Imi va fi dor de salamandrele tale
carora le dadeam mamaliguta si mici musculite de mancare
dar e mai bine asa
mai ecologic
mai benefic pentru branhiile tale
care s-au infundat
de la atata apa sarata
cum spuneam
mai bine sa nu le mai dau eu de mancare
si totusi
o sa vreau sa te mai vad
nu doar sa te privesc
vreau sa imi mai arati salamandrele tale din cand in cand
sa imi arati cum le hranesti
cum te joci cu ele
cum le faci sa rada
asta e...
imi va fi dor de salamandrele tale...

Banii si lipsa banilor ; obiect - subiect - imagine

Daca banii sunt o problema, atunci tot banii sunt si rezolvarea acesteia. Daca in alte situatii problematice, ai de ales intre mai multe variante de solutii, in privinta banilor, celebra expresie "cui pe cui se scoate" e la loc de cinste . Nu poti combate saracia prin practicarea refugiilor spirituale, ci doar iti poti distrage atentia de la faptul ca suferi de pe urma lipsei banilor.

Pentru ca banii, sau mai exact lipsa banilor, sa fie cu adevarat o problema, trebuie ca doua conditii obligatorii sa fie indeplinite :

1) Lipsa banilor trebuie sa fie una reala si nu o impresie a celui in cauza

2) Lipsa banilor trebuie sa fie o cauza a suferintei unei persoane, sa o afecteze in plan psiho-emotional.



Daca cele doua conditii sunt simultan indeplinite, atunci vorbim despre lipsa banilor ca despre o problema reala.

Cu aceasta situatie se identifica majoritatea persoanelor nevoiase. Veniturile lor sunt mult prea mici pentru a asigura mijloacele de subzistenta, aceasta lipsa afectandu-i direct in plan fizic prin hrana insuficienta, lipsa unei locuinte, lipsa unei vestimentatii corespunzatoare, si a altor bunuri primare sau mijloace de satisfacere a nevoilor de baza.
Suferinta fizica se extinde in plan psihologic, din acest punct devenind mult mai greu de depasit. Daca omul este o fiinta adaptativa cu un organism care, in functie de conditiile mediului inconjurator si stilul de viata, isi modifica semnificativ de repede parametrii dupa care functioneaza, nu se poate spune acelasi lucru si despre dimensiunea psiho-emotionala a omului.
Stomacul isi adapteaza mecanismul in functie de cantitatea si calitatea hranei ingerate, intreg organismul se adapteaza la conditii extreme, dar statusul psihologic, odata dezechilibrat, cu greu mai poate fi readus la un nivel normal. Mai concret spus, adevarata tragedie a omului sarac e traita pe plan psiho-emotional, suferinta fizica fiind convertita in suferinta la nivelul constiintei.


Atunci cand doar una sau nici una din cele doua conditii nu este satisfacuta avem de-a face cu o falsa problema a lipsei banilor.

Daca o persoana dispune de un venit care ii acopera nevoile primare (hrana, adapost,imbracaminte, etc) si cele elevate (educatie, viata sociala, servicii medicale de calitate, dezvoltare profesionala si intelectuala, s.a.m.d.) dar acuza o lipsa a banilor, atunci avem de-a face cu o falsa problema ce-si are radacina in iluzia ca nefericirea este cauzata de insuficienta banilor.
Cauzele pot fi multiple, plecand de la lipsa educatiei financiare ce duce la un consumism exagerat, placi obsesive privind imbogatirea, dependenta fata de anumite obiceiuri, servicii sau produse, teama nejustificata de viitor, pana la clasica "lacomie de bani". Oricare ar fi cauzele suferintei in aceasta situatie, nu lipsa banilor e explicatia, ci felul in care constiinta se raporteaza la bani in general.

O alta situatie este cea a omului cu adevarat sarac. In cazul acesta, exista doua cazuri generale :

1) Cazul omului care nu-si poate satisface nici macar nevoile de subzistenta si ajunge la resemnare.

