luni, 30 iunie 2008
Anorexia
cand dau cu pumnul in masa
eu plang pentru durerea ei
caci stiu ca va veni o vreme cand oamenii de lemn
vor conduce lumea
si ne vor cara pumni plangand cu aschii
pentru durerea noastra
oameni care n-au sarit mai departe de trunchi
atunci cand s-au taiat arborii
ca sa putem pleoscai cu coatele pe ceva solid
n-am nevoie de tine sa fii solida si intreaga
am nevoie sa te vad sparta in bucati ca sa pot plange
nu mi-e foame lasati-ma-n pace
eu ma uit si-mi bag doua degete pe gat ca sa dau afara
ce bagati voi in stomac
n-avem bani n-avem bani ce-o sa facem ce-o sa mancam
hai mai bine
sa orbim
sa surzim
sa ne incheiem la slit mai rar sa nu-l uzam
ca vom trai forever
si nu ne place sa n-avem bani forever
ce-aveti fratilor
calmati-va
dati-va cu ben gay
ascultati un mozart
faceti sex sa va placa nu sa va inlemneasca
urcati-va si voi cu picioarele pe masa
e un lemn nu e altar
mai radeti si voi
mai iesiti si voi noaptea din casa sa fumati o tigara
nu umbla Ramaru pe strazi
puneti-va ketchup pe friptura
simtiti-i si voi gustul
lemn lemn si multa mobila in aceleasi locuri de zeci de ani
mai luati si voi un dulap nou sa va puneti hainele vechi
nu le mai tineti pe scaune
afla prietenii ca va uitati la ele si vi se rupe
mergeti in ikea vedeti ce-i pe acolo
macar mananci asa cum iti place tie
ieftin si mult cu multa paine sa umfle colonul
iti place mult
asa ca sa fie
ce bine ca nu esti masa de lemn ca-ti rupeam gatul
asa nici nu plang pentru tine om de lemn ce esti
plangi cu scobitori pentru mine
sa-mi scot bucatile de carne dintre dintii cariati
din cauza carora nu rad decat cu mana la gura
lasati-ma-n pace nu mi-e foame
o sa mananc cand n-o sa mai fiti voi
sa-mi spuneti ca trebuie sa mananc
sâmbătă, 28 iunie 2008
:)))))))))
Stare de dupa somnul de dupa amiaza
ENJOY!
joi, 26 iunie 2008
Aphex Twin - geniu sau bolnav cu capul?
Aphex Twin este considerat unul dintre cei mai inventivi si influenti artisti ai muzicii electronice.Numele sau este legat de foarte multe proiecte muzicale importante, printre care si coloane sonore.Stilul sau este destul de greu de definit,suferind in 17 ani de activitate multiple modificari si influente.De aceea,pentru a nu gresi,il putem considera pur si simplu unul din "greii" muzicii electronice experimentale.Muzica este destul de greu digerabila de publicul larg, insa sonoritatea numelui sau este evidenta.Foarte multi au auzit de el,putini il asculta,cei mai multi afirma ca-l asculta desi n-o fac.
Adevarul este ca pentru a patrunde in sunetul lui Aphex Twin trebuie sa faci un mic efort intelectual si sa-i analizezi la propriu muzica intr-o maniera pe cat posibil obiectiva.Aphex Twin nu e muzica de suflet,nu-ti patrunde straturile afectiv-emotionale (asta doar daca ai ceva la cap :)) ) ,ci e o muzica de idei,experimentala si deosebit de tehnica,codificata intr-un non-sens aparent cu miros greoi de haos si distrugere a neuronilor.Facand abstractie de ambalajul sau de zgomot asurzitor,prin structura uimitor de bine realizata din punct de vedere tehnic a muzicii sale si prin incifrarea ideilor sale in anamorfoze (reflectand tendinta in exprimarea artistica a vremurilor actuale,in special a anilor '90), putem face o paralela intre el si Bach,a carui muzica poate fi penetrata in special prin structura mentala,spre deosebire de Chopin,de exemplu,pe care il "simti" mai mult decat il "gandesti".
