Si te indrepti cu pasi saltati catre metrou...In fiecare dimineata te stapaneste o sete de a castiga orice minut in plus.Esti la 20 de metri de semafor si incepi sa alergi ca sa prinzi verde.Iti pregatesti abonamentul din timp ca sa nu cumva sa ti se-nchida usile metroului in fata pt k ai stat la coada sa-ti bagi cartela in dracia aia de aparat.Si cu toate astea,multe lucruri interesante intalnesti,unele haioase,altele dezgustatoare,cateva chiar incantatoare...Avem timp pt toate,cum zicea cineva...
Imediat cum iesi din bloc te lovesti de aerul ala curat de primavara,miros de frunze verzi si ude.Baltoaca ce nu seaca parca niciodata te asteapta ca un pitstop in capatul strazii.O iei pe scurtatura prin parculetul cartierului...Boschetarii viseaza stufat de miel pe bancile maronii...Paznicul parcului doarme si el in cutia lui de plastic ,probabil visand ca petrece o seara romantica cu Irina Loghin...Eeeeee...Ce nu faci tu,nea' Viorele pt 5 milioane pe luna...O tanti pe la 50 de ani isi plimba pechinezul prin nisiparul copiilor sa faca caca...Ti-aprinzi o tigara si mergi mai departe...O avalansa de copii tinuti de mana de mamici ca-n lesa se indreapta spre scoala pe care o privesti cu melancolie dureroasa...Ai fost si tu "scoler",tu erai mai cu motz decat puradeii astia pe care ii aduc parintii si care imediat cum raman singuri incep sa-si introduca pe cale verbala cocoselu in colegutzele lor...Tu aveai bun simt,le pupai pe obraz si fugeai in loc sa le-njuri,si veneai singur la scoala ,aveai cheia de gat,maica-ta intra la 7 jumate la servici si nu putea sa lipseasca,iar tac-tu era mai mereu plecat in delegatii...In fine,tragi un oftat din ala la care ar plange si Creanga si iti intorci privirea...Iesi prin gangul din spatele macelariei si dai in mirifica piata de unde isi ia tac-tu patrunjel sa-si puna la ciorba.
Avalansa de copii te lasa rece,e undeva in spate,pentru ca acum torente de lava curg adormite pe trotuar si carosabil.Spre liceul din spatele pietei vin organizate in falanga spartana eleve care-ti rascolesc alte amintiri...Vin si baieti ,dar ei nu-ti rascolesc nimic,pentru ca nu seamana deloc cu "baietii tai" si doar femeia e cea eterna si misterioasa,nu?:) Fete de toate felurile,modelele,tipurile,nuantele...Decolteuri ambulante,cearcane inaripate,frumuseti reci si mitice,chipuri pe care se citeste inteligenta bine ascunsa si pazita,clisee fara chip,absolut tot ce vrei si ce nu vrei...Toate cu Pontino intr-o mana si cu tigara in cealalta.Cand eram eu la liceu,fetele se fereau sa fumeze pe strada,asteptau pana ajungeau la scoala...Nu fac nici o diferenta de valoare intre cele doua timpuri,doar observ diferentele si incerc sa le gasesc frumusetea daca exista...Deja te apropii de centru,torente de femei,barbati,caini,handsfree-uri,casti,florarese,ziare,carti,masina de paine,tocuri,pardon dati-mi voie,uite-te pe unde mergi,Jane te-ai uitat la Mircea Badea,absolut,dar absolut tot ce vrei:)))) Si Radiohead da concert in "mansarda" ta in continuare...
La gura de metrou o fata dulce in felul ei iti zambeste ca ai luat ziarul pe care oricum ti-l da gratuit...Ce fata scumpa...Si ce porci ii dau peste mana de parca ar incerca sa-i buzunareasca...Altii iau cate 10 ziare,nici pe astia nu-i inteleg...Extremele frapeaza ca-ntotdeauna...E coada la acces in metrou.De undeva din subteran se-aude "Atentie ,se-nchid usile!" .Nu mai e nimic frustrant in asta,se intampla zilnic.Inseamna ca iti respecti timingul cu acuratete.Rasfoiesti ziarul in asteptarea urmatorului metrou...Mai afli ce face Basescu cu tara ta,ce face Videanu cu orasul tau,ce face romanul in Italia,mai citesti un banc pe care il stiai de mult,te mai uiti la ceilalti cum citesc ziarul profitand de neatentia lor,mai iei o mutra de serios ca e grea dimineata,te descurci...