Mai exact, constiinta omului sarac se adapteaza la conditiile date, nu numai in plan fizic ci si in plan psiho-mental, depasind suferinta prin renuntarea la "lupta", la "revolta" si impacarea cu conditia de "amarat". Astfel, lipsa banilor nu mai reprezinta o problema, ea devenind un mod de viata interiorizat si asumat. Omul "sarac-lipit" nu mai are "nimic", nu mai are speranta, vointa, dorinte. Explicatia acestui fenomen e destul de simpla. Speranta nu mai poate inflori intr-un suflet pietrificat de o viata in care foamea pare sa nu inceteze niciodata si in care "NU AM" devine singurul adevar. Omul "sarac-lipit" ajunge sa traiasca cu preponderenta in plan biologic.

2) Cazul omului care isi poate satisface nevoile primare dar constiinta sa cere satisfacerea in mod obligatoriu a nevoilor elevate.

Acesta se aseamana cu primul caz prin atitudinea impacata vis-a-vis de conditia de nevoias, dar nu renunta la "lupta". Nu se resemneaza din neputinta ci accepta senin provocarea facuta de lipsa resurselor financiare. Traieste ca si cum n-ar fi sarac, fara a fi artificial, si nu accepta capitularea. De la caz la caz crede, spera sau ia masuri concrete in si pentru depasirea situatiei in care se regaseste. Scopul sau nu este procurarea banilor, ci doar satisfacerea nevoilor elevate. Daca ele pot fi satisfacute si fara resurse financiare (fiind sponsorizate de altcineva, spre exemplu), atunci scopul sau este atins. Pentru ca satisfacerea nevoilor elevate primeaza in topul nevoilor sale, si nu banii in sine, iar constiinta sa nu semnaleaza o suferinta efectiva, lipsa banilor nu este o problema reala pentru o persoana aflata in acest caz.



Banii si lipsa banilor - doua lucruri de care ne lovim neincetat

Numai in acest text cuvantul "bani" apare explicit de 26 de ori. Ca ne place sau nu ne place, banii fac parte din viata noastra la fel de mult ca oamenii, sentimentele, gandurile, si obiectele. Doar viteza mare cu care circula intre noi ne produc impresia ca devanseaza in importanta celelalte aspecte ale vietii.
Desigur, mai sunt multe categorii de oameni pe langa cele prezentate in textul de fata. Acestea s-au vrut doar a fi niste limite generale ale modului de raportare a oamenilor la bani si la lipsa banilor. Sa nu uitam : atatia oameni, atatea caractere. Dincolo de categorii, fiecare om se raporteaza la bani si la lipsa lor intr-un mod unic. Acest text n-are pretentia de a reprezenta realitatea, ci de a exprima doar o viziune printre multe altele.

Un lucru ramane totusi fundamental. Desi nu putem trasa limitele fericirii, este posibil sa le conturam pe cele ale suferintei. E foarte important sa cunoastem clar cauza suferintei noastre, pentru a o putea vindeca. Ramane responsabilitatea fiecarui individ in parte de a stabili ce anume il face nefericit : banii, lipsa banilor sau propria imagine vis-a-vis de cele doua.

Spiritul civic sau "a avea gonade din simtul datoriei"

Spiritul civic


Frica si ignoranta sufoca orice farama de civism. Avem manuale de educatie civica ce sunt studiate in clasa a 7-a,dar nu avem educatori civici. Civismul are la baza curajul, care la randul lui are la baza simtul nativ al acestuia si educatia ce ii asigura permanenta dezvoltare. Nu mai putem vorbi de o mutatie a spiritului civic la adultii de astazi. Sunt sanse mult prea mici ca acestia sa fie capabili de asa ceva. Vorbim despre schimbari in Romania, dar parerea mea e ca aceste schimbari se pot naste o data cu formarea viitoarelor constiinte ale celor care in prezent invata alfabetul.