"Socant" este primul cuvant care iti vine in minte atunci cand ii urmaresti videoclipurile.Prima melodie auzita si primul clip pe care l-am vazut de la Aphex Twin a fost "Come to Daddy",prin 1999.Eram clasa a 5-a ,cand pe fostul Atomic TV se difuza emisiunea "Atomic Bizzare" pe la ora 12 noaptea.M-am speriat teribil de rau,n-am tinut minte nici numele lui,nici numele piesei,singurele imagini intiparite in minte au fost cele din videoclip.Cand m-am facut mai mare si am avut si eu internet ,am cautat acest videoclip,si mi-a fost destul de greu sa-l gasesc,nestiind nici macar numele de Aphex Twin.L-am gasit intr-un final.Il vazusem o singura data in copilarie dar l-am tinut minte cap-coada.Inca il consider cel mai bizar si dubios videoclip al tuturor timpurilor.Va incumetati?
O alta fatza a muzicii lui Aphex Twin este umorul grotesc.Un exemplu bun e videoclipul piesei "Windowlicker".Merita sa va relaxati putin dupa ce-ati vazut "come to daddy" :)
miercuri, 25 iunie 2008
Abonatul Connex
Dupa cum v-am spus ceva mai devreme,o sa incep sa pun pe blog tot felul de chestii (mai bine decat "chestii" nu stiu sa le spun) pe care le-am scris cu ceva timp in urma.Scopul?Probabil lipsa de inspiratie.Mai poate fi si un usor rasfatz,detasandu-ma oarecum de ceea ce am scris odata,evocand trecerea timpului ca motiv pentru lipsa de retinere in a publica ceva scris de mine.Pentru ca da,n-am mai scris de ceva vreme "chestii" de genul asta :
ABONATUL CONNEX
Prezenţa absenţei
Îngrijorare
Dor
Îndoială
Planificarea acţiunii
Debutul acţiunii
Zero Şapte Doi Trei
Şapte Noua Trei
Nouă Trei Nouă
Credit insuficient
Pentru direcţia apelată
Steluţă
Unu Doi Trei
Diez
Credit
ZERO
USD
Panică
Desfăşurarea acţiunii
Cheie intoarsă în broască
Ascensor solicitat
Urcă
Cobor
Polei pe strada Biserica Albă
Cur atras gravitaţional
Mobilizare musculară
Dealer Connex
O Sută Cincizeci de mii
ROL
Trag
Intru
Dealer Connex necodificat etic
Nestăpânirea impulsurilor nervoase
Agresiuni verbale Dealer Connex
Trimiteri maternale
Împing
Ies
Polei pe strada Tache Ionescu
Încălţăminte necorespunzătoare
Vătămare corporală accidentală
Rămân la sol
Steluţă
Unu Doi Trei
Diez
Credit
PATRU
USD
Zâmbet
Extaz
Zero Şapte Doi Trei
Şapte Noua Trei
Nouă Trei Nouă
Abonatul Connex
Nu poate fi contactat
Ţipete
Introduceri genitale verbale
Lacrimă
Semafor roşu
Traversare neregulamentară
Abonatul Connex
Nu mai poate fi contactat
Niciodată
………………………………….
marți, 24 iunie 2008
Just....answer!
