Gelozie de Ruse Ion

Sunt gelos pe soare
Si cu asta basta
Caci vara la mare
Mi-a "parlit" nevasta!

Banii si lipsa banilor ; obiect - subiect - imagine

Daca banii sunt o problema, atunci tot banii sunt si rezolvarea acesteia. Daca in alte situatii problematice, ai de ales intre mai multe variante de solutii, in privinta banilor, celebra expresie "cui pe cui se scoate" e la loc de cinste . Nu poti combate saracia prin practicarea refugiilor spirituale, ci doar iti poti distrage atentia de la faptul ca suferi de pe urma lipsei banilor.

Pentru ca banii, sau mai exact lipsa banilor, sa fie cu adevarat o problema, trebuie ca doua conditii obligatorii sa fie indeplinite :

1) Lipsa banilor trebuie sa fie una reala si nu o impresie a celui in cauza

2) Lipsa banilor trebuie sa fie o cauza a suferintei unei persoane, sa o afecteze in plan psiho-emotional.



Daca cele doua conditii sunt simultan indeplinite, atunci vorbim despre lipsa banilor ca despre o problema reala.

Cu aceasta situatie se identifica majoritatea persoanelor nevoiase. Veniturile lor sunt mult prea mici pentru a asigura mijloacele de subzistenta, aceasta lipsa afectandu-i direct in plan fizic prin hrana insuficienta, lipsa unei locuinte, lipsa unei vestimentatii corespunzatoare, si a altor bunuri primare sau mijloace de satisfacere a nevoilor de baza.
Suferinta fizica se extinde in plan psihologic, din acest punct devenind mult mai greu de depasit. Daca omul este o fiinta adaptativa cu un organism care, in functie de conditiile mediului inconjurator si stilul de viata, isi modifica semnificativ de repede parametrii dupa care functioneaza, nu se poate spune acelasi lucru si despre dimensiunea psiho-emotionala a omului.
Stomacul isi adapteaza mecanismul in functie de cantitatea si calitatea hranei ingerate, intreg organismul se adapteaza la conditii extreme, dar statusul psihologic, odata dezechilibrat, cu greu mai poate fi readus la un nivel normal. Mai concret spus, adevarata tragedie a omului sarac e traita pe plan psiho-emotional, suferinta fizica fiind convertita in suferinta la nivelul constiintei.


Atunci cand doar una sau nici una din cele doua conditii nu este satisfacuta avem de-a face cu o falsa problema a lipsei banilor.

Daca o persoana dispune de un venit care ii acopera nevoile primare (hrana, adapost,imbracaminte, etc) si cele elevate (educatie, viata sociala, servicii medicale de calitate, dezvoltare profesionala si intelectuala, s.a.m.d.) dar acuza o lipsa a banilor, atunci avem de-a face cu o falsa problema ce-si are radacina in iluzia ca nefericirea este cauzata de insuficienta banilor.
Cauzele pot fi multiple, plecand de la lipsa educatiei financiare ce duce la un consumism exagerat, placi obsesive privind imbogatirea, dependenta fata de anumite obiceiuri, servicii sau produse, teama nejustificata de viitor, pana la clasica "lacomie de bani". Oricare ar fi cauzele suferintei in aceasta situatie, nu lipsa banilor e explicatia, ci felul in care constiinta se raporteaza la bani in general.

O alta situatie este cea a omului cu adevarat sarac. In cazul acesta, exista doua cazuri generale :

1) Cazul omului care nu-si poate satisface nici macar nevoile de subzistenta si ajunge la resemnare.

Mai exact, constiinta omului sarac se adapteaza la conditiile date, nu numai in plan fizic ci si in plan psiho-mental, depasind suferinta prin renuntarea la "lupta", la "revolta" si impacarea cu conditia de "amarat". Astfel, lipsa banilor nu mai reprezinta o problema, ea devenind un mod de viata interiorizat si asumat. Omul "sarac-lipit" nu mai are "nimic", nu mai are speranta, vointa, dorinte. Explicatia acestui fenomen e destul de simpla. Speranta nu mai poate inflori intr-un suflet pietrificat de o viata in care foamea pare sa nu inceteze niciodata si in care "NU AM" devine singurul adevar. Omul "sarac-lipit" ajunge sa traiasca cu preponderenta in plan biologic.

2) Cazul omului care isi poate satisface nevoile primare dar constiinta sa cere satisfacerea in mod obligatoriu a nevoilor elevate.

Acesta se aseamana cu primul caz prin atitudinea impacata vis-a-vis de conditia de nevoias, dar nu renunta la "lupta". Nu se resemneaza din neputinta ci accepta senin provocarea facuta de lipsa resurselor financiare. Traieste ca si cum n-ar fi sarac, fara a fi artificial, si nu accepta capitularea. De la caz la caz crede, spera sau ia masuri concrete in si pentru depasirea situatiei in care se regaseste. Scopul sau nu este procurarea banilor, ci doar satisfacerea nevoilor elevate. Daca ele pot fi satisfacute si fara resurse financiare (fiind sponsorizate de altcineva, spre exemplu), atunci scopul sau este atins. Pentru ca satisfacerea nevoilor elevate primeaza in topul nevoilor sale, si nu banii in sine, iar constiinta sa nu semnaleaza o suferinta efectiva, lipsa banilor nu este o problema reala pentru o persoana aflata in acest caz.