Metroul soseste in statie plin ca un tren de evrei la Auschwitz,in mintea ta se deruleaza un plan de strategie care te ajuta sa-ti calculezi un loc in spatiu...Te furisezi si tu intr-un loc si incepe calatoria...Oxigenul e la mare cautare,esti strivit intre un muncitor care miroase foarte organic,o tanara pioniera in clasa muncitoare,o studenta eminenta,un profesor universitar cat Saturn si un inginer cu nasul mare ,inalt si slab ca prazul...Ai prefera sa-ti petreci statia cu fatza spre studenta eminenta care emana impulsuri electro-magnetice in tot vagonul , ti-ar usura calatoria ,dar centura lui Saturn se interpune oarecum intre tine si ea.Totusi,cand metroul e in curba,poti sa te bucuri de tineretea ei,si sunt de-ajuns cateva secunde...Inginerul scoate o integrama pe care incepi sa i-o rezolvi in gand,tanara angajata ,posibil assistent manager,miroase a carne frageda si spirit plapand,profesorul se stramba si se aoleste ca n-are loc...
Sunt patru statii de metrou,unde esti mai aproape decat niciodata,fizic vorbind,de oameni straini...E un moment bun sa deschizi ochii si sa vezi viata jucand pe propria scena,nici macar nu esti nevoit sa aplauzi...cineva invizibil exclama dupa fiecare secventa :"Bis!" si piesa se repeta,si se repeta,si se repeta....dar niciodata nu se simte la fel....
29 de comentarii:
Frumos, dar te vreau mai necenzurat. E voie!
Ti-ai facut vreodata obiceiuri de "metrou"? Cum ar fi sa urci la capatul unde stii tu din experienta ca e mai gol si sa te asezi daca e metrou nou in spatiile dintre vagoane(sunt ca niste protectii pt spate si una din laterale si poti sta rezemat). Daca nu merge nici asta atunci asta e, macar e metrou si nu sta la stop, si cred ca oricand este binevenit mp3-playerul, te salveaza de discutii fara esenta pe care nu vrei sa le auzi si iti umple acel timp mort.
@cucu - asta a fost "regsitrul stilistic" in care m-am simtit cel mai natural cand am scris chestia asta.n-as fi putut fi nici mai trivial,nici mai academic in limbaj.foarte interesanta,in schimb,constructia "te vreau mai necenzurat".suna foarte sexual,stiu ca nu la asta te-ai referit,dar oricum e haios:))
@iulia - sigur!in aproape toata viata mea de "metrorist" obisnuiam sa ma urc la extremitatile metroului,in functie de statia la care vroiam sa cobor sau de gradul de aglomeratie.de ceva timp,nu foarte mult,ma urc exact in mijlocul meroului,imi place aglomeratia,pentru ca unde e un esantion mai mare de oameni exista o probabilitate mai mare sa gasesti pe cineva interesant.am mai circulat si eu in garniturile vagoanelor,e haios daca mai esti cu cineva,dar e un pic dureros daca incerci sa te saruti cu cineva.
@cucu&iulia-va multumesc amandurora ca v-ati pierdut timpul sa-mi scrieti comentarii
da, nu era nimic sexual:). acum chiar si mie mi se pare haios...
dimineata la metrou...ce placere sadica.mai bine m-as impusca,mai bine as merge pe jos...singurul lucru care ma amuza(mai ales luni la ora 8.00)este plodoaica tinuta de mana(de fapt mai mult spanzurata de o mana) de maica'sa care ii pune o mie si una de intrebari...maica'sa ii tranteste mereu cate-un "shhht!taci!se uita lumea la noi", dar ea nu o asculta si continua pe acelasi ton, parca si deranjata de atitudinea mamei...cum i-a permis sa ii spuna :"shhht".eu blestem in fiecare dimineata copiii care se duc la scoala cu ghiozdanele lor mai mari decat ei, ii blestem ca nu mai sunt in fata parcului sa faca zgomot, un altul decat cel al masinilor.mi-e dor cand ma duceam la scoala si aveam cheia agatata de gat sau in portofelul cel nou, mi-e dor cand ma trageau baietii de codite si imi ridicau fustita sa vada ce am eu sub ea.nu cred ca exista persoana care sa nu se fi gandit macar o data pe data de 14 septembrie la vremurile alea...cand erau scolari...vremuri de mult apuse..acum poate ca si noi, la randul nostru,o sa ne conducem copiii de manute la scoala, o sa le spunem"shhht!taci!se uita lumea la noi"...
viata e ca metroul,nu?de la x la z si din cand in cand mai sta in statii importante...eu cel putin asa imi vad viata...ca o linie de metrou...
