Spiritul civic sau "a avea gonade din simtul datoriei"

Spiritul civic


Frica si ignoranta sufoca orice farama de civism. Avem manuale de educatie civica ce sunt studiate in clasa a 7-a,dar nu avem educatori civici. Civismul are la baza curajul, care la randul lui are la baza simtul nativ al acestuia si educatia ce ii asigura permanenta dezvoltare. Nu mai putem vorbi de o mutatie a spiritului civic la adultii de astazi. Sunt sanse mult prea mici ca acestia sa fie capabili de asa ceva. Vorbim despre schimbari in Romania, dar parerea mea e ca aceste schimbari se pot naste o data cu formarea viitoarelor constiinte ale celor care in prezent invata alfabetul.

Sa ne aducem aminte care sunt invataturile majoritatii parintilor pt copii in ceea ce priveste spiritul civic : “Ai grija,mama,vezi-ti de treaba ta,nu te baga daca se bate cineva, vino repede acasa”. Copiii sunt insamantati de mici cu aceasta teama. Mai tarziu,aceastea teama ii va face sa treaca indiferenti (indiferenti pe naiba, afectati sunt toti, dar joaca aceasta indiferenta din cauza marelui morcov in fund de a nu o pati) pe langa o femeie batuta cu salbaticie in plina strada (un exemplu printre multe altele). Si,fiind cinstiti, daca din scurtele tale calcule strategice constati ca esti depasit si numeric si in forta de adversari, civismul ar fi un act gratuit dar inutil : inca o victima a deficitarului sistem romanesc de siguranta publica. A sari in apararea cuiva ar trebui sa aiba o eficienta cat de cat. Pentru asta ar trebui ca organele abilitate de siguranta publica sa intervina prompt, tu fiind doar parghia prin care politia isi face treaba. Si ar mai trebui sa existe in mentalul colectiv constiinta faptului ca statul chiar face tot ceea ii sta in putinta pentru siguranta publica.

Toate acestea,plus o educatie corespunzatoare a copilului in spiritul solidaritatii si al curajului,asigurata de familie si scoala, ar naste spiritul civic in roman. Imi apare in minte acum imaginea unui tata spunandu-i fiului sau : ” Nu sta indiferent daca vreun coleg de-al tau este batut de batausul scolii,ajuta-l, dar cu marea grija de a nu deveni chiar tu un bataus”. Caci cunoastem si exemple de sfaturi paterne de genul : ” Nu ierta nimic! Arde-i daca te calca pe coada!”. Lucrurile sunt destul de complicate, de fine si de nuantate. Responsabilitatea parintelui, responsabilitatea statului (educatie si siguranta publica) si autodeterminarea trebuie sa conlucreze eficient intru nasterea spiritului civic romanesc.

Cazurile izolate precum cel al lui Marian Cozma sunt de esenta prea tare, aici spiritul civic a avut concentratie mare, fiind sacrificata o viata de om in numele sau. Ne trebuie cazuri mai “diluate” si mult mai dese, uniform raspandite pentru a rasari spiritul civic in tara aceasta unde bodyguarzii din licee stau cu frica elevilor “smecheri”, unde elevii “smecheri” fac ce vor din elevii “non-smecheri”, unde doar putini sunt barbati printre atatia masculi.


Ce putem schimba in Romania ?

Pe ideea “lucrurile sunt cum sunt pentru ca au fost cum au fost ceea ce le-a determinat sa fie cum sunt si vor fi cum vor fi pentru ca sunt cum sunt” pot sa spun,fara sa par pompos, ca n-as schimba nimic,sau mai bine spus, n-as schimba anumite aspecte. De fapt, problema nu e “ce as schimba eu la Romania” (fiecare visam sa dispara anumite bucatele din Romania si sa apara altele,asa,ca din senin) ci “cum este posibila o schimbare a Romaniei”.

Eu,ca individ si cetatean, pot spune, fara sa fac bravada ca incerc sa fiu in fiecare zi un romanash mai bun, si ca in mica mea arie de influenta las urma pasilor mei (am bun simt - imi folosesc bunul simt - vorbesc altora despre cat de ok e sa ai bun simt ; in opinia mea, pentru orice fel de schimbare (naturala) in Romania avem nevoie inainte de toate de inflorirea unui minim de bun simt in constiinta majoritatii romanilor ). Dar nu e nevoie sa mai spun ca EU de unul singur, chiar daca schimb CEVA sau pe CINEVA, nu schimb ROMANIA. E nevoie de oameni cu bun simt care sa schimbe atatea lucruri si atatia oameni incat sa poata acoperi un segment consistent din problemele Romaniei, segment de probleme rezolvate care de la un anumit nivel devine un mecanism ce functioneaza de la sine si rezolva probleme izolate. Deci, pana la urma Romania are o problema a numarului, a statisticii, a procentelor. Pur si simplu nu exista destui oameni,destula forta. Sa fim seriosi,e vorba de o tara, de un popor! E totusi un proiect de o insemnatate de care de multe ori nu ne dam seama! Sunt multi oameni adevarati in Romania,dar nu DESTUI! Intr-o societate democratica trebuie sa existe acel nivel stabil format din “destui”.

Nu mai traim in vremurile in care cei “putini dar buni” rasturnau deodata sistemul putrezit si inaltau o noua coloana vertebrala imperiului,statului,etc. Azi nu mai poti sa dai cu biciul ca sa rezolvi problemele si sa impui valori. Bunul simt, simtul civic, si simtul cultural nu se pot naste prin cezariana, pentru ca nici unul dintre ele nu este astazi vazut ca o situatie de maxima urgenta. Ele trebuie sa aiba un travaliu lent dar sigur in constiintele oamenilor. Noi,tinerii din ziua de azi? Stiu ca multi dintre noi suntem BUNI. Dar chiar ma depaseste intrebarea : “Oare suntem destui?”. Daca nu suntem destui pentru a vedea Romania schimbandu-se in timpul vietilor noastre, atunci putem pregati terenul pentru generatia urmatoare. Ce sa mai zic acum…Discutii despre Romania si schimbari sunt cu duiumul,nu ducem lipsa…tot ce ne mai ramane de facut : Mare grija la cum ne vom creste copiii!


Daca iti doresti sa schimbi ceva, ce faci in prezent pentru a schimba ceva in Romania?

Vreau o Romanie cu mai mult bun - simt, iar pentru asta vorbesc despre bun simt si despre implicatiile, efectele si modalitatile sale de cultivare tuturor prietenilor mei apropiati, cunoscutilor si necunoscutilor care sunt interesati sa asculte parerea mea vis-a-vis de asta si sa imi impartaseasca la schimb parerea lor.

Asta a fost o leapsa (cred) de la Dani : http://dezarmant.wordpress.com/