Banii si lipsa banilor - doua lucruri de care ne lovim neincetat

Numai in acest text cuvantul "bani" apare explicit de 26 de ori. Ca ne place sau nu ne place, banii fac parte din viata noastra la fel de mult ca oamenii, sentimentele, gandurile, si obiectele. Doar viteza mare cu care circula intre noi ne produc impresia ca devanseaza in importanta celelalte aspecte ale vietii.
Desigur, mai sunt multe categorii de oameni pe langa cele prezentate in textul de fata. Acestea s-au vrut doar a fi niste limite generale ale modului de raportare a oamenilor la bani si la lipsa banilor. Sa nu uitam : atatia oameni, atatea caractere. Dincolo de categorii, fiecare om se raporteaza la bani si la lipsa lor intr-un mod unic. Acest text n-are pretentia de a reprezenta realitatea, ci de a exprima doar o viziune printre multe altele.

Un lucru ramane totusi fundamental. Desi nu putem trasa limitele fericirii, este posibil sa le conturam pe cele ale suferintei. E foarte important sa cunoastem clar cauza suferintei noastre, pentru a o putea vindeca. Ramane responsabilitatea fiecarui individ in parte de a stabili ce anume il face nefericit : banii, lipsa banilor sau propria imagine vis-a-vis de cele doua.

Spiritul civic sau "a avea gonade din simtul datoriei"

Spiritul civic


Frica si ignoranta sufoca orice farama de civism. Avem manuale de educatie civica ce sunt studiate in clasa a 7-a,dar nu avem educatori civici. Civismul are la baza curajul, care la randul lui are la baza simtul nativ al acestuia si educatia ce ii asigura permanenta dezvoltare. Nu mai putem vorbi de o mutatie a spiritului civic la adultii de astazi. Sunt sanse mult prea mici ca acestia sa fie capabili de asa ceva. Vorbim despre schimbari in Romania, dar parerea mea e ca aceste schimbari se pot naste o data cu formarea viitoarelor constiinte ale celor care in prezent invata alfabetul.

Sa ne aducem aminte care sunt invataturile majoritatii parintilor pt copii in ceea ce priveste spiritul civic : “Ai grija,mama,vezi-ti de treaba ta,nu te baga daca se bate cineva, vino repede acasa”. Copiii sunt insamantati de mici cu aceasta teama. Mai tarziu,aceastea teama ii va face sa treaca indiferenti (indiferenti pe naiba, afectati sunt toti, dar joaca aceasta indiferenta din cauza marelui morcov in fund de a nu o pati) pe langa o femeie batuta cu salbaticie in plina strada (un exemplu printre multe altele). Si,fiind cinstiti, daca din scurtele tale calcule strategice constati ca esti depasit si numeric si in forta de adversari, civismul ar fi un act gratuit dar inutil : inca o victima a deficitarului sistem romanesc de siguranta publica. A sari in apararea cuiva ar trebui sa aiba o eficienta cat de cat. Pentru asta ar trebui ca organele abilitate de siguranta publica sa intervina prompt, tu fiind doar parghia prin care politia isi face treaba. Si ar mai trebui sa existe in mentalul colectiv constiinta faptului ca statul chiar face tot ceea ii sta in putinta pentru siguranta publica.

Toate acestea,plus o educatie corespunzatoare a copilului in spiritul solidaritatii si al curajului,asigurata de familie si scoala, ar naste spiritul civic in roman. Imi apare in minte acum imaginea unui tata spunandu-i fiului sau : ” Nu sta indiferent daca vreun coleg de-al tau este batut de batausul scolii,ajuta-l, dar cu marea grija de a nu deveni chiar tu un bataus”. Caci cunoastem si exemple de sfaturi paterne de genul : ” Nu ierta nimic! Arde-i daca te calca pe coada!”. Lucrurile sunt destul de complicate, de fine si de nuantate. Responsabilitatea parintelui, responsabilitatea statului (educatie si siguranta publica) si autodeterminarea trebuie sa conlucreze eficient intru nasterea spiritului civic romanesc.

Cazurile izolate precum cel al lui Marian Cozma sunt de esenta prea tare, aici spiritul civic a avut concentratie mare, fiind sacrificata o viata de om in numele sau. Ne trebuie cazuri mai “diluate” si mult mai dese, uniform raspandite pentru a rasari spiritul civic in tara aceasta unde bodyguarzii din licee stau cu frica elevilor “smecheri”, unde elevii “smecheri” fac ce vor din elevii “non-smecheri”, unde doar putini sunt barbati printre atatia masculi.


Ce putem schimba in Romania ?

Pe ideea “lucrurile sunt cum sunt pentru ca au fost cum au fost ceea ce le-a determinat sa fie cum sunt si vor fi cum vor fi pentru ca sunt cum sunt” pot sa spun,fara sa par pompos, ca n-as schimba nimic,sau mai bine spus, n-as schimba anumite aspecte. De fapt, problema nu e “ce as schimba eu la Romania” (fiecare visam sa dispara anumite bucatele din Romania si sa apara altele,asa,ca din senin) ci “cum este posibila o schimbare a Romaniei”.

