine...

duminică, 16 august 2009

Oamenii sunt diferiti...atat de diferiti..nu numai unii fata de altii...ci mai ales fata de ei insisi de la o clipa la alta...ceea ce ma face sa fiu foarte suspicios si nesigur...caci practic nu mai exista "eu", "tu", "el", "ea" , "noi", "voi", "ei".... ci doar "eu1, eu2, eu3, eu n", "ea1, ea2, ea3, ea n", "tu1, tu2, tu3, tu n" etc, formandu-se din ele combinari de n luate k mereu si mereu...oamenii o iau razna de fiecare data cand se face trecerea de la "eu1" la "eu2" sau de la "el2" la "el3",etc. se produce un fel de revolutie punk intr-o minte obosita de la atata alergatura in jurul propriei axe...aceleasi 5-10-15 filme la cinematograful mental difuzate prin rotatie...as putea spune instabilitate (scurt si la obiect) dar nu sunt facut sa pun punctul pe i prea usor...pana mea...lumea o arde aiurea...cateodata iti faci o retrospectiva a vietii si ai senzatia ca toti oamenii din viata ta au fost instabili fata de tine, desi tu nu ai fost instabil fata de ei, ci doar fata de tine (ceea ce e permis si dezirabil chiar). problema care e de fapt? nu cere nimeni nimanui sa fie stabil emotional si psihic...ci doar sa nu pretindeti reciprocitate cand voi nu sunteti in stare sa oferiti asa ceva la randul vostru...caci pana mea...eu m-am cam saturat sa ma uit cum va jucati de-a domnul goe implicandu-ma si pe mine...sincer...mi se apleaca...mergeti la taticu si mamica voastra si fiti cat de domnul goe vreti...pe mine lasati-ma in pace linistit si cu mine insumi...

sâmbătă, 15 august 2009

Gelozie de Ruse Ion

Sunt gelos pe soare
Si cu asta basta
Caci vara la mare
Mi-a "parlit" nevasta!

marți, 11 august 2009




Zice Ea :


Imi place felul in care-mi faci inima sa bata,
cum ma privesti cand iti par scumpa,
cum ma-mbratisezi lung, strans, cu drag...
Imi place felul in care vocea ta imi mangaie sufletul.
Imi place cum canti aiurit chestii prin casa.
Imi place ca ma faci sa simt muzica, vinul, viata...
Imi place cum te sapunesti,
cum mirosi toate chestiile,
cum canti la chitara,
cum stai in hol si ma privesti cum ma spal,
cum ma pupi cand stau pe veceu si fac cachitzu (eu fac cachitzu, doar baietii fac caca),
cum ma sperii si cum tii mana pe piciorul meu in metrou...
Iti multumesc pentru fericirea pe care mi-o daruiesti in fiecare zi.


Zice El
:

Iar eu iti multumesc ca alaturi de tine
invat lucruri noi despre dragoste,
incetul cu incetul...
Iti multumesc ca nu-mi dai papucii
pentru ca ma bas mai mereu in pat, langa tine,
sau pentru ca am dantura varza...
pentru ca ma respecti
si crezi ca undeva adanc in mine se ascunde ceva valoros...
Iti multumesc ca te tunzi bob
si ca iti place sexul la fel de mult cum imi place mie...
Iti multumesc ca nu esti o ignoranta
si crezi in ceva mai mult decat poate fi o simpla iluzie...
Iti multumesc ca iti place de mine...

vineri, 10 aprilie 2009

Tanjesc dupa reguli
recurente
rationamente
logic
logic
logic
asta e tortura la care ma supun
din teama de necunoscut
si din placerea imensa de a STI
de fapt
o stim cu totii
scrie mai sus
cu font mai mare
NU STIM NIMIC
ce suntem noi
ce facem noi
de ce?
de ce?
de ce?
cum asa?
stai putin!
de fapt
stii ce?
stai cuminte
in banca ta
si lasa raspunsurile la final
tu deocamdata pune-ti multe intrebari
acolo
ca sa fie...
iti place...
vrei...

joi, 19 februarie 2009

Imi va fi dor de salamandrele tale
carora le dadeam mamaliguta si mici musculite de mancare
dar e mai bine asa
mai ecologic
mai benefic pentru branhiile tale
care s-au infundat
de la atata apa sarata
cum spuneam
mai bine sa nu le mai dau eu de mancare
si totusi
o sa vreau sa te mai vad
nu doar sa te privesc
vreau sa imi mai arati salamandrele tale din cand in cand
sa imi arati cum le hranesti
cum te joci cu ele
cum le faci sa rada
asta e...
imi va fi dor de salamandrele tale...

miercuri, 18 februarie 2009

Banii si lipsa banilor ; obiect - subiect - imagine

Daca banii sunt o problema, atunci tot banii sunt si rezolvarea acesteia. Daca in alte situatii problematice, ai de ales intre mai multe variante de solutii, in privinta banilor, celebra expresie "cui pe cui se scoate" e la loc de cinste . Nu poti combate saracia prin practicarea refugiilor spirituale, ci doar iti poti distrage atentia de la faptul ca suferi de pe urma lipsei banilor.

Pentru ca banii, sau mai exact lipsa banilor, sa fie cu adevarat o problema, trebuie ca doua conditii obligatorii sa fie indeplinite :

1) Lipsa banilor trebuie sa fie una reala si nu o impresie a celui in cauza

2) Lipsa banilor trebuie sa fie o cauza a suferintei unei persoane, sa o afecteze in plan psiho-emotional.




Daca cele doua conditii sunt simultan indeplinite, atunci vorbim despre lipsa banilor ca despre o problema reala.