@ brotacica : :))))) "mi-e dor cand ma trageau baietii de codite si imi ridicau fustita sa vada ce am eu sub ea" - si mie mi-e dor sa mai fac asta fetitelor :))) si eu imi vad viata ca pe o linie de metrou,doar ca linia asta de metrou o ia in toate directiile,sus,jos,se da peste cap,stanga,dreapta,ca un roller-coaster
"nu stii nimic": nu rade...din pacate chestia asta s-a prelungit pana in liceu cand inca mai vroiau sa stie ce am sub fusta...si oricat de mult as vrea o viata ca ta...la modul:roller-coaster-ului... imi place mult prea mult simplitatea,monotonia si imi plac ideile mele limitate ca sa incerc ceva nou
rollercoasterul alearga in sufletul meu ,NOU-ul e in sentimente si trairi,nu in evenimente. Eu sunt un om f chill, i'm not living the american way : live fast,die young.
"Sunt un tanar cu par alb in cap" ziceam intr-un post mai vechi :)) Simplitatea o iubesc si eu. Monotonia o resping (monotonia gandirii si sentimentelor). Idei limitate? neaaah.nici astea nu imi plac. Dar oricum,e admirabil ca stii ce vrei si stii cum poti trai in armonie cu tine. Daca tu te simti implinita asa, nu vad de ce ar fi neaparat necesar sa incerci altceva.
cum imi spunea mama: tu la nastere ti-ai facut o lista cu ce vrei sa faci in viata asta.si nici la jumate nu ai reusit sa ajungi.vreau sa bifez toate casutele de pe lista aia.vreau sa traiesc intr-un roller-coaster, sa nu mai fiu atat de limitata,sa depasesc monotonia.nu vreau sa fiu chill asa cum esti tu,nu vreau sa stau sa procesez fiecare sentiment pe care il simt...
brotacica...wow...mi-ai spus in doua commenturi consecutive doua chestii total opuse...sunt chiar curios ,ai putea sa mi le explici ? :
"imi place mult prea mult simplitatea,monotonia si imi plac ideile mele limitate ca sa incerc ceva nou
si
vreau sa traiesc intr-un roller-coaster, sa nu mai fiu atat de limitata,sa depasesc monotonia.nu vreau sa fiu chill asa cum esti tu,nu vreau sa stau sa procesez fiecare sentiment pe care il simt..."
te rog explica-mi chestia asta ca sunt tare ametit de schimbarea asta radicala in numai cateva minute
brotacica explica: am zis asa: imi place sa traiesc monoton....si ca as vrea (care nu e aceeasi chestie cu a place) sa traiesc ca intr-un rollercoasterul...
stai asa...stai ca nu stiu cum sa explic sa inteleaga si omu' normal la cap [:))]
prefer sa ma opresc la ideea ca viata mea este monotona si ca sunt limitata in idei-pentru ca am siguranta ca nimic nu imi va afecta viata psihica si fizica[ma trezesc,ma spal,mananc, ma duc la scoala,la uit la 2 oameni pe strada,vorbesc cu prietenii...nu caut ceva nou] decat sa incerc sa traiesc ca intr-un rollercoasterul-unde incerc mereu sa descopar lucruri noi,sentimente noi..sa fac lucruri pe care in mod obisnuit nu le-as face...
