Ea : as sta intr-un colt al camerei tale
pentru a te privi
un minut
conditional optativ si nimic altceva…
El : ai vedea un barbos cu par ciufulit
sarit
peste gardul asta
ruginit
etcetera…
Ea : sari peste garduri in noapte ?
El : da…
garduri de covrigi brasoveni
si mere coapte
intre patru pereti
crapati la cutremurul din ‘77
Ea : crapaturi…
sunt prezente si-aici
la tara
acelasi cutremur
alti pereti…
sa ai pofta de covrigi garduri sarituri mere viata…
El : „sa ai pofta” e la conjunctiv
dar pentru mine
e imperativ
si fara dar si poate
negativ…
e singular
cum a fost mereu camera asta
pentagonala
si putind a fum
in miez de seara…
Ea : timp…nesemnificativ intens incolor
persoana…necunoscuta
plural…
El : plural ?
e bun si plural…
dar tot mai bine singular si clar
decat compus
si-ntors pe diferite fete
ca un zar…
Ea : singular sau plural ?
prezent sau trecut ?
sau nu mai conteaza ?
El : cum poti sa-ntrebi „ nu mai conteaza?”
cand pe pamant atatea legi lucreaza ?
Dumnezeu lumineaza – Edison inventeaza
Dumnezeu creeaza – Michelangelo picteaza
Dumnezeu se enerveaza – Patrick Swayze intra-n metastaza
dar daca totusi nu conteaza?
Jean nu moare...Jean boxeaza...
Ea : mie
cea careia inima ii batea mai repede
mi-e frig…
si-a stat…
ea
inima…
El : inima n-a stat
de tot…
sta si se-odihneste din atata alergat…
cine stie...poate-ntr-o zi
Kandinsky n-o sa-ti faca rau…
il vei gasi cu Frida pe Dambovita in gondola
voi fi si eu acolo
plimbandu-ma pe chei...
sa ma opresti sa ma saluti
ar fi frumos
de vrei…
Ea : infige cutitul sau bandajeaza…
Jean moare ?...sau…Jean boxeaza ?
El : nu e nici un cutit de-nfipt…
bandaje ?...nici atat…
in dragostea aceasta nu e nimic de omorat
sa ne-asezam atunci cuminti
si sa servim
din tortul delicios ce l-am gatit…
o ultima felie-i de-mpartit...
cu ciocolata dulce-amaruie facuta in casa
sa mancam si-apoi sa spunem : “ Sarumana pentru masa!”
cu privirea catre cer
cu ochi curati si goi
caci putini pe lumea asta servesc tort ca noi…