Sa ne aducem aminte care sunt invataturile majoritatii parintilor pt copii in ceea ce priveste spiritul civic : “Ai grija,mama,vezi-ti de treaba ta,nu te baga daca se bate cineva, vino repede acasa”. Copiii sunt insamantati de mici cu aceasta teama. Mai tarziu,aceastea teama ii va face sa treaca indiferenti (indiferenti pe naiba, afectati sunt toti, dar joaca aceasta indiferenta din cauza marelui morcov in fund de a nu o pati) pe langa o femeie batuta cu salbaticie in plina strada (un exemplu printre multe altele). Si,fiind cinstiti, daca din scurtele tale calcule strategice constati ca esti depasit si numeric si in forta de adversari, civismul ar fi un act gratuit dar inutil : inca o victima a deficitarului sistem romanesc de siguranta publica. A sari in apararea cuiva ar trebui sa aiba o eficienta cat de cat. Pentru asta ar trebui ca organele abilitate de siguranta publica sa intervina prompt, tu fiind doar parghia prin care politia isi face treaba. Si ar mai trebui sa existe in mentalul colectiv constiinta faptului ca statul chiar face tot ceea ii sta in putinta pentru siguranta publica.

Toate acestea,plus o educatie corespunzatoare a copilului in spiritul solidaritatii si al curajului,asigurata de familie si scoala, ar naste spiritul civic in roman. Imi apare in minte acum imaginea unui tata spunandu-i fiului sau : ” Nu sta indiferent daca vreun coleg de-al tau este batut de batausul scolii,ajuta-l, dar cu marea grija de a nu deveni chiar tu un bataus”. Caci cunoastem si exemple de sfaturi paterne de genul : ” Nu ierta nimic! Arde-i daca te calca pe coada!”. Lucrurile sunt destul de complicate, de fine si de nuantate. Responsabilitatea parintelui, responsabilitatea statului (educatie si siguranta publica) si autodeterminarea trebuie sa conlucreze eficient intru nasterea spiritului civic romanesc.

Cazurile izolate precum cel al lui Marian Cozma sunt de esenta prea tare, aici spiritul civic a avut concentratie mare, fiind sacrificata o viata de om in numele sau. Ne trebuie cazuri mai “diluate” si mult mai dese, uniform raspandite pentru a rasari spiritul civic in tara aceasta unde bodyguarzii din licee stau cu frica elevilor “smecheri”, unde elevii “smecheri” fac ce vor din elevii “non-smecheri”, unde doar putini sunt barbati printre atatia masculi.


Ce putem schimba in Romania ?

Pe ideea “lucrurile sunt cum sunt pentru ca au fost cum au fost ceea ce le-a determinat sa fie cum sunt si vor fi cum vor fi pentru ca sunt cum sunt” pot sa spun,fara sa par pompos, ca n-as schimba nimic,sau mai bine spus, n-as schimba anumite aspecte. De fapt, problema nu e “ce as schimba eu la Romania” (fiecare visam sa dispara anumite bucatele din Romania si sa apara altele,asa,ca din senin) ci “cum este posibila o schimbare a Romaniei”.

Eu,ca individ si cetatean, pot spune, fara sa fac bravada ca incerc sa fiu in fiecare zi un romanash mai bun, si ca in mica mea arie de influenta las urma pasilor mei (am bun simt - imi folosesc bunul simt - vorbesc altora despre cat de ok e sa ai bun simt ; in opinia mea, pentru orice fel de schimbare (naturala) in Romania avem nevoie inainte de toate de inflorirea unui minim de bun simt in constiinta majoritatii romanilor ). Dar nu e nevoie sa mai spun ca EU de unul singur, chiar daca schimb CEVA sau pe CINEVA, nu schimb ROMANIA. E nevoie de oameni cu bun simt care sa schimbe atatea lucruri si atatia oameni incat sa poata acoperi un segment consistent din problemele Romaniei, segment de probleme rezolvate care de la un anumit nivel devine un mecanism ce functioneaza de la sine si rezolva probleme izolate. Deci, pana la urma Romania are o problema a numarului, a statisticii, a procentelor. Pur si simplu nu exista destui oameni,destula forta. Sa fim seriosi,e vorba de o tara, de un popor! E totusi un proiect de o insemnatate de care de multe ori nu ne dam seama! Sunt multi oameni adevarati in Romania,dar nu DESTUI! Intr-o societate democratica trebuie sa existe acel nivel stabil format din “destui”.