Cu aceasta situatie se identifica majoritatea persoanelor nevoiase. Veniturile lor sunt mult prea mici pentru a asigura mijloacele de subzistenta, aceasta lipsa afectandu-i direct in plan fizic prin hrana insuficienta, lipsa unei locuinte, lipsa unei vestimentatii corespunzatoare, si a altor bunuri primare sau mijloace de satisfacere a nevoilor de baza.
Suferinta fizica se extinde in plan psihologic, din acest punct devenind mult mai greu de depasit. Daca omul este o fiinta adaptativa cu un organism care, in functie de conditiile mediului inconjurator si stilul de viata, isi modifica semnificativ de repede parametrii dupa care functioneaza, nu se poate spune acelasi lucru si despre dimensiunea psiho-emotionala a omului.
Stomacul isi adapteaza mecanismul in functie de cantitatea si calitatea hranei ingerate, intreg organismul se adapteaza la conditii extreme, dar statusul psihologic, odata dezechilibrat, cu greu mai poate fi readus la un nivel normal. Mai concret spus, adevarata tragedie a omului sarac e traita pe plan psiho-emotional, suferinta fizica fiind convertita in suferinta la nivelul constiintei.


Atunci cand doar una sau nici una din cele doua conditii nu este satisfacuta avem de-a face cu o falsa problema a lipsei banilor.


Daca o persoana dispune de un venit care ii acopera nevoile primare (hrana, adapost,imbracaminte, etc) si cele elevate (educatie, viata sociala, servicii medicale de calitate, dezvoltare profesionala si intelectuala, s.a.m.d.) dar acuza o lipsa a banilor, atunci avem de-a face cu o falsa problema ce-si are radacina in iluzia ca nefericirea este cauzata de insuficienta banilor.
Cauzele pot fi multiple, plecand de la lipsa educatiei financiare ce duce la un consumism exagerat, placi obsesive privind imbogatirea, dependenta fata de anumite obiceiuri, servicii sau produse, teama nejustificata de viitor, pana la clasica "lacomie de bani". Oricare ar fi cauzele suferintei in aceasta situatie, nu lipsa banilor e explicatia, ci felul in care constiinta se raporteaza la bani in general.

O alta situatie este cea a omului cu adevarat sarac. In cazul acesta, exista doua cazuri generale :

1) Cazul omului care nu-si poate satisface nici macar nevoile de subzistenta si ajunge la resemnare.

Mai exact, constiinta omului sarac se adapteaza la conditiile date, nu numai in plan fizic ci si in plan psiho-mental, depasind suferinta prin renuntarea la "lupta", la "revolta" si impacarea cu conditia de "amarat". Astfel, lipsa banilor nu mai reprezinta o problema, ea devenind un mod de viata interiorizat si asumat. Omul "sarac-lipit" nu mai are "nimic", nu mai are speranta, vointa, dorinte. Explicatia acestui fenomen e destul de simpla. Speranta nu mai poate inflori intr-un suflet pietrificat de o viata in care foamea pare sa nu inceteze niciodata si in care "NU AM" devine singurul adevar. Omul "sarac-lipit" ajunge sa traiasca cu preponderenta in plan biologic.

2) Cazul omului care isi poate satisface nevoile primare dar constiinta sa cere satisfacerea in mod obligatoriu a nevoilor elevate.

Acesta se aseamana cu primul caz prin atitudinea impacata vis-a-vis de conditia de nevoias, dar nu renunta la "lupta". Nu se resemneaza din neputinta ci accepta senin provocarea facuta de lipsa resurselor financiare. Traieste ca si cum n-ar fi sarac, fara a fi artificial, si nu accepta capitularea. De la caz la caz crede, spera sau ia masuri concrete in si pentru depasirea situatiei in care se regaseste. Scopul sau nu este procurarea banilor, ci doar satisfacerea nevoilor elevate. Daca ele pot fi satisfacute si fara resurse financiare (fiind sponsorizate de altcineva, spre exemplu), atunci scopul sau este atins. Pentru ca satisfacerea nevoilor elevate primeaza in topul nevoilor sale, si nu banii in sine, iar constiinta sa nu semnaleaza o suferinta efectiva, lipsa banilor nu este o problema reala pentru o persoana aflata in acest caz.



Banii si lipsa banilor - doua lucruri de care ne lovim neincetat


Numai in acest text cuvantul "bani" apare explicit de 26 de ori. Ca ne place sau nu ne place, banii fac parte din viata noastra la fel de mult ca oamenii, sentimentele, gandurile, si obiectele. Doar viteza mare cu care circula intre noi ne produc impresia ca devanseaza in importanta celelalte aspecte ale vietii.
Desigur, mai sunt multe categorii de oameni pe langa cele prezentate in textul de fata. Acestea s-au vrut doar a fi niste limite generale ale modului de raportare a oamenilor la bani si la lipsa banilor. Sa nu uitam : atatia oameni, atatea caractere. Dincolo de categorii, fiecare om se raporteaza la bani si la lipsa lor intr-un mod unic. Acest text n-are pretentia de a reprezenta realitatea, ci de a exprima doar o viziune printre multe altele.

Un lucru ramane totusi fundamental. Desi nu putem trasa limitele fericirii, este posibil sa le conturam pe cele ale suferintei. E foarte important sa cunoastem clar cauza suferintei noastre, pentru a o putea vindeca. Ramane responsabilitatea fiecarui individ in parte de a stabili ce anume il face nefericit : banii, lipsa banilor sau propria imagine vis-a-vis de cele doua.

marți, 17 februarie 2009

Spiritul civic sau "a avea gonade din simtul datoriei"



Spiritul civic



Frica si ignoranta sufoca orice farama de civism. Avem manuale de educatie civica ce sunt studiate in clasa a 7-a,dar nu avem educatori civici. Civismul are la baza curajul, care la randul lui are la baza simtul nativ al acestuia si educatia ce ii asigura permanenta dezvoltare. Nu mai putem vorbi de o mutatie a spiritului civic la adultii de astazi. Sunt sanse mult prea mici ca acestia sa fie capabili de asa ceva. Vorbim despre schimbari in Romania, dar parerea mea e ca aceste schimbari se pot naste o data cu formarea viitoarelor constiinte ale celor care in prezent invata alfabetul.