Eu am ramas cu un mare semn de intrebare dupa ce am vazut clipul asta.Ce ,doamne iarta-ma,le poate spune tipul ala acelor oameni incat sa ii determine pe toti sa se intinda pe asfalt ca el?Eu n-am gasit nici un raspuns posibil inca.Imaginatia mea si-a gasit limita aici.Pentru asta dau nota 10 cu felicitari celor de la Radiohead.Si sunt dispus sa dau nota 11 celui care va gasi un raspuns potrivit.Sunt sigur ca exista extrem de multe variante de raspuns.E doar un exercitiu de imaginatie...al naibii de greu...deci,haideti!Scoateti-ma din intuneric :)
duminică, 22 iunie 2008
Simultaneitate
Help
miercuri, 18 iunie 2008
Samani si incantatii in fata la KFC
Port traditional (cred,nu sunt sigur),instrumente partial specifice (percutie,fluiere,dracii) si un sound-system de petrecere de Pantelimon.Oricum,oamenii sunau foarte bine,erau de la mama lor,si pentru cateva clipe au adus un suflu nou in respiratia imputita a centrului.Nu vorbeau romana,am recunoscut fragmente din limba spaniola in micile prezentari dintre melodii.Practic,n-a fost doar un spectacol de muzica,in reprezentatia lor m-am putut delecta privind si o serie de dansuri care mi-au atras atentia ,un soi de ritual care era in tema cu mesajul melodiilor,probabil.Oricum,destul de interesant.Ai aici si un mic filmulet ,nu se vede si nici nu se aude prea bine,daca erai tu acolo faceai unul mai bun,ca ai mobil mai misto sau camera :
In spate aveau o cutie plina cu Cd-uri cu muzica lor.Unul din ei a inceput sa se plimbe printre oameni cu cateva Cd-uri in mana,incercand sa le arate ca au marfa de vanzare.Romanii,obisnuiti cu pomana,au crezut ca sunt pe moca,si s-au napustit asupra bietului "Pana de vultur plesuv",care se intelegea de minune cu ei in limba spaniola.N-aveam nici un sfantz pe mine,daca nu aveam buzunarul chel as fi cumparat un CD ,si nu le-as fi pus cate 10 mii in cutia milei cum a facut gloata,pentru ca oamenii astia au facut in primul rand un gest deosebit,si in al doilea rand o reprezentatie artistica.Nu poti sa-i compari nici cu Mosul de la Patria care canta "casuta noastra" la vioara si nici cu folkistul de la universitate care canta Pasarea Colibri.Oamenii astia au facut un act demn si admirabil,prin care ne-au daruit si noua un strop dintr-o cultura pierduta,nefinantati de nimeni,lucru destul de rar intalnit in ultima vreme.Bravo lor!
luni, 16 iunie 2008
Punk's not dead yet???
Ieri,in jur de ora 6 seara ,intorcandu-ma de la servici (formulare-cliseu de care nu poti scapa decat dandu-ti demisia),observ in fata scarii mele un grup de punkisti (imagine-cliseu care nu mai moare de mai bine de 30 de ani).Baieti si fete laolalta,aratand ca in '77 cand au scos Sex Pistols "Never Mind the Bollocks",consumand ce credeti : vodka,evident,si ascultand la o basina de mobil ce credeti : Exploited,indubitabil.
Descrierea facuta pana in acest moment nu te mai poate misca sub nici o forma,subiectul in sine e atat de expirat incat traditionala critica la adresa oamenilor cu ochelari de cal tradeaza lipsa de preocupare a celui care se vrea a fi critic.Asa ca bag cheia in usa blocului frumos,cu gandul la drojdia din care imi fac licoarea magica (un fel de spanac al lui Popeye,pt detalii vorbim in particular),si ii las pe baieti sa se simta bine.Daca s-ar termina povestea aici m-as lua singur la suturi in fund ca sa-mi dau o lectie vis-a-vis de vorbitul ca sa te afli in treaba.Dar nu,anarhistii lu tata erau la ora 1 noaptea in acelasi loc,nemiscati,de data asta luati de la spirt.De la balcon se auzea doar "Pula mea,pula mea,ba nu pula ta,ci pula mea ,pe un fond muzical specific :
sjdlkasjdlaksjlaksjdlask@@@@$$$$$$$%#$%% I hate you!sakljdhasjhdioecvsgdhf11@#@!##$ I hate you!).