Eu,ca individ si cetatean, pot spune, fara sa fac bravada ca incerc sa fiu in fiecare zi un romanash mai bun, si ca in mica mea arie de influenta las urma pasilor mei (am bun simt - imi folosesc bunul simt - vorbesc altora despre cat de ok e sa ai bun simt ; in opinia mea, pentru orice fel de schimbare (naturala) in Romania avem nevoie inainte de toate de inflorirea unui minim de bun simt in constiinta majoritatii romanilor ). Dar nu e nevoie sa mai spun ca EU de unul singur, chiar daca schimb CEVA sau pe CINEVA, nu schimb ROMANIA. E nevoie de oameni cu bun simt care sa schimbe atatea lucruri si atatia oameni incat sa poata acoperi un segment consistent din problemele Romaniei, segment de probleme rezolvate care de la un anumit nivel devine un mecanism ce functioneaza de la sine si rezolva probleme izolate. Deci, pana la urma Romania are o problema a numarului, a statisticii, a procentelor. Pur si simplu nu exista destui oameni,destula forta. Sa fim seriosi,e vorba de o tara, de un popor! E totusi un proiect de o insemnatate de care de multe ori nu ne dam seama! Sunt multi oameni adevarati in Romania,dar nu DESTUI! Intr-o societate democratica trebuie sa existe acel nivel stabil format din “destui”.

Nu mai traim in vremurile in care cei “putini dar buni” rasturnau deodata sistemul putrezit si inaltau o noua coloana vertebrala imperiului,statului,etc. Azi nu mai poti sa dai cu biciul ca sa rezolvi problemele si sa impui valori. Bunul simt, simtul civic, si simtul cultural nu se pot naste prin cezariana, pentru ca nici unul dintre ele nu este astazi vazut ca o situatie de maxima urgenta. Ele trebuie sa aiba un travaliu lent dar sigur in constiintele oamenilor. Noi,tinerii din ziua de azi? Stiu ca multi dintre noi suntem BUNI. Dar chiar ma depaseste intrebarea : “Oare suntem destui?”. Daca nu suntem destui pentru a vedea Romania schimbandu-se in timpul vietilor noastre, atunci putem pregati terenul pentru generatia urmatoare. Ce sa mai zic acum…Discutii despre Romania si schimbari sunt cu duiumul,nu ducem lipsa…tot ce ne mai ramane de facut : Mare grija la cum ne vom creste copiii!


Daca iti doresti sa schimbi ceva, ce faci in prezent pentru a schimba ceva in Romania?

Vreau o Romanie cu mai mult bun - simt, iar pentru asta vorbesc despre bun simt si despre implicatiile, efectele si modalitatile sale de cultivare tuturor prietenilor mei apropiati, cunoscutilor si necunoscutilor care sunt interesati sa asculte parerea mea vis-a-vis de asta si sa imi impartaseasca la schimb parerea lor.

Asta a fost o leapsa (cred) de la Dani : http://dezarmant.wordpress.com/

Un nou inceput printre alte noi inceputuri

Niciodata nu mi-am dat seama
atat de bine
pana acum
de importanta lucrurilor mici
neinsemnate
in fata carora deschizi ochii
si le vezi pentru intaia oara
maretia lor
de lucruri mici...
Daca te eliberezi de gandirea in categorii
este foarte posibil sa simti ca ai renascut
sau ca ai descoperit un nou univers
sau ceva in genul asta
orice
numai sa nu se incadreze intr-o categorie
starea in care te scalzi...
e extraordinar
sa mesteci la un mar dimineata
pe stomacul gol
sa simti acidul lor mangaietor
sarutandu-ti stomacul...
e extraordinar
sa te duci cu zambetul pe buze
in zori de zi
la toaleta
sa te asezi pe tron
si sa fii un rege sanatos
si puternic...
e extraordinar sa te trezesti multumit
de odihna de care ai avut parte
fara au fara aoleu si fara baga-mi-as
e extraordinar
sa iti doresti sa fie mai bine pentru tine si fata ta
fara teama
fara asteptari absurde
fara planuri B
doar dorinta
si clasicul "fie ce-o fi"
glazurat cu un zambet pe buze
si o gura de aer trasa adanc in piept
intr-o dimineata de februarie
cu soare
aer cald
si picioarele goale
iesite jumatate din papuci...

Nebunie curata

Electronul se duce sa se intalneasca cu atomul
Stalactitele se duc sa se intalneasca cu stalagmitele
Papa de la Roma se duce sa se intalneasca cu Episcopul de la Ierusalim
Ma-ta se duce sa se intalneasca cu tactu (se intorc in timp)
Asteroidul se duce sa se intalneasca cu Jupiter
Sfantul Pavel se duce sa se intalneasca cu paganul
Lupul se duce sa se intalneasca cu pantera
Eu ma duc sa ma intalnesc cu gagica-mea


(Nota : toate personajele din acest post sunt pur fictive si nu au nici o legatura cu realitatea...toate in afara de mine, gagica-mea si ma-ta)

Masoara de doua ori si taie o singura data

Cel mai bun nume pentru o firma de constructii !





Zau? Nu te cred...