Nu mai traim in vremurile in care cei “putini dar buni” rasturnau deodata sistemul putrezit si inaltau o noua coloana vertebrala imperiului,statului,etc. Azi nu mai poti sa dai cu biciul ca sa rezolvi problemele si sa impui valori. Bunul simt, simtul civic, si simtul cultural nu se pot naste prin cezariana, pentru ca nici unul dintre ele nu este astazi vazut ca o situatie de maxima urgenta. Ele trebuie sa aiba un travaliu lent dar sigur in constiintele oamenilor. Noi,tinerii din ziua de azi? Stiu ca multi dintre noi suntem BUNI. Dar chiar ma depaseste intrebarea : “Oare suntem destui?”. Daca nu suntem destui pentru a vedea Romania schimbandu-se in timpul vietilor noastre, atunci putem pregati terenul pentru generatia urmatoare. Ce sa mai zic acum…Discutii despre Romania si schimbari sunt cu duiumul,nu ducem lipsa…tot ce ne mai ramane de facut : Mare grija la cum ne vom creste copiii!


Daca iti doresti sa schimbi ceva, ce faci in prezent pentru a schimba ceva in Romania?

Vreau o Romanie cu mai mult bun - simt, iar pentru asta vorbesc despre bun simt si despre implicatiile, efectele si modalitatile sale de cultivare tuturor prietenilor mei apropiati, cunoscutilor si necunoscutilor care sunt interesati sa asculte parerea mea vis-a-vis de asta si sa imi impartaseasca la schimb parerea lor.

Asta a fost o leapsa (cred) de la Dani : http://dezarmant.wordpress.com/

Un nou inceput printre alte noi inceputuri

Niciodata nu mi-am dat seama
atat de bine
pana acum
de importanta lucrurilor mici
neinsemnate
in fata carora deschizi ochii
si le vezi pentru intaia oara
maretia lor
de lucruri mici...
Daca te eliberezi de gandirea in categorii
este foarte posibil sa simti ca ai renascut
sau ca ai descoperit un nou univers
sau ceva in genul asta
orice
numai sa nu se incadreze intr-o categorie
starea in care te scalzi...
e extraordinar
sa mesteci la un mar dimineata
pe stomacul gol
sa simti acidul lor mangaietor
sarutandu-ti stomacul...
e extraordinar
sa te duci cu zambetul pe buze
in zori de zi
la toaleta
sa te asezi pe tron
si sa fii un rege sanatos
si puternic...
e extraordinar sa te trezesti multumit
de odihna de care ai avut parte
fara au fara aoleu si fara baga-mi-as
e extraordinar
sa iti doresti sa fie mai bine pentru tine si fata ta
fara teama
fara asteptari absurde
fara planuri B
doar dorinta
si clasicul "fie ce-o fi"
glazurat cu un zambet pe buze
si o gura de aer trasa adanc in piept
intr-o dimineata de februarie
cu soare
aer cald
si picioarele goale
iesite jumatate din papuci...

Dreptul la tacere - imperativ oficial in drept - lege nescrisa in comunicarea sociala

Iata ce spune constitutia SUA privind dreptul la tacere :

"You have the right to remain silent. Anything you say can and will be used against you in a court of law. You have the right to speak to an attorney, and to have an attorney present during any questioning. If you cannot afford a lawyer, one will be provided for you at government expense."

Aceasta este formula scurta prin care dreptul la tacere este GARANTAT in constitutia SUA. Am ales SUA si dreptul sau constitutional pentru ca reprezinta un model pentru celelalte state democrate. Dreptul la tacere este universal, fiind intalnit in orice societate democratica.

In practica, inainte ca o persoana sa fie arestata, i se citesc drepturile de mai jos :

1)You have the right to remain silent and refuse to answer questions. Do you understand?
2)Anything you do say may be used against you in a court of law. Do you understand?
3)You have the right to consult an attorney before speaking to the police and to have an attorney present during questioning now or in the future. Do you understand?
4)If you cannot afford an attorney, one will be appointed for you before any questioning if you wish. Do you understand?
5)If you decide to answer questions now without an attorney present you will still have the right to stop answering at any time until you talk to an attorney. Do you understand?
6)Knowing and understanding your rights as I have explained them to you, are you willing to answer my questions without an attorney present?