mmm te-am lamurit? cred ca sunt un caz aparte ca am reusit sa ma bag si pe mine in ceata =))
asta este...sunt o persoana care traieste din contradictii
de lamurit m-ai lamurit,dar intr-o singura privinta : esti confuza,cauti siguranta,ti-e teama de imprevizibil,vrei sa fii mai puternica,vrei sa fii mai hotarata,vrei sa ai parte de imprevizibil,vrei sa gusti din minunatele fructe ale pomului vietii.si o vei face daca iti vei dori cu adevarat.dar iti trebuie urmatoarele chestii : un eveniment care sa te revolutioneze,apoi antrenament constant pentru a-ti dezvolta potentialul uman,apoi dorinta de a face bine permanent,tie si celor din jur.in rest,pari o fiinta simpatica si gingasa,chestii care reies din felul tau de a a-ti ordona ideile. i like you :)
:) merci pentru...complimente?!
anyway...cred ca pana la pasul ala mai am pana sa imi "dresez" curajul.pana sa imi fac curaj.stii cum e vorba aia: primul pas este mai greu dar in rest nu cred ca sunt probleme.te lovesti de vreo 10ori cu capul de usa si intr-un final inveti ca inainte trebuie sa deschizi usa si apoi sa intri ;))
si uite cum pesimistul devine optimist incet incet :))) asa este,curajul si intentiile bune sunt cele mai importante chestii. in fine,eu nici nu cred in optimism si pesimism,nu-mi plac extremismele.eu zic ca o sa iti gasesti rollercoasterul tau si numai al tau,si o sa fii happy si o sa gusti viata in fiecare secunda. trebuie doar sa iubesti asta la nebunie.
de-a busilea asa,nu?:))
ciudat cand cineva reuseste sa aduca in starea aia in care ajungi sa iti pui intrebari de genul: dar oare e bine cum gandesc?[-x urat din partea ta sa ma aduci in acest stadiu
mie starea asta imi place cel mai mult :)
mie nu...nu imi place sa imi pun intrebari la principiile dupa care m-am lasat condusa o viata...si nici tie nu cred ca ti-ar fi placut.ai trait ani buni cu niste principii de neatins si intr-o zi cineva iti da niste argumente suficiente sa ajungi sa te intrebi: oare e bine sa gandesc si altfel?sa imi schimb principiile?
ia gandeste-te!
pai tocmai asta e si ideea : revolutie spirituala. principii de neatins pe care le-ai avut de-o viata? exista? la varsta asta ? pai daca ai,respecta-ti principiile,cu ce sunt eu de vina ca iti pui intrebari? eu unul n-am avut asa ceva : "principii de neatins" ,doar principii care au luat locul altor principii mereu si mereu.n-am ramas acelasi din copilarie.am principii morale pe care le respect,dar viziunea mea despre viata se tot schimba ,pt k am 20 de ani si mai am cateva zeci de trait.
nu stii nimic: nu ai prins ideea.eu vorbesc riscul de a face noi legaturi cu oamenii, de a risca in a face primul pas in anumite chestii.eu am principii din copilarie de neclintit.in cazul lor niciodata nu o sa imi pun intrebarea:"oare gandesc bine?" sunt principii care fac parte din mine,din educatia pe care am primit-o.vorbeam de principii pe caare le-am dobandit de-a lungul vremii...si eu am peste 20 de ani si nu zic ca nu o sa imi mai schimb anumite chestii din mine..era vorba ca de obicei ma agat cu dintii de principiile dobandite de-a lungul vremii si este ciudat cand cineva iti aduce contrargumente solide.nu cred ca nu ai niciun principiu ramas din frageda pruncie...
pai tocmai am zis ce fel de principii am un comment mai sus. eu personal nu cred in riscul de a face noi legaturi cu oamenii. mi se pare un lucru fascinant sa creezi permanent noi legaturi cu diferit epersoane.nu vad care e riscul.
pai sa vedem: sa te trezesti ca persoana aia este cu totul diferita de cum era la inceput, ca ai legat o prietenie care ti-a adus numai necazuri, ca nu ai ramas decat cu un gust amar din toata chestia asta, ca desi ti-ai oferit sentimentele (aici ma refer si la prietenii de genul: fata-fata,baiata-baiat, nu neaparat de tip sexual) persoana respectiva te-a dezamagit.inveti sa nu mai ai incredere in oameni sau sa vezi chestia asta ca pe o lectie,dar atat...eu de pe urma unei prietenii vreau sa raman cu amintiri frumoase, nu cu un gut amar...si o sa ma intrebi: daca prietenia respectiva ti-a oferit amintiri placute?si eu o sa iti zic: si daca nu mi-a oferit?