Cronica de B'estfest

Da ma,nene,ce sa zic...Unuia ca mine,care a fost pt prima oara la un astfel de festival i s-a parut tare de tot!!! Eu nu prea am fost umblat pe la concerte de amploarea asta.Eu am fost un adolescent bosorog care si-a asezat curul pe scaunele barurilor intunecate din bucuresti (Da,ba,bucuresti cu "b" mic,fleoshk).In weekenduri nu ieseam de sub incidenta Expiratului si B52-ului,am fost si eu o data in Vama la Jeru the Damaja care imbatranise mult,Green Hours si concertele sale de curte,si in rest,cafea ,bere si tigari prin toate speluncile cu muzica de la Magic FM.Dom'le,da' acum uite ca am ajuns si eu pe la b'estefestu asta ,absolut intamplator,si ii multumesc pe calea asta persoanei care a facilitat intamplarea.

Am prins a doua zi de festival.Ma bucuram sincer cand ma gandeam ca o sa ascult muzica live la volum maxim a unor trupe pe care le ascult si acasa,dar si a altora de care nu am mai auzit niciodata.Din start,doi iepuri impuscati de-odata : inedit si familiaritate.De cum am intrat,m-am transpus intr-o atmosfera complet libera si degajata.Asemenea spatiu intins ti-e dat rar sa vezi in bucuresti.4 scene,baruri si puncte de haleala asezate strategic,veceuri curate,oameni tineri cu nuante de par de la negru abanos pana la albul fumului de la Vatican.Numai lume buna,nu-mi venea sa cred ca nu miros partzurile arogante cu care m-am obisnuit de atata timp.

Am ajuns cu o jumatate de ora inainte sa cante prima trupa din program.M-am hotarat sa ma invart pe acolo,sa fac o mica recunoastere de teren.La o mica distanta de la intrare era o mica scena amplasata de Axe,care isi promovau noul gel de dush,prin vreo 6 tipe (hai sa fim sinceri) bune rau de tot si echipate asa cum e indicat pe timp de vara.Ele jucau rolul de "spalatorese de barbati".Te dezbracau pana la chiloti si in vazul lumii te frecau cu buretei si gel de dush pana straluceai ca unica fatza vazuta a lunii.Vanau barbatii care treceau pe langa "spalatorie" si isi foloseau tehnicile de convingere pentru a-i atrage in "cursa".Au tras si de mine,dar,recunosc,n-am fost destul de barbat :))) Nu sunt ipocrit,as fi vrut sa incerc,dar m-am gandit ca dupa aia o sa asist la concerte in boxeri pana ma usuc,cu hainele in brate,ceea ce ar fi fost foarte incomod.Asta e,data viitoare!

Screamig Van cica e un concept nu foarte nou in Europa care a ajuns pe la noi la editia din 2007 a festivalului.Iti bagi capul intr-o cabina si timp de 30 de secunde urli,canti,faci ce vrei ,numai sa o faci tare si cu "b'estialitate".E draguta experienta.Eu m-am simtit ca in filmul "Cubul".Arata foarte ciudat interiorul cabinei.Intepenit cu capul acolo,am urlat si m-am auzit de undeva din hipotalamus,am cantat barbierul din sevilla (bucata mea preferata cand vine vorba de crize),am urlat o combinatie de song 2 de la blur,cu sic de la Slipknot,cu rasul vacii nebune ,si m-am distrat la culme,pe bune!


"The Mood" a fost trupa din deschidere.Baieti romanashi de-ai nostri,m-au lasat pur si simplu masca.Suna extrem de curat ,solistul are o voce remarcabila si o engleza de la mama ei.Muzica lor suna a indie,alternative,dar putin mai agresiv.Singurul lucru de care ar trebui sa se detaseze pe viitor e sa nu mai sune asa mult a Placebo si a White Stripes,mai ales la capitolul voce.In rest,toata aprecierea mea,fac o treaba mai mult decat buna.

Deluka a fost revelatia festivalului pt mine.Au fost exact pe gustul meu,si au avut impactul cel mai puternic asupra mea,desi cred ca au avut cei mai putini spectatori.Au fost programati si la o ora mai putin "de varf",batea soarele pe tine de ziceai ca esti lipie jidaneasca de pe vremea lui Moise.Un sound de il simti ca un cutremur in stomac,bas si tobe curate,ritmice care te pleznesc de nu te vezi.Vocea diafana a micutei japoneze iti unge ranile cu care ramai in urma sunetului de chitara izbitor.O combinatie geniala de electronica,alternative,sound heavy si uimitor de dansabil,un stil original,care anticipeaza un succes maret in viitor.Solista e fermecatoare.Nu iti poti intoarce privirea de la ochii ei.Nu e deloc frumoasa.Dar are aluat de artista,te vrajeste,te baga pur si simplu in tripuri.O ora cat a durat concertul eu am fost in transa.Abia astept sa scoata un album sa-l pot lua de pe ODC :))))))



De Manic Street Preachers stiam de ceva timp,imi plac ,dar nu ma omor dupa ei.Oamenii au totusi o experienta de invidiat in ale live-show-ului ,au adunat mii de oameni in fata lor la b'estfest,care nu au lasat mainile jos o secunda.Fluieraturi,aplauze,simbioza perfecta intre trupa si spectatori.Dans,empatie intre necunoscuti,o atmosfera bestiala.Vorba lui Sandy cocalarul : "muzica de muzica,nene!"