In momentul ala mi-am pus barbia in causul palmei ca ganditorul de la Hamangia si le-am zis soptit : "Sunteti cei mai naspa batrani care au existat vreodata!" .Cerul s-a deschis ,si de undeva din straturile sale subtile un ecou a rasunat :"Da-i,ma, in pula meaaaaaa........
sâmbătă, 14 iunie 2008
Un taran metafizic
Ce risti cand vrei sa stii mai mult decat poti sti fara sa faci vreun efort?Pentru a te integra in realitatea imediata nu ai nevoie de cunostinte in profunzimea unui domeniu,iar o paleta larga de cunostinte generale iti este inutila.Simpla trecere prin viata iti asigura minimul necesar de conditii pentru a putea spune la final,cu doua monede pe ochi,ca ai trecut si tu prin viata.Ce-i drept,mai mult din inertie,dar ai avut o franzela in stomac si stii sigur ca Shakespeare n-a fost managerul lui Eminem.
In vremurile noastre,cunoasterea nu mai este o necesitate practica,ci o optiune.Nu mai ai nevoie de studii superioare ca sa nu ajungi sa maturi flegmele altora,dar pot fi un cost alternativ al unei Dacii la mana a doua.La 30 si ceva de ani,poti pune un milion pe luna din salariul tau de casiera la Mega Image si in 3 ani ai licenta de jurista.Acces la informatie ai cat cuprinde,iti bagi si tu net de la reteaua de cartier a lui Cutarica de la scara B ,tragi un click si te prefaci ca ai spirit enciclopedic.Cunoasterea a devenit atat de ieftina cand e exprimata in bani,incat foarte putini mai sunt atrasi de ea.Legile economice ne invata despre raportul cerere-oferta : cererea de cunoastere e atat de mica incat preturile s-au prabusit de tot.Asa ca ce rost mai are sa vrei mai mult cand ai de toate?Mofturi intelectuale?Neaaahh..Au trecut vremurile alea.Reusita profesionala?Neaaahhh....Pana si nostalgicii de ma-ta si de tac-tu au inteles pana la urma....Viata sociala mai buna?Neaaaahh.....Ultimii mohicani care mai sunt interesati sunt mai incuiati decat un seif de banca...Te arde pe tine un foc launtric?Asa e felul tau de-a fi,de-ati pune intrebari?Pare-se ca asta e singurul motiv real care a mai ramas.
Si-atunci te-ntreb : care e pretul pe care il platesti ca sa cunosti de unul singur?Cum e sa fii si emitator si receptor,autoreflexiv,sa primesti feedback-uri de la tine insuti?E cam greu si cam dubios.Te mai trezesti intr-o noapte fumandu-ti tigara pe balcon si intrebandu-te cum dracu mai esti in ziua de azi.Si realizezi ca esti un om visator,atras de mister,dispus la elan dionisiac,dar ai un caracter rational si spirit metodic din cauza caruia te simti expirat fatza de propriile impulsuri tineresti.Esti un tanar cu par alb in cap,un hibrid al varstelor si nu poti fi altceva decat esti.Si nici nu vrei pentru ca asa te simti in elementul tau.Incerci sa ai un comportament cat mai apropiat de normele etice,si nu din datorie,ci din placere,dar iti place sa folosesti cuvinte obscene ca dracu pentru amuzament.Crezi in iubire,in sentimente inalte,dar iti place la nebunie sexul pervers simtindu-te in armonie atunci cand ai parte de el.Ai capacitatea de a discuta serios cu o femeie pe care o asemuiesti unui fruct copt gata sa pocneasca intre buzele tale lasandu-si sucul sa alunece in interiorul tau si in acelasi timp sa o vezi cu ochii mintii cum se sfasie de placere atunci cand pulsezi in ea ca o inima.