daca suferi e doar vina ta,caci tu esti perfect responsabila ca persoana de ceea ce ti se intampla in viata,bun sau rau.lamentarea si victimizarea duc la scepticism si la nefericire.orice experienta neplacuta e o mare invatatura si e de un folos imens omului.tu iti alegi oamenii,tu iei decizii ,tu traiesti,nu traieste altul pentru tine.asta e mentalitatea mea pe scurt in ceea ce prioveste subiectul asta
scurt si la obiect:
adica imi spui tu mie ca daca iti tradeaza cel mai bun prieten increderea nu iti vine sa il omori?imi pare rau sa o zic,dar eu asa fac.nu suport ca increderea sa imi fie calcata in picioare...si da,este vina mea ca s-a ajuns acolo,dar hai sa fim seriosi cati oameni stiu sa vada dincolo de masti?nimeni!iti zic sigur!nimeni!persoane pe care credeai ca le cunosti la perfectie iti mai arata o fata a lor pe care nu o stiai.nu o fac pe victima...urasc uneori sa fiu victima...poate din cauza orgoliului stupid sau a incapatanarii...who cares?!
dar nu cred ca ai suporta ideea ca increderea sa iti fie tradata in cel mai josnic mod.nu cred ca ai vrea sa inveti ceva de pe urma acelei prietenii
ba da.pentru ca am trecut prin asa ceva.pentru ca toata lumea trece prin asa ceva.pentru ca nu exista om sa scape de asa ceva.pentru ca astea sunt niste rahaturi efemere cu care noi eclipsam adevaratele probleme in viata.pentru ca in timp ce noi ne smiorcaim ca nu stiu ce prieten ne-a tradat increderea milioane de oameni nu au ce manca si dorm in frig. pentru ca ne pierdem timpul cu astfel de rahaturi in loc sa traim lucrurile esentiale ale vietii. pentru ca tre sa deschidem dracu ochii si sa nu ne mai plangem atata si sa facem ceva daca suntem nemultumiti.pentru ca trebuie sa actionam daca vrem sa schimbam ceva. pentru ca asta inseamna sa fii om : sa se simta ca ai trecut prin viata asta,sa ramai cu ceva dupa astea cateva decenii de puls cardiac. pentru ca numai tu poti construi ceva in tine,prin experiente alaturi de ceilalti. pentru ca increderea in alta persoana nu exista ,exista doar incredere in tine insuti.punct.am incheiat subiectul.eu nu mai am nimic de zis.
:-s okey...scuze daca te-am suparat!nu asta a fost intentia mea.se pare ca eu sunt aia care porneste discutii atat de aprinse...
:))))) ce-ai mai brotacel? cum sa ma supar pe tine? nici macar nu stiu cine esti! :))))
vezi tu ,asta e mica ta problema,esti prea negativista,gandesti prea mult in termeni antagonici : suparare-veselie,iubire-ura,etc.sa stii ca niciodata nu le vei intalni in starea asta,intotdeauna te vei lovi de nuante.fericirea nu inseamna nicidecum absenta nefericirii sau a durerii.so,stai chill,cel putin pe blog la mine poti spune orice vrei,sub orice forma,te poti exprima asa cum vrei tu,de cate ori vrei tu,cu conditia sa aiba legatura cu subiectul respectiv. so,cine s-a suparat?
:-s ...wokey...tu stii mai bine decat mine...
oricum.revenind la subiect: mie tot imi este dor de perioada cand ma trageau baietii de codite si vroiau sa se uite sub fustita mea.sau cand mergeam cu fratele meu la scoala-mai mult ma tara dupa el- eu cu ditamai ghiozdanelul(incapeam fara probleme in el), el inalt cu pasi mari.il aud cum imi zicea: hai mai repede ca iar intarzii la scoala din cauza ta sau iar pierd autobuzul ca nu mergi mai repede...ce vremuri :))
:)))) daca ti-e dor atunci ar trebui sa te bucure faptul ca inca mai exista baieti care te-ar trage de codite si s-ar uita sub fustita ta :)))
mmm razi tu ce razi,dar nu e chiar asa...si in liceu inca sa mai vrei sa te uiti sub fusta unei fete?[-x nu nu...nu exista asa ceva
Trimiteți un comentariu