Am avul de ales intre Kaiser Chiefs si Nouvelle Vague pentru ultima felie de placinta.Am ales absolut intuitiv,nu era timpul si nici locul pentru decizii pe criterii muzicologice.Pe Kaiser ii ascultam acasa,drept urmare,curiozitatea m-a impins catre frantzuzii de la Nouvelle Vague.A fost un prilej mai mult decat potrivit sa inchei seara intr-o atmosfera de rafinament,chill total si spectacol artistic in adevaratul sens al cuvantului.O revitalizare a muzicii frantuzesti de odinioara,in amalgam cu elemente de jazz,bossa nova,toate invelite intr-un cornet delicios de hituri celebre precum "God save the Queen" de la Sex Pistols,"Too drunk to fuck" - Dead Kennedys" ,"Just can't get enough"-Depeche Mode,si alte felioase de te lingi pe degete.O trupa de cover-uri cat se poate de originala,imbinand clasicul,modernul si avangarda cu maiestrie.Aroma de acustic pregnanta iti da ocazia sa auzi un contrabas ,o vioara,percutie de jazz,doua voci superbe vibrand in doua femei la fel de superbe,care iti amintesc de Edith Piaf.Speachless...


Cam asta a fost si cu b'estfestul.Eu zic sarumana ca am apucat sa asist,cu o bere in dreapta,o cola in stanga,o tigara in gura,dand din picior in tandem cu pulsul a mii de oameni.Sa fie primit si altadata!

Am fost si eu la B'estfest

Da dom'le,am ajuns si eu pe acolo printr-o conjunctura mai mult sau mai putin neasteptata.Acum sunt mult prea varza de oboseala ,o sa povestesc altadata cum a fost.Cert e ca m-am indragostit de trupa asta,de care am auzit si pe care am auzit-o prima oara la b'estfestul de anu' asta.Live suna mult mai bine decat in inregistrari,m-au resuscitat pur si simplu.Iar solista e geniala,foarte carismatica si modesta in acelasi timp.

Simultaneitate

Acum 5 minute am dat un search pe google folosind ca si cuvant cheie "nustiunimic".Vroiam sa vad daca imi apare blogul la rezultate si sa ma simt bine in caz ca m-as fi vazut pe google.Primul rezultat a fost chiar blogul meu.Nu am simtit mare lucru.Ma asteptam la altceva.In fine,am descoperit ca mai exista o domnisoara de 26 de ani care mai scrie pe diferite forumuri cu acest nickname,scris asa cum se vede "nustiunimic".E destul de interesant felul in care doi oameni pot avea aceeasi idee,fara sa aiba vreo legatura unul cu altul si fara sa fie inspirati constient de ceva comun.Acum,sunt mai mult ca sigur ca ea a fost prima cu ideea,si imi pare rau ca am atentat fara sa vreau la originalitatea ei.Eu nu caut sa fiu original cu orice pret,ci doar fata de mine insumi.Asa ca n-am sa fiu cavaler si nu voi renunta la numele asta.In alta ordine de idei,daca gasiti ceva scris la feminin in alte locuri decat pe blogul meu sau pe blogurile pe care le am la blogroll,puteti sa bagati mana in foc ca nu sunt eu.

Help

Oameni buni,nu stiu cum sa fac ca articolele sa fie vizibile doar partial in front page,pentru a nu fi afisate integral decat daca dai click pe ele si le citesti separat.Vreau sa creez mai mult spatiu pe blog in felul asta.Daca va pricepeti vindeti-mi si mie un pont.Multzam.

Samani si incantatii in fata la KFC

Canicula pamantului...La ora 5 dupa-amiaza la Piata Romana stii ce te asteapta : imbulzeala,soare nesimtit si oameni fara chef de a fi oameni,oameni cu scuze oarecum intemeiate.Sa traiesti o simulare a experientei unui evreu intr-un cuptor nazist ( in mileniul 3 cuptoarele nu mai sunt naziste ci democratice ,pe baza de microunde) e o scuza mai mult decat acceptabila,nu?Dar uite ca se mai iveste cate o zi mai cu cohones,un fel de Uzzi de la Mafia,care apare si se adreseaza rutinei : "Te rog,2 metri mai incolo!".Si rutina s-a dat astazi 2 metri mai incolo,pe trotuar in fata la KFC uitandu-se curioasa la un grup de 4 gagii originari din Ecuador care incercau sa faca un banutz utilizand un amestec de elemente de cultura amerindiana si americo-latina.Multimea de romani curiosi s-a adunat in cerc in jurul lor,printre care si eu,incercand sa imi caut un loc cat mai aproape de ei..In general sunt foarte atras de genul asta de activitati de strada care nu se incadreaza in programul obisnuit de zi cu zi.I-am auzit inca de pe scara rulanta.O muzica nefamiliara cu ceea ce asculti de obicei,dar care te duce imediat cu gandul la pieile rosii,m-a pus pe modul de "Fast!Find out what the fuck is going on",si am urcat grabit,bineinteles,pe partea stanga asa cum e marcat (Respectati piciorusele alea ca de-aia au fost pictate acolo).In zapuseala aia insuportabila,oamenii erau imbracati cam asa :