Sa ne aducem aminte care sunt invataturile majoritatii parintilor pt copii in ceea ce priveste spiritul civic : “Ai grija,mama,vezi-ti de treaba ta,nu te baga daca se bate cineva, vino repede acasa”. Copiii sunt insamantati de mici cu aceasta teama. Mai tarziu,aceastea teama ii va face sa treaca indiferenti (indiferenti pe naiba, afectati sunt toti, dar joaca aceasta indiferenta din cauza marelui morcov in fund de a nu o pati) pe langa o femeie batuta cu salbaticie in plina strada (un exemplu printre multe altele). Si,fiind cinstiti, daca din scurtele tale calcule strategice constati ca esti depasit si numeric si in forta de adversari, civismul ar fi un act gratuit dar inutil : inca o victima a deficitarului sistem romanesc de siguranta publica. A sari in apararea cuiva ar trebui sa aiba o eficienta cat de cat. Pentru asta ar trebui ca organele abilitate de siguranta publica sa intervina prompt, tu fiind doar parghia prin care politia isi face treaba. Si ar mai trebui sa existe in mentalul colectiv constiinta faptului ca statul chiar face tot ceea ii sta in putinta pentru siguranta publica.

Toate acestea,plus o educatie corespunzatoare a copilului in spiritul solidaritatii si al curajului,asigurata de familie si scoala, ar naste spiritul civic in roman. Imi apare in minte acum imaginea unui tata spunandu-i fiului sau : ” Nu sta indiferent daca vreun coleg de-al tau este batut de batausul scolii,ajuta-l, dar cu marea grija de a nu deveni chiar tu un bataus”. Caci cunoastem si exemple de sfaturi paterne de genul : ” Nu ierta nimic! Arde-i daca te calca pe coada!”. Lucrurile sunt destul de complicate, de fine si de nuantate. Responsabilitatea parintelui, responsabilitatea statului (educatie si siguranta publica) si autodeterminarea trebuie sa conlucreze eficient intru nasterea spiritului civic romanesc.

Cazurile izolate precum cel al lui Marian Cozma sunt de esenta prea tare, aici spiritul civic a avut concentratie mare, fiind sacrificata o viata de om in numele sau. Ne trebuie cazuri mai “diluate” si mult mai dese, uniform raspandite pentru a rasari spiritul civic in tara aceasta unde bodyguarzii din licee stau cu frica elevilor “smecheri”, unde elevii “smecheri” fac ce vor din elevii “non-smecheri”, unde doar putini sunt barbati printre atatia masculi.


Ce putem schimba in Romania ?

Pe ideea “lucrurile sunt cum sunt pentru ca au fost cum au fost ceea ce le-a determinat sa fie cum sunt si vor fi cum vor fi pentru ca sunt cum sunt” pot sa spun,fara sa par pompos, ca n-as schimba nimic,sau mai bine spus, n-as schimba anumite aspecte. De fapt, problema nu e “ce as schimba eu la Romania” (fiecare visam sa dispara anumite bucatele din Romania si sa apara altele,asa,ca din senin) ci “cum este posibila o schimbare a Romaniei”.

Eu,ca individ si cetatean, pot spune, fara sa fac bravada ca incerc sa fiu in fiecare zi un romanash mai bun, si ca in mica mea arie de influenta las urma pasilor mei (am bun simt - imi folosesc bunul simt - vorbesc altora despre cat de ok e sa ai bun simt ; in opinia mea, pentru orice fel de schimbare (naturala) in Romania avem nevoie inainte de toate de inflorirea unui minim de bun simt in constiinta majoritatii romanilor ). Dar nu e nevoie sa mai spun ca EU de unul singur, chiar daca schimb CEVA sau pe CINEVA, nu schimb ROMANIA. E nevoie de oameni cu bun simt care sa schimbe atatea lucruri si atatia oameni incat sa poata acoperi un segment consistent din problemele Romaniei, segment de probleme rezolvate care de la un anumit nivel devine un mecanism ce functioneaza de la sine si rezolva probleme izolate. Deci, pana la urma Romania are o problema a numarului, a statisticii, a procentelor. Pur si simplu nu exista destui oameni,destula forta. Sa fim seriosi,e vorba de o tara, de un popor! E totusi un proiect de o insemnatate de care de multe ori nu ne dam seama! Sunt multi oameni adevarati in Romania,dar nu DESTUI! Intr-o societate democratica trebuie sa existe acel nivel stabil format din “destui”.

Nu mai traim in vremurile in care cei “putini dar buni” rasturnau deodata sistemul putrezit si inaltau o noua coloana vertebrala imperiului,statului,etc. Azi nu mai poti sa dai cu biciul ca sa rezolvi problemele si sa impui valori. Bunul simt, simtul civic, si simtul cultural nu se pot naste prin cezariana, pentru ca nici unul dintre ele nu este astazi vazut ca o situatie de maxima urgenta. Ele trebuie sa aiba un travaliu lent dar sigur in constiintele oamenilor. Noi,tinerii din ziua de azi? Stiu ca multi dintre noi suntem BUNI. Dar chiar ma depaseste intrebarea : “Oare suntem destui?”. Daca nu suntem destui pentru a vedea Romania schimbandu-se in timpul vietilor noastre, atunci putem pregati terenul pentru generatia urmatoare. Ce sa mai zic acum…Discutii despre Romania si schimbari sunt cu duiumul,nu ducem lipsa…tot ce ne mai ramane de facut : Mare grija la cum ne vom creste copiii!


Daca iti doresti sa schimbi ceva, ce faci in prezent pentru a schimba ceva in Romania?

Vreau o Romanie cu mai mult bun - simt, iar pentru asta vorbesc despre bun simt si despre implicatiile, efectele si modalitatile sale de cultivare tuturor prietenilor mei apropiati, cunoscutilor si necunoscutilor care sunt interesati sa asculte parerea mea vis-a-vis de asta si sa imi impartaseasca la schimb parerea lor.