Care e riscul sa stii mai mult decat ai stiut ieri?Linistea zilei de ieri,ziua in care stiai ceva sigur si nu conta daca e fals sau adevarat.Azi,cand stii mai mult decat ieri,stai si fumezi ca Moromete pe prispa casei gandindu-se la timpul care nu mai are rabdare.Si in fond,cam asta esti si tu : un taran metafizic un pic mai cizelat....
luni, 9 iunie 2008
Traind viata ca pe un experiment
Este uimitor,dar nu terifiant...e o senzatie de uimire surda si plapanda,dar care arde din ce in ce mai tare,ca atunci cand incerci sa faci un foc in padure si nu ai mijloacele conventionale.surasul iti creste pe chip fara sa bagi de seama,exact ca un copil ce creste sub ochii tai.desi teoria in sine pare a fi una a pesimismului universal,faptul ca se aplica in viata reala si da roade o transforma intr-o provocare extrem de interesanta ce poate tine o viata : existentialismul.Sincer sa fiu,n-am citit nici operele lui Camus,nici pe ale lui Sartre,Kierkegaard,doar doua romane de Dostoievski si cateva sinteze despre acest curent filosofic."N-am avut timp",se aude o scuza de undeva ,nici nu stiu de unde...
Ideea e ca am inceput sa anexez sistemul acesta de gandire la celelalte dupa care ma ghidez in viata.Am incetat sa mai ma conduc dupa ideologii,dogme,conceptii de tip configuratii prefabricate,pe care sa le schimb ca pe ciorapi.Imi fac propriul cocktail de intelepciune dupa reteta proprie,evident adaugand ingrediente pe care le descopar la altii si pe care nu am cum sa le cunosc de unul singur.La 20 de ani,am ales sa nu mai fiu fatalist,optimist,pesimist,ma feresc de extreme chiar daca sunt tentante.Pana la 20 de ani,am trecut prin cateva experiente folositoare,din care am invatat ceva,si(ca sa onoram subiectul acestui post),am realizat ca viata e un pic absurda,nu neaparat in sensul camusian.Absurdul pe care il vad eu nu provoaca spaima si angoasa cronica,insa ma pune pe ganduri ,exact ca un iluzionist care leviteaza in fata ta.Nu-ti vine a crede,te socheaza,dar stii ca e ceva la mijloc,stii ca e doar un truc bine realizat.Si incepi sa cauti explicatii de unul singur : poate e suspendat de niste cabluri invizibile,poate e iluzie optica,poate a studiat practici esoterice in Tibet,sau mai stiu eu ce.Dar nici una din ipotezele tale nu iti raspunde la intrebarea : "Cum leviteaza asta,nene?".
Ei,asa mi se pare si mie viata(ca si concept general,holistic,nu viata mea,nici viata ta,nici a vecinului,si nici mereu sau doar cateodata,ci viata ,pur si simplu),te socheaza si te lasa fara un rapsuns cert.Cam asta e absurdul pe care il vad eu.Pana aici,nimic care sa te forteze sa iei vreo decizie,dar problema e ca te vizeaza absurdul asta.Esti subiectul lui.Ce ai de gand?Cedezi in fata lui?Clachezi in fata absurdului?Te lasi purtat pe aripile hazardului?Unii raspund cu DA fara sa stie ca o fac.Altii spun Nu,iar mie imi place sa cred ca ma numar printre ei.La final se va certifica acest lucru.Daca raspunzi cu NU,atunci inseamna ca trebuie sa iti asumi TU responsabilitatea pentru absolut tot ce ti se intampla,indiferent de valenta axiologica,morala a evenimentelor care au loc in viata TA.E un pic fortat,stiu,e chiar absurd:))) dar teoria nepusa in practica nu are nici un efect.De-aia nici nu trebuie sa ii citesti pe atat de "cool-i " existentialisti ai secolului 20. ca sa faci chestia asta.Trebuie sa faci un experiment intai.Tu esti propriul tau subiect.Experimentezi cu tine,iti asumi responsabilitatea in fata ta,asta insemnand ca nu platesti nimanui decat tie.Nu ti se pare un targ cinstit?Eu unul nu ma plang,mai fair-play decat atat nu stiu sa existe altceva...