Port traditional (cred,nu sunt sigur),instrumente partial specifice (percutie,fluiere,dracii) si un sound-system de petrecere de Pantelimon.Oricum,oamenii sunau foarte bine,erau de la mama lor,si pentru cateva clipe au adus un suflu nou in respiratia imputita a centrului.Nu vorbeau romana,am recunoscut fragmente din limba spaniola in micile prezentari dintre melodii.Practic,n-a fost doar un spectacol de muzica,in reprezentatia lor m-am putut delecta privind si o serie de dansuri care mi-au atras atentia ,un soi de ritual care era in tema cu mesajul melodiilor,probabil.Oricum,destul de interesant.Ai aici si un mic filmulet ,nu se vede si nici nu se aude prea bine,daca erai tu acolo faceai unul mai bun,ca ai mobil mai misto sau camera :




In spate aveau o cutie plina cu Cd-uri cu muzica lor.Unul din ei a inceput sa se plimbe printre oameni cu cateva Cd-uri in mana,incercand sa le arate ca au marfa de vanzare.Romanii,obisnuiti cu pomana,au crezut ca sunt pe moca,si s-au napustit asupra bietului "Pana de vultur plesuv",care se intelegea de minune cu ei in limba spaniola.N-aveam nici un sfantz pe mine,daca nu aveam buzunarul chel as fi cumparat un CD ,si nu le-as fi pus cate 10 mii in cutia milei cum a facut gloata,pentru ca oamenii astia au facut in primul rand un gest deosebit,si in al doilea rand o reprezentatie artistica.Nu poti sa-i compari nici cu Mosul de la Patria care canta "casuta noastra" la vioara si nici cu folkistul de la universitate care canta Pasarea Colibri.Oamenii astia au facut un act demn si admirabil,prin care ne-au daruit si noua un strop dintr-o cultura pierduta,nefinantati de nimeni,lucru destul de rar intalnit in ultima vreme.Bravo lor!

Punk's not dead yet???

Ieri,in jur de ora 6 seara ,intorcandu-ma de la servici (formulare-cliseu de care nu poti scapa decat dandu-ti demisia),observ in fata scarii mele un grup de punkisti (imagine-cliseu care nu mai moare de mai bine de 30 de ani).Baieti si fete laolalta,aratand ca in '77 cand au scos Sex Pistols "Never Mind the Bollocks",consumand ce credeti : vodka,evident,si ascultand la o basina de mobil ce credeti : Exploited,indubitabil.

Descrierea facuta pana in acest moment nu te mai poate misca sub nici o forma,subiectul in sine e atat de expirat incat traditionala critica la adresa oamenilor cu ochelari de cal tradeaza lipsa de preocupare a celui care se vrea a fi critic.Asa ca bag cheia in usa blocului frumos,cu gandul la drojdia din care imi fac licoarea magica (un fel de spanac al lui Popeye,pt detalii vorbim in particular),si ii las pe baieti sa se simta bine.Daca s-ar termina povestea aici m-as lua singur la suturi in fund ca sa-mi dau o lectie vis-a-vis de vorbitul ca sa te afli in treaba.Dar nu,anarhistii lu tata erau la ora 1 noaptea in acelasi loc,nemiscati,de data asta luati de la spirt.De la balcon se auzea doar "Pula mea,pula mea,ba nu pula ta,ci pula mea ,pe un fond muzical specific :
sjdlkasjdlaksjlaksjdlask@@@@$$$$$$$%#$%% I hate you!sakljdhasjhdioecvsgdhf11@#@!##$ I hate you!).

In momentul ala mi-am pus barbia in causul palmei ca ganditorul de la Hamangia si le-am zis soptit : "Sunteti cei mai naspa batrani care au existat vreodata!" .Cerul s-a deschis ,si de undeva din straturile sale subtile un ecou a rasunat :"Da-i,ma, in pula meaaaaaa........

Extinction scenario

Cica in cca 10 ani ,din cauza epuizarii resurselor naturale ,in special a celor de petrol si gaze naturale, 95 % din populatia mapamondului va suferi de foame.n-are rost sa stau acum sa repet mecanismele prin care va avea loc acest dezastru,le stiti oricum,le auziti la TV.etc,plus ca mi-e lene sa scriu ca sa am ce sa citesc tot eu.Personal,nu pot avea nici o parere serioasa despre aceasta predictie,dar in momentul in care o sa-l zaresc pe alde Patriciu sau Vantu ca-si cumpara fornetti cu telemea de la romana o sa incep sa ma gandesc mai serios la acest lucru.

"Misterele vietii cotidiene" sau "Cum sa vezi mina de aur din rahat" - Episodul 2

Si te indrepti cu pasi saltati catre metrou...In fiecare dimineata te stapaneste o sete de a castiga orice minut in plus.Esti la 20 de metri de semafor si incepi sa alergi ca sa prinzi verde.Iti pregatesti abonamentul din timp ca sa nu cumva sa ti se-nchida usile metroului in fata pt k ai stat la coada sa-ti bagi cartela in dracia aia de aparat.Si cu toate astea,multe lucruri interesante intalnesti,unele haioase,altele dezgustatoare,cateva chiar incantatoare...Avem timp pt toate,cum zicea cineva...