Asta a fost o leapsa (cred) de la Dani : http://dezarmant.wordpress.com/

duminică, 8 februarie 2009

Un nou inceput printre alte noi inceputuri

Niciodata nu mi-am dat seama
atat de bine
pana acum
de importanta lucrurilor mici
neinsemnate
in fata carora deschizi ochii
si le vezi pentru intaia oara
maretia lor
de lucruri mici...
Daca te eliberezi de gandirea in categorii
este foarte posibil sa simti ca ai renascut
sau ca ai descoperit un nou univers
sau ceva in genul asta
orice
numai sa nu se incadreze intr-o categorie
starea in care te scalzi...
e extraordinar
sa mesteci la un mar dimineata
pe stomacul gol
sa simti acidul lor mangaietor
sarutandu-ti stomacul...
e extraordinar
sa te duci cu zambetul pe buze
in zori de zi
la toaleta
sa te asezi pe tron
si sa fii un rege sanatos
si puternic...
e extraordinar sa te trezesti multumit
de odihna de care ai avut parte
fara au fara aoleu si fara baga-mi-as
e extraordinar
sa iti doresti sa fie mai bine pentru tine si fata ta
fara teama
fara asteptari absurde
fara planuri B
doar dorinta
si clasicul "fie ce-o fi"
glazurat cu un zambet pe buze
si o gura de aer trasa adanc in piept
intr-o dimineata de februarie
cu soare
aer cald
si picioarele goale
iesite jumatate din papuci...

vineri, 6 februarie 2009

Dreptul la tacere - imperativ oficial in drept - lege nescrisa in comunicarea sociala

Iata ce spune constitutia SUA privind dreptul la tacere :

"You have the right to remain silent. Anything you say can and will be used against you in a court of law. You have the right to speak to an attorney, and to have an attorney present during any questioning. If you cannot afford a lawyer, one will be provided for you at government expense."

Aceasta este formula scurta prin care dreptul la tacere este GARANTAT in constitutia SUA. Am ales SUA si dreptul sau constitutional pentru ca reprezinta un model pentru celelalte state democrate. Dreptul la tacere este universal, fiind intalnit in orice societate democratica.

In practica, inainte ca o persoana sa fie arestata, i se citesc drepturile de mai jos :

1)You have the right to remain silent and refuse to answer questions. Do you understand?
2)Anything you do say may be used against you in a court of law. Do you understand?
3)You have the right to consult an attorney before speaking to the police and to have an attorney present during questioning now or in the future. Do you understand?
4)If you cannot afford an attorney, one will be appointed for you before any questioning if you wish. Do you understand?
5)If you decide to answer questions now without an attorney present you will still have the right to stop answering at any time until you talk to an attorney. Do you understand?
6)Knowing and understanding your rights as I have explained them to you, are you willing to answer my questions without an attorney present?

Sensul juridic al acestor garantii constitutionale nu este dificil de inteles. Dar oare nu putem extinde aceasta norma juridica pana la sfera comunicarii dintre oameni in viata de zi cu zi? In cazul acesta semnificatia dreptului la tacere capata alte valente, pe care voi incerca sa le deduc din textul constitutional si sa le gasesc corespondentul in comunicarea socio-umana. Ma voi raporta la o sfera de cuprindere larga si generala a vietii omenesti, utilizand banala analogie ca instrument.

In primul rand, plecam de la premisa obligatorie ca avem de-a face cu o situatie conflictuala. Intr-un context in care conflictul e absent, dreptul la tacere nu mai este un aspect care trebuie subliniat si amintit, ci un truism . In mod normal, dreptul la tacere iti este folositor atunci cand chiar ai nevoie de el pentru a iesi din conflict. Intr-o situatie pozitiva de comunicare tacerea capata alte semnificatii (tacerea receptiva, tacerea aprobativa, comunicarea non-verbala,etc). Doar in cazul unei comunicari negative, tacerea poate fi un instrument de salvare mai mult sau mai putin urgenta. In celelalte cazuri, ea este un aspect obisnuit sau cel mult un avantaj.
Persoana arestata,in sens juridic, isi are ca si corespondent in realitatea sociala persoana asupra careia este indreptat conflictul de catre altcineva care il directioneaza.Sintetic, "omul legii" este emitatorul, "arestatul" este receptorul, feedback-ul e simbolizat de actul tacerii, iar "actul arestarii" se regaseste in mesajul transmis de catre emitator catre receptor, mesaj reprezentat de agresiune verbala si psihologica.

Sa analizam pe rand frazele care, in practica juridica, trebuie aduse la cunostinta persoanei arestate in mod obligatoriu. De mentionat ca in cazul "arestarii" in comunicare, NIMENI nu iti citeste aceste drepturi, ci trebuie sa ti le aduci singur la cunostinta.

1)You have the right to remain silent and refuse to answer questions. Do you understand?

Atunci cand ti-e lezata integritatea morala intr-o situatie de comunicare conflictuala ai tot dreptul sa nu raspunzi sub nici o forma. Daca "si tacerea e un raspuns" aceasta semnificatie atribuita tacerii este strict responsabilitatea emitatorului - atacator. In cazul dreptului la tacere nu se include tacerea ostentativa, sfidatoare, cea care comunica totusi ceva. Este problema atacatorului descifrarea tacerii tale. In fond si la urma urmei, tacerea in acest caz nu semnifica nimic in afara de retragerea intr-o pozitie innaccesibila omologului tau, retragere care iti serveste drept mijloc de aparare. Foarte importanta este intrebarea "Do you understand"? Dreptul la tacere nu poate fi folosit drept mijloc de aparare daca nu e inteles corespunzator. Va fi cu siguranta ineficient daca tacerea va avea ca scop sfidarea celuilalt. Inca de pe acum se face apel la ratiune, dreptul la tacere fiind in esenta sa o metoda de a pune in echilibru ratiunea si instinctul.