Sensul juridic al acestor garantii constitutionale nu este dificil de inteles. Dar oare nu putem extinde aceasta norma juridica pana la sfera comunicarii dintre oameni in viata de zi cu zi? In cazul acesta semnificatia dreptului la tacere capata alte valente, pe care voi incerca sa le deduc din textul constitutional si sa le gasesc corespondentul in comunicarea socio-umana. Ma voi raporta la o sfera de cuprindere larga si generala a vietii omenesti, utilizand banala analogie ca instrument.

In primul rand, plecam de la premisa obligatorie ca avem de-a face cu o situatie conflictuala. Intr-un context in care conflictul e absent, dreptul la tacere nu mai este un aspect care trebuie subliniat si amintit, ci un truism . In mod normal, dreptul la tacere iti este folositor atunci cand chiar ai nevoie de el pentru a iesi din conflict. Intr-o situatie pozitiva de comunicare tacerea capata alte semnificatii (tacerea receptiva, tacerea aprobativa, comunicarea non-verbala,etc). Doar in cazul unei comunicari negative, tacerea poate fi un instrument de salvare mai mult sau mai putin urgenta. In celelalte cazuri, ea este un aspect obisnuit sau cel mult un avantaj.
Persoana arestata,in sens juridic, isi are ca si corespondent in realitatea sociala persoana asupra careia este indreptat conflictul de catre altcineva care il directioneaza.Sintetic, "omul legii" este emitatorul, "arestatul" este receptorul, feedback-ul e simbolizat de actul tacerii, iar "actul arestarii" se regaseste in mesajul transmis de catre emitator catre receptor, mesaj reprezentat de agresiune verbala si psihologica.

Sa analizam pe rand frazele care, in practica juridica, trebuie aduse la cunostinta persoanei arestate in mod obligatoriu. De mentionat ca in cazul "arestarii" in comunicare, NIMENI nu iti citeste aceste drepturi, ci trebuie sa ti le aduci singur la cunostinta.

1)You have the right to remain silent and refuse to answer questions. Do you understand?

Atunci cand ti-e lezata integritatea morala intr-o situatie de comunicare conflictuala ai tot dreptul sa nu raspunzi sub nici o forma. Daca "si tacerea e un raspuns" aceasta semnificatie atribuita tacerii este strict responsabilitatea emitatorului - atacator. In cazul dreptului la tacere nu se include tacerea ostentativa, sfidatoare, cea care comunica totusi ceva. Este problema atacatorului descifrarea tacerii tale. In fond si la urma urmei, tacerea in acest caz nu semnifica nimic in afara de retragerea intr-o pozitie innaccesibila omologului tau, retragere care iti serveste drept mijloc de aparare. Foarte importanta este intrebarea "Do you understand"? Dreptul la tacere nu poate fi folosit drept mijloc de aparare daca nu e inteles corespunzator. Va fi cu siguranta ineficient daca tacerea va avea ca scop sfidarea celuilalt. Inca de pe acum se face apel la ratiune, dreptul la tacere fiind in esenta sa o metoda de a pune in echilibru ratiunea si instinctul.

2) Anything you do say may be used against you in a court of law. Do you understand?