Imediat cum iesi din bloc te lovesti de aerul ala curat de primavara,miros de frunze verzi si ude.Baltoaca ce nu seaca parca niciodata te asteapta ca un pitstop in capatul strazii.O iei pe scurtatura prin parculetul cartierului...Boschetarii viseaza stufat de miel pe bancile maronii...Paznicul parcului doarme si el in cutia lui de plastic ,probabil visand ca petrece o seara romantica cu Irina Loghin...Eeeeee...Ce nu faci tu,nea' Viorele pt 5 milioane pe luna...O tanti pe la 50 de ani isi plimba pechinezul prin nisiparul copiilor sa faca caca...Ti-aprinzi o tigara si mergi mai departe...O avalansa de copii tinuti de mana de mamici ca-n lesa se indreapta spre scoala pe care o privesti cu melancolie dureroasa...Ai fost si tu "scoler",tu erai mai cu motz decat puradeii astia pe care ii aduc parintii si care imediat cum raman singuri incep sa-si introduca pe cale verbala cocoselu in colegutzele lor...Tu aveai bun simt,le pupai pe obraz si fugeai in loc sa le-njuri,si veneai singur la scoala ,aveai cheia de gat,maica-ta intra la 7 jumate la servici si nu putea sa lipseasca,iar tac-tu era mai mereu plecat in delegatii...In fine,tragi un oftat din ala la care ar plange si Creanga si iti intorci privirea...Iesi prin gangul din spatele macelariei si dai in mirifica piata de unde isi ia tac-tu patrunjel sa-si puna la ciorba.

Avalansa de copii te lasa rece,e undeva in spate,pentru ca acum torente de lava curg adormite pe trotuar si carosabil.Spre liceul din spatele pietei vin organizate in falanga spartana eleve care-ti rascolesc alte amintiri...Vin si baieti ,dar ei nu-ti rascolesc nimic,pentru ca nu seamana deloc cu "baietii tai" si doar femeia e cea eterna si misterioasa,nu?:) Fete de toate felurile,modelele,tipurile,nuantele...Decolteuri ambulante,cearcane inaripate,frumuseti reci si mitice,chipuri pe care se citeste inteligenta bine ascunsa si pazita,clisee fara chip,absolut tot ce vrei si ce nu vrei...Toate cu Pontino intr-o mana si cu tigara in cealalta.Cand eram eu la liceu,fetele se fereau sa fumeze pe strada,asteptau pana ajungeau la scoala...Nu fac nici o diferenta de valoare intre cele doua timpuri,doar observ diferentele si incerc sa le gasesc frumusetea daca exista...Deja te apropii de centru,torente de femei,barbati,caini,handsfree-uri,casti,florarese,ziare,carti,masina de paine,tocuri,pardon dati-mi voie,uite-te pe unde mergi,Jane te-ai uitat la Mircea Badea,absolut,dar absolut tot ce vrei:)))) Si Radiohead da concert in "mansarda" ta in continuare...

La gura de metrou o fata dulce in felul ei iti zambeste ca ai luat ziarul pe care oricum ti-l da gratuit...Ce fata scumpa...Si ce porci ii dau peste mana de parca ar incerca sa-i buzunareasca...Altii iau cate 10 ziare,nici pe astia nu-i inteleg...Extremele frapeaza ca-ntotdeauna...E coada la acces in metrou.De undeva din subteran se-aude "Atentie ,se-nchid usile!" .Nu mai e nimic frustrant in asta,se intampla zilnic.Inseamna ca iti respecti timingul cu acuratete.Rasfoiesti ziarul in asteptarea urmatorului metrou...Mai afli ce face Basescu cu tara ta,ce face Videanu cu orasul tau,ce face romanul in Italia,mai citesti un banc pe care il stiai de mult,te mai uiti la ceilalti cum citesc ziarul profitand de neatentia lor,mai iei o mutra de serios ca e grea dimineata,te descurci...

Metroul soseste in statie plin ca un tren de evrei la Auschwitz,in mintea ta se deruleaza un plan de strategie care te ajuta sa-ti calculezi un loc in spatiu...Te furisezi si tu intr-un loc si incepe calatoria...Oxigenul e la mare cautare,esti strivit intre un muncitor care miroase foarte organic,o tanara pioniera in clasa muncitoare,o studenta eminenta,un profesor universitar cat Saturn si un inginer cu nasul mare ,inalt si slab ca prazul...Ai prefera sa-ti petreci statia cu fatza spre studenta eminenta care emana impulsuri electro-magnetice in tot vagonul , ti-ar usura calatoria ,dar centura lui Saturn se interpune oarecum intre tine si ea.Totusi,cand metroul e in curba,poti sa te bucuri de tineretea ei,si sunt de-ajuns cateva secunde...Inginerul scoate o integrama pe care incepi sa i-o rezolvi in gand,tanara angajata ,posibil assistent manager,miroase a carne frageda si spirit plapand,profesorul se stramba si se aoleste ca n-are loc...

Sunt patru statii de metrou,unde esti mai aproape decat niciodata,fizic vorbind,de oameni straini...E un moment bun sa deschizi ochii si sa vezi viata jucand pe propria scena,nici macar nu esti nevoit sa aplauzi...cineva invizibil exclama dupa fiecare secventa :"Bis!" si piesa se repeta,si se repeta,si se repeta....dar niciodata nu se simte la fel....