2) Anything you do say may be used against you in a court of law. Do you understand?

Notiunea de cerc vicios este arhicunoscuta. Efectul caruselului, efectul spiralei, efectul jocului de domino, sunt toate concepte cu aceeasi semnificatie dar sunt folosite in contexte si domenii diferite. Analizand o situatie conflictuala negativa, consider ca notiunea de "cerc vicios" este cea mai potrivita. Intr-adevar, sub influenta emotiilor negative, debitul verbal, gradul de trivialitate in limbaj cresc direct proportional cu durata comunicarii conflictuale (nu putem numi dialog acea forma de comunicare). Tensiunea disputei creste progresiv in intensitate pana la un prim prag pe care il putem denumi sugestiv "Pragul Turnului Babel". In acea faza a comunicarii, sensurile cuvintelor se amesteca iar confuzia este consecinta cea mai evidenta. Semnificatia fiecarui mesaj se pierde pe drumul de la emitator si receptor. De fapt, receptorul, sub influenta starii tensionate , comite erori de decodare la fiecare mesaj receptionat, atribuind sensuri peiorative cat mai multor cuvinte, in asa fel incat sa poata avea legitimitatea unui raspuns pe masura. Privind situatia in oglinda, receptorul devine emitator. Din dorinta de a domina conflictul, cel care trebuie sa dea replica o "pipereaza" si o "condimenteaza" astfel incat raspunsul va avea un sens peiorativ si mai accentuat. De aici, efectul cercului vicios isi joaca rolul de la sine, pana la al doilea prag, pe care il numim conventional "Pragul Prabusirii". In acel moment, cercul vicios colapseaza sub propria greutate, situatia conflictuala atingandu-si punctul maxim,derivand de cele mai multe ori in violenta fizica,sau in cele mai bune si fericite cazuri in cedarea psihica si nervoasa manifestata prin plans si incheierea oricarei forme de comunicare. Concluzia? Indiferent daca intentia este buna si scopul mesajului este aplanarea conflictului, atmosfera, tonul, cadrul, sensul, si scopul discutiei elimina de la inceput orice sansa de a te face inteles corespunzator. Dreptul la tacere se remarca in acest sens ca unica modalitate eficienta de aparare si aplanare a conflictului.

3)You have the right to consult an attorney before speaking to the police and to have an attorney present during questioning now or in the future. Do you understand?

Cine poate fi "avocatul" in aceasta situatie? Nimeni altul decat ratiunea. Dreptul la tacere devine singura modalitate de a-ti exercita "dreptul de a gandi". Situatiile conflictuale nu au scopuri,valori si semnificatii folositoare intrinseci. Ele au doar sens, si doar in maniera in care tu le acorzi acel sens. Prin tacere, fluxul informational se blocheaza, emotiile negative se dizolva treptat, tensiunea dispare, si astfel mintea poate functiona la capacitate optima. Luciditatea, obiectivitatea (in sensul atitudinii nepartinitoare), detasarea, sinceritatea fata de sine asigura descoperirea a trei chestiuni fundamentale interdependente : cauze ale conflictului, solutii de rezolvare a conflictului, si concluzii utile cu sfera de aplicare pe viitor. "Ai inteles?" este o intrebare fundamentala care sintetizeaza un aspect important al dreptului la tacere : INTELEGEREA ADECVATA.

4)If you cannot afford an attorney, one will be appointed for you before any questioning if you wish. Do you understand?

Un avocat este destul de costisitor, iar competenta unui avocat se stie ca se masoara in onorariul cerut. Revenind la comunicarea conflictuala : fiecare om se naste cu un anumit nivel de dispozitie spre analiza si reflectare. Unii oameni se folosesc mai putin de ratiune si mai mult de intuitie. Dar intuitia fiind intuitie, este intotdeauna variabila si inconsecventa. Sansa ei de reusita tine de teoria probabilitatilor,de hazard, sau daca tine de o instanta superioara fiintei umane,oricum nu o putem utiliza ca instrument, caci totul depinde de decizia acelei forte superioare. Deci,daca nu iti permiti un "avocat", ai dreptul la un "avocat din oficiu". Dar de cate procese castigate de avocati din oficiu ati auzit?

5)If you decide to answer questions now without an attorney present you will still have the right to stop answering at any time until you talk to an attorney. Do you understand?

Niciodata nu e prea tarziu sa iti exerciti dreptul la tacere. Si, de asemenea, nimeni nu e stapan absolut al ratiunii. Mai devreme sau mai tarziu, singura solutie viabila este sa taci si sa gandesti.

6)Knowing and understanding your rights as I have explained them to you, are you willing to answer my questions without an attorney present?

Am sa raspund intr-o maniera personala la aceasta intrebare : Fara avocat nu scot un cuvant!

miercuri, 28 ianuarie 2009

Gotta move on....



Every now and then
I fall into deep thought
And self-examination
Figuring out
If I really belong in this world

Who am I?
What was I born to live?
Will I succeed?
Or will I fall short of my dreams?

I know I’ve got to find a way to move on
To a place where I can be sure
On a journey deeper inside
On a journey deeper inside my mind

I know I’ve got to find a way to move on
Gotta move on
To a place where I can be stronger
Stronger
Stronger
Stronger
Stronger

marți, 27 ianuarie 2009


halucinatii nocturne...
ceata pe care o respiri cu ochii...
dorinta ucigatoare de a ma afla cu tine pe Inter
ACUM....
orasul tampit si blazat
devine fascinant
in virtual...
ACUM...
traim in rosu si gri...
toti copiii din lume dorm cu lampa aprinsa
lampa de gaz in camere pentagonale...
felinare de-a lungul strazii pustii...
masini parasite...
caini cu 6 picioare din care 2 atarna inutil...
ne plimbam de mana prin orasul bantuit de ceata
mergem cu 3 picioare....
si nu e teama de ceata...
nu ne e teama de gri...
rosul ne apara...
nu ne e teama de nimic...

miercuri, 21 ianuarie 2009

Imi caut linistea....