Notiunea de cerc vicios este arhicunoscuta. Efectul caruselului, efectul spiralei, efectul jocului de domino, sunt toate concepte cu aceeasi semnificatie dar sunt folosite in contexte si domenii diferite. Analizand o situatie conflictuala negativa, consider ca notiunea de "cerc vicios" este cea mai potrivita. Intr-adevar, sub influenta emotiilor negative, debitul verbal, gradul de trivialitate in limbaj cresc direct proportional cu durata comunicarii conflictuale (nu putem numi dialog acea forma de comunicare). Tensiunea disputei creste progresiv in intensitate pana la un prim prag pe care il putem denumi sugestiv "Pragul Turnului Babel". In acea faza a comunicarii, sensurile cuvintelor se amesteca iar confuzia este consecinta cea mai evidenta. Semnificatia fiecarui mesaj se pierde pe drumul de la emitator si receptor. De fapt, receptorul, sub influenta starii tensionate , comite erori de decodare la fiecare mesaj receptionat, atribuind sensuri peiorative cat mai multor cuvinte, in asa fel incat sa poata avea legitimitatea unui raspuns pe masura. Privind situatia in oglinda, receptorul devine emitator. Din dorinta de a domina conflictul, cel care trebuie sa dea replica o "pipereaza" si o "condimenteaza" astfel incat raspunsul va avea un sens peiorativ si mai accentuat. De aici, efectul cercului vicios isi joaca rolul de la sine, pana la al doilea prag, pe care il numim conventional "Pragul Prabusirii". In acel moment, cercul vicios colapseaza sub propria greutate, situatia conflictuala atingandu-si punctul maxim,derivand de cele mai multe ori in violenta fizica,sau in cele mai bune si fericite cazuri in cedarea psihica si nervoasa manifestata prin plans si incheierea oricarei forme de comunicare. Concluzia? Indiferent daca intentia este buna si scopul mesajului este aplanarea conflictului, atmosfera, tonul, cadrul, sensul, si scopul discutiei elimina de la inceput orice sansa de a te face inteles corespunzator. Dreptul la tacere se remarca in acest sens ca unica modalitate eficienta de aparare si aplanare a conflictului.

3)You have the right to consult an attorney before speaking to the police and to have an attorney present during questioning now or in the future. Do you understand?

Cine poate fi "avocatul" in aceasta situatie? Nimeni altul decat ratiunea. Dreptul la tacere devine singura modalitate de a-ti exercita "dreptul de a gandi". Situatiile conflictuale nu au scopuri,valori si semnificatii folositoare intrinseci. Ele au doar sens, si doar in maniera in care tu le acorzi acel sens. Prin tacere, fluxul informational se blocheaza, emotiile negative se dizolva treptat, tensiunea dispare, si astfel mintea poate functiona la capacitate optima. Luciditatea, obiectivitatea (in sensul atitudinii nepartinitoare), detasarea, sinceritatea fata de sine asigura descoperirea a trei chestiuni fundamentale interdependente : cauze ale conflictului, solutii de rezolvare a conflictului, si concluzii utile cu sfera de aplicare pe viitor. "Ai inteles?" este o intrebare fundamentala care sintetizeaza un aspect important al dreptului la tacere : INTELEGEREA ADECVATA.

4)If you cannot afford an attorney, one will be appointed for you before any questioning if you wish. Do you understand?

Un avocat este destul de costisitor, iar competenta unui avocat se stie ca se masoara in onorariul cerut. Revenind la comunicarea conflictuala : fiecare om se naste cu un anumit nivel de dispozitie spre analiza si reflectare. Unii oameni se folosesc mai putin de ratiune si mai mult de intuitie. Dar intuitia fiind intuitie, este intotdeauna variabila si inconsecventa. Sansa ei de reusita tine de teoria probabilitatilor,de hazard, sau daca tine de o instanta superioara fiintei umane,oricum nu o putem utiliza ca instrument, caci totul depinde de decizia acelei forte superioare. Deci,daca nu iti permiti un "avocat", ai dreptul la un "avocat din oficiu". Dar de cate procese castigate de avocati din oficiu ati auzit?

5)If you decide to answer questions now without an attorney present you will still have the right to stop answering at any time until you talk to an attorney. Do you understand?

Niciodata nu e prea tarziu sa iti exerciti dreptul la tacere. Si, de asemenea, nimeni nu e stapan absolut al ratiunii. Mai devreme sau mai tarziu, singura solutie viabila este sa taci si sa gandesti.

6)Knowing and understanding your rights as I have explained them to you, are you willing to answer my questions without an attorney present?

Am sa raspund intr-o maniera personala la aceasta intrebare : Fara avocat nu scot un cuvant!