Imi caut linistea
in liniile frumos intersectate
ale gleznei tale
din care curge lapte cu cofeina...

Imi caut linistea
in liniile cu maiestrie imbinate
ale metroului
care trosnesc la 7 dimineata
stropindu-ma cu scantei pe fata...
ora la care ziarul gratuit
se plateste cu neliniste...

Imi caut linistea in fiecare injuratura
strecurata printre dintii mei macinati
de atata scrasnit in gol...
In fiecare mama straina pe care o pomenesc
in trivialitatile mele
caut un uter cald in care sa ma ghemuiesc...

Imi caut linistea
in tevile de pexal infundate
in caltii tociti din obertainere :
martori oculari cu ochi de sticla
la noaptea-n care am facut dragoste ca chiorii
in bezna...
magie alba,nu altceva...

Imi caut linistea...
Si-n noaptea asta am gasit-o
intr-o tumoare posibila
dintr-o lume imposibila :
lumea in care iubirea primeste un bonus
cuantificat in unde electromagnetice...
in noaptea asta tehnologia are efect terapeutic...
mi-am gasit linistea -
era nelinistita si seaca
mi-a zis :
"Alo! Ce faci, dormi?"

duminică, 18 ianuarie 2009

Come on in...

...i've gotta tell you what a state i'm in :

Pe un fir intins de argint...


merge pe varfuri dragostea noastra....
fara frica de inaltime
dar tinand ca pe un pui de colibri in palme
savoarea de a trai clipa...
si merge...
si merge...
si merge......
privind in jos
cuprinde in privirea sa intreg pamantul
taiat in jumatate
ca si cum ar fi un tort
pentru o zi speciala...
prinzand curaj si entuziasm
incepe sa mearga din ce in ce mai alert
pana cand se clatina usor
din cauza vantului cald dar totusi vant...
dintr-un buzunar secret
scoate cu miscari gratioase un condei
cu care isi tine echilibrul....
si zambetul reapare...
foamea de fuga ii roade pantecele...
si fuge...
si fuge...
si fuge...
firul de argint scapara-n vazduh
scantei albe impanzesc irisul ochiului nevazut...
ploua cu vise de inger...
pamantul se-aprinde
si nimeni nu i-a dat foc...
s-a incendiat singur in semn de protest...
n-ar fi crezut niciodata ca cineva sau ceva
poate fi mai viu decat el insusi....
si-atunci....
dragostea...
binecuvantata sa-i fie mama pururea necunoscuta...
se intimideaza in fata pamantului...
se dezechilibreaza...
si cade...
in clipa aceea
timpul ingheata atat de crunt
incat se poate privi pe sine de-afara
ca pe o statuie de lumina...
si-atunci...
dragostea....
binecuvantat fie-i tatal pururea necunoscut...
se prinde cu o manuta
de firul intins de argint...
ea simte ceva special acolo
suspendata intre pamant si cer....
ramane o secunda pentru a se aduna
si se ridica...
invatand sa mearga din nou
mai viu decat inainte...
cu pasi mai siguri
si mai hotarati...

si ploua cu vise de inger mereu
pe fruntea senina a dragostei noastre...


sâmbătă, 17 ianuarie 2009

Fara nume...




E normal sa mai fiu prost
E normal sa mai fii proasta
E normal sa mai fiu bou
E normal sa mai fii vaca
E normal sa ard sa arzi
E normal sa fim labili
E normal sa fim retarzi
Impulsivi si instabili

DAR NOI

NU NE INCHINAM NORMELOR

desi

trebuie din cand in cand

sa dam cezarului ce-i al cezarului.

Sunt penibil pentru cei care citesc aceste cuvinte

Dar imi asum acest atribut cu zambetul pe buze

Mai bine penibil si impacat cu sine

Decat normal si strain de mine

Dragostea mea e stearsa si banala ca imaginea din clipul asta

Daca o privesti din exterior

Trebuie sa fii IN EA ca sa simti minunea

NUSCRIUMEREUCORECTGRAMATICALSIORTOGRAFIC!

Nu am pretins niciodata ca as face asta!

Nu pretind ca fac filosofie din nimic!

Ce mare filosofie e in a vorbi despre ceea ce simti?

Nu scriu pentru nimeni si pentru nimic!

Trebuie neaparat sa dau o justificare?

Poftim :

Scriu pentru ca imi place sa intru si sa ma citesc pe net!

Penibil? Da,nu te contrazic!

Dar daca mie imi face bine

Prefer s-o fac in continuare fara nici o restrictie

Pentru ca sincer

Imi pasa mai mult de mine

Decat de faptul ca te deranjeaza ceea ce scriu

Tu ai solutii pentru problema ta

Ca de ex cea de a nu citi ceea ce scriu

Eu n-am alta solutie la dispozitie

Vreau sa ma citesc pe net

Revenind la dragoste

Da....

E faina rau de tot....

Stii si tu...

Tu esti singura care nu stie adevarul

Si crede ca nu sunt penibil...

Pentru asta imi multumesc mult

Ca am fost destul de bun

Sa te intalnesc intamplator...

joi, 15 ianuarie 2009

Nebunie curata


Electronul se duce sa se intalneasca cu atomul
Stalactitele se duc sa se intalneasca cu stalagmitele
Papa de la Roma se duce sa se intalneasca cu Episcopul de la Ierusalim
Ma-ta se duce sa se intalneasca cu tactu (se intorc in timp)
Asteroidul se duce sa se intalneasca cu Jupiter
Sfantul Pavel se duce sa se intalneasca cu paganul
Lupul se duce sa se intalneasca cu pantera
Eu ma duc sa ma intalnesc cu gagica-mea


(Nota : toate personajele din acest post sunt pur fictive si nu au nici o legatura cu realitatea...toate in afara de mine, gagica-mea si ma-ta)

Pietrele si Pietrele


Lovesc in mii de directii
cu o dalta de cauciuc
in pietre de piatra...
cativa batranei cu fuste cenusii pana la genunchi
(nu stiu cati - n-au stiut sa imi spuna cati sunt)
imi spun sa iau o dalta adevarata
o dalta de piatra
adica
sa lovesc piatra pe piatra?
da
sa lovesc piatra pe piatra
hmmm....
batranei cu pampersi de matase pe sub fustite
pe vremea voastra pietrele erau de cauciuc
nu daltele
asa ieseau muzele din piatra
usor ca buna ziua
ieftine
si plate ca pamantul din imaginarul vostru
dar...
ce sa fac?
cu o dalta de cauciuc
nu voi scoate muzele din piatra
cu sanii tari ca teasta lui Zeus
nici nu le va curge din sfarcuri lapte de piatra...
la dracu si cu dalta de cauciuc!
am sa lovesc cu pumnul gol...
zdreli-mi-as pielea in piatra!
lasa-mi-as sangele sa fecundeze roca stearpa!
si vor veni muzele
lacome de sange
sa-si vanda sufletul si trupul
MIE!


duminică, 11 ianuarie 2009

Povestea lui Unu si Doi



Toate povestile vorbesc despre un singur adevar....
imbracat in timp-spatiu-identitate
ca intr-o haina cu o infinitate de fete...
intre nemurire si moarte
ne gasim noi...
suspendati in viata
viata...
un cuvant mai scurt
cu care denumim
lupta dintre setea de nemurire
si teama de moarte...
viata...
un fel de a privi vesnicia cu un singur ochi....
caci
din teama de moarte
nu cutezam s-o privim cu ambii ochi deschisi
iar
din sete de nemurire
n-avem taria de a-i inchide
si a privi neantul...
astfel
sarim din viata in viata
gustam din nemurire si din moarte
murim
si totusi nu incetam sa traim....
nu suntem nici nemuritori
nici una cu neantul
noi
suntem vesnici....
la inceput
am fost unul si acelasi...
la inceput...
atunci cand netimpul s-a facut timp intru vesnicie
am fost unul singur...
n-aveam teama de moarte...
n-aveam sete de nemurire...
dar fiind numai unul
singuratatea fermenta in adancul nostru
sapand goluri in fiinta....
si-atunci Unul
s-a facut Doi...
nemurirea n-a mai fost nemurire
ci sete...
moartea n-a mai fost moarte
ci teama...
ne-am tras in timp unul pe altul
intru vesnicie...
intru dorinta fierbinte
de a stinge setea in teama si teama in sete
si de a fi Unul
ca la inceput....

vineri, 9 ianuarie 2009

Scrisoare catre om - editia 2008 (sau 2009,dupa preferinte)

La cererea omului, republicam scrisoarea catre el :

"Mi se contureaza o stare de calm si liniste interioara atunci cand observ ca avem conceptii comune vis-a-vis de unele intrebari si raspunsuri care framanta toti oamenii.sunt in totalitate de acord cu tine in ceea ce priveste iluzia posesivitatii.suntem in trecere prin viata ca printr-o biblioteca.ni se dau obiecte,idei si mentalitati spre imprumut,pe care le folosim corect sau incorect pentru ca apoi sa le returnam la iesire.singurul lucru care ne apartine si cu care,de fapt,ne confundam,este constiinta,actiunea sa si modalitatea de raportare la universul exterior.ne nastem cu un background ,asemanator cu o foaie A4 goala,particularitatile sale apriorice fiind reprezentate de dimensiune si capacitatea de absorbtie.continutul cu care umplem acea foaie goala a constiintei nu ne apartine in stare bruta,ci doar dupa ce e digerat si trecut prin procese de modificare il absorbim in unitatea fiintei noastre,facandu-l parte din noi.Nici macar in aceasta faza nu putem afirma ca ne apartine ceva,avand in vedere ca nu mai este un corp extern si nu ne aflam intr-o relatie de tip subiect-obiect cu un lucru oarecare.E ca si cum am spune ca ficatul ne apartine,e o proprietate privata,ceea ce e eronat si fortat.Ficatul este un element component al sistemului complex numit om.nu l-am dobandit,nu l-am cumparat,e o componenta necesara si imposibil de exclus din sistem,nici macar ipotetic.In concluzie,ai foarte mare dreptate si imi trezesti o mare admiratie ,o stare obiectiva intr-adevar ,dar intensa ,care ma face sa vibrez atunci cand observ similitudine in gandirea mea si a altei persoane.

PS:

Mereu am crezut ca oamenii care se bucura cu adevarat de viata ,asa zisii "oameni mari",sunt si cu picioarele pe pamant si cu capul in nori,calcand in teluric si concret ,si in acelasi timp explorand dimensiunile ceresti ale existentei.lumea este asa cum este,si materie concreta si substanta subtila.de ce ne-am situa intr-o singura tabara ? de ce-am vrea sa fim ori materialisti ori visatori naivi?viata e un izvor nesecat de minuni,pe care le cuceresti cate putin si le transformi in certitudini provizorii,plecand in cautarea unor minuni si mai mari,si tot asa. de-asta imi place mie de tine,omule,ca stii sa si razi,sa si plangi,sa te bucuri de un apus de soare dar si de ciocolata,stii sa faci un trup gol sa tremure langa tine dar stii si sa convingi un american blazat sa faca investitii la compania la care lucrezi.cu tine se poate discuta orice dar se poate tacea minute in sir fara sa te simti penibil.eu unul ma gandesc ca nu mi-ar ajunge 1000 de vieti sa imi dau seama ce e de fapt cu lumea si cu viata asta,atatea lucruri sunt de cunoscut.si mai ales,avand in vedere ca nu traim decat o viata (sau poate mai multe,dar la momentul asta nu avem cum sa postulam nimic),eu nu am de gand sa ma opresc vreodata din existat.mai stau un pic pe ganduri,mai beau o berica,mai fumez o tigarica,mai ma bucur de niste ochi frumosi,mai citesc o carte,mai vad o culoare,mai rad un pic,mai stau iar pe ganduri,mai muncesc,mai obosesc,mai ma satur,mai plang,mai ma descurajez,mai beau 3 berici,mai sarut o guritza dulce,mai vad un teatru,mai las un val din vama sa se sparga in mine,mai visez la momentul cand o sa vad Europa,si tot asa.Viata e simpla dar complexa in acelasi timp.sunt atatea chestii de trait pe lumea asta.si de aceea,placandu-mi de tine,te-am invitat sa traim impreuna unele din ele."

Meditatie pentru barbati tristi si beti



Daca vrei sa te trezesti din betia plangerii de sine
arata slabiciunile tale unei femei...
obrazul sufletului tau ii va simti palma
ca pe un bici inmuiat in spirt...
slabiciunile tale
sunt un atentat la viata puilor ei de om
de care nici ea nu-si da seama
caci femeile nu-si dau seama de nimic
dar simt totul...
nu te apropia de leoaica
atunci cand puii ei ii sug tatele de lapte
vei fi sfasiat inainte sa-ti poti face bilantul...
vei muri
inainte sa strigi pentru ultima oara
ca ti-a placut viata...
numai o femeie e capabila
sa-ti zvarle adevarul despre tine in fata
ca pe un pahar de whisky
in care cuburile de gheata s-au topit demult...
cand o femeie e pe marginea prapastiei
nu te atinge de ea...
singura salvare pentru ea e s-o smucesti de brat
si s-o aduci intr-un loc sigur....
dar pentru vanataia pe care i-o vei lasa
vei primi o palma crancena
peste obrazul sufletului...
barbatii sunt tari doar in fata barbatilor
asa cum fierul doar lovit cu fier nu clinteste....
in fata femeilor ei sunt exact ceea ce sunt :
oameni si nimic altceva
slabi
si plangaciosi...
daca vrei o mangaiere calda cand ti-e greu
du-te la un prieten barbat
te va mangaia
te va ajuta sa plangi
si a doua zi
te vei trezi si mai slab decat erai cu o zi in urma...
mii de ani oamenii au trait in cumplita ignoranta
crezand ca femeile sunt slabe...
ele sunt moi...
dar nu slabe!
apa poate lua orice forma....
apa e si viata si moarte...
in apa te botezi intru viata....
in apa iti dai duhul pierzaniei....
apa iti deschide ochii intru lumina...
dar scufundat in apa tii ochii strans intru-ntuneric....
in jurul apei se nasc civilizatii...
apa distruge orice urma de picior omenesc....
femeile sunt apa...
daca nu stii sa inoti
da cu banul pentru a alege
intre o chilie pe muntele Athos
sau o manastire tibetana...
o sabie de fier poate taia in carne vie...
dar din apa nu va tasni sangele niciodata...
ci doar rugina unui tais
care n-a fost ascutit cum trebuie
niciodata....

luni, 5 ianuarie 2009

pana si cainii ne vroiau impreuna....



Ne inaltam...
calauziti de albine care injecteaza miere in loc de venin
ne lasam intepati ca bezmeticii...
zbor deasupra unei gradini cu tufanele...
nu mai e mult pana ne vom face o casuta intr-un castan...
o vom face din zbor...
dar mai e un pic mai putin de-o viata
pana s-ajungem sa vedem muntele alb cu ochiul liber...
acum...
cand nu mai suntem la pamant...
iti spun...
hai sa-ti spun...
vroiam sa te zgudui...
vroiam sa cutremur pamantul sub tine....
cu sunete tinute strans in pumn
loveam in scoarta sa....
timpul te uita in intuneric...
se umplea scrumiera...
jucandu-te cu o aripa in parul meu
acum imi spui :
"scrumiera....nu stia pe atunci c-o voi tine pe burta...cu tine langa mine..."
dar de fapt
scrumiera stia...
tu nu stiai...
totul in jurul nostru a complotat ca sa ne intalnim
natura cu obiectele ei
cu toate fiintele ei vii
toate
in afara de oameni...
pana si cainii ne vroiau impreuna...
pana si cainii...
pana...
si cainii...

duminică, 4 ianuarie 2009

Discutie cu mine in prezenta ta absenta



Atunci cand iubesti iti doresti sa fii singur pe lume

sa simti acel 1 petrecut in doi

intr-un pustiu cu atata viata in el

cat sa-ti ajunga sa nu te stingi de sete si de foame

iti doresti cu toata fiinta ta

un drum nesfarsit si inca neparcurs

pentru a-l boteza in numele tau al ei si al vostru

iti doresti sa fiti un om amandoi

si sa sfintiti locuri

dupa cum spun stramosii…

iubiti si tu si ea stramosii

caci sunt departe de ochiul vostru

aproape de sangele vostru

odata cu voi la fiecare foc aprins

in jurul caruia va spuneti povesti pentru a adormi in pace…

Atunci cand iubesti iti doresti sa fii singur pe lume

caci ea te face sa te simti atat de singur….

singura care te face sa te simti singur cu adevarat

daca ai simti ca sunteti doi

daca ai simti-o ca pe o prezenta in afara ta

n-ai iubi-o

ea nu e langa tine ci in tine

ea nu e pe veci ci in veci

ea te intoarce pe dos ca pe o camasa

pentru a-ti arata cine esti

cum arati pe interior?

esti o oglinda….

ea e lumina…

si de parca asta n-ar fi destul

gandeste-te ca tu esti un el pentru ea

asa cum e ea pentru el-ul din tine….

si de parca asta n-ar fi destul

gandeste-te ca sunteti si una si alta si totusi niciuna….

daca ai fi un om normal ai innebuni complet….

dar ce bine ca esti...

nebun…