"Misterele vietii cotidiene" sau "Cum sa vezi mina de aur din rahat" - Episodul 1

Sunt multe lucruri,senzatii,impresii(aici iti alegi tu ce fel de perceptie vrei) pe care le poate aduce cu ea viata cotidiana.Da,viata cotidiana,discul ala care se invarte mereu cu aceeasi viteza ametitoare si iti canta aceeasi melodie zi de zi.Trebuie sa recunosc ca,pana acum putin timp,imi facusem o idee gresita despre viata cotidiana,si anume ca nu merita atentie ,ca in straturile ei ascunse nu se afla nimic interesant,ca ,de fapt,nici nu exista asemenea straturi ascunse,si ca singura viata valabila e cea a senzatiilor,a sentimentelor si a interactiunilor ce au loc in viata interioara a fiecaruia,ca doar muzica,arta,pasiunea,oamenii si misterele aduc o esenta in sufletul oamenilor.Viziunea asta mi se prezinta sub forma unui cacat cu funda rosie acum,pentru ca mi-am dat seama ca toate acestea izvorasc din subterfugiile vietii de zi cu zi...ideea e ca trebuie sa stii sa le cauti prin veceul rutinei...

O fi de cacat sa faci anumite lucruri obligatorii zilnic : te trezesti dimineata,te speli pe dinti,pe fata,stai pe veceu,iti bei cafeaua,iti fumezi tigara,tragi un dush rapid,te imbraci,iesi pe usa si zici "sarumana mama" din fuga,alergi spre metrou,iei un ziar gratuit si il rasfoiesti in drum spre serviciu...cam asta ar fi episodul unu din serialul numit "Zi oarecare".Hai sa vedem ce putem scormoni in rahatul asta..Pai,primul lucru ar fi senzatia dulce-amaruie de ameteala,imediat cum te trezesti.Te simti de parca ai fi petrecut o noapte in conacul playboy (nu,nu e numai lapte si miere sa te hatzani toata noaptea ,a doua zi iti poate confirma faptul ca nu mai esti bun de nimic si ca tot ce vrei e sa stai degeaba toata ziua si sa derulezi in minte filmul din seara anterioara:P) La asta adaugi senzatia unei batai cu minerii si o sedinta full time de tras la coasa in Baragan.

"Dar nu-i nimic" iti zici tu,n-ai ce sa faci,trebuie sa te ridici din pat.Iesi in boxeri pe balcon si incerci o senzatie placuta cand racoarea diminetii iti pisca pielea,in combinatie cu raza calaie de soare abia rasarit.Te simti un fel de Robinson Crusoe,doar ca stai cu ma-ta in casa,comuniune cu natura sau ceva in genul asta,te multumesti cu copacul din fata blocului cu trei frunze pe ici pe colo,totusi nu e nimeni pe strada,nu se aude nici Vali Vijelie ,nici Psychofreud de nicaieri,inca e liniste,inca nu a inceput nebunia,E 6 jumate si ziua abia a inceput.Tragi o gura de aer adanc in piept,iti aduci aminte de tehnicile yoga de respiratie,te gandesti ca faci un lucru bun si eficient,uiti de poluare si te simti intr-un mediu sanatos pentru o clipa.

Te uiti la ceas: 6:35.Dai fuga in bucatarie ,cafea proaspata canci,ai tai nu s-au trezit inca ,te resemnezi si bei o gura din cea de ieri.Dar ,totusi te razgandesti.Iti pui cafea la fiert si in timpul asta te scarpini in cap si te gandesti ca te asteapta o zi lunga.Gata si cafeaua.Iti torni o ceasca,iti iei o tigara si te duci sa iti inchei socotelile cu sistemul digestiv.Acum,oricat ar fi de plastic si de blazat sa vorbesti despre asta,trebuie sa recunoastem ca e o senzatie unica sa-ti fumezi prima tigara si sa iti bei cafeaua pe veceu.Pe langa senzatia propriu zisa ,te mai incanta si privilegiul pe care ti-l confera varsta si pe care nu l-ai avut in copilarie dar ti l-ai fi dorit cateodata,cand il vedeai pe taica-tu ca facea asta.Am omis ordinea in enumerare,dar sa vorbim si despre primul contact cu apa din zi.Tragi o privire in oglinda si exclami autoironic : "Doamne,ce fatza am!" Dar ai de gand sa faci ceva in legatura cu asta.Dai drumul la robinet,si iei ca Moromete apa rece in causul palmelor ca in cazma si te botezi in apele clorurate ale Dambovitei : Esti un om nou!Din nou,ai senzatia ca faci un lucru sanatos si cat se poate de mecanic,dar e un lucru bun pentru un om.Te perii pe masele,canini si incisivi,microcristale,fluor ,tot ce vrei,chimie bucala,organicul din gura ta rectioneaza cu sarurile din pasta de dinti,nebuneli...

Dai drumul la muzica pe mobil,in baie,sa-ti cante Radiohead si sari in dush...Apa fierbinte simultan cu sunetele din melodia "Nude" iti invaluie corpul : sanatate si feeling curat.Singurul moment de liniste pe care ti-l permiti sa-l savurezi dimineata.Nu te freaca nici timpul,apa calda curge fara intreruperi,e o senzatie ciudata si mi-e greu sa o definesc ; o combinatie intre senzual si practica sanitara.Te duci in camera semi-ud(mie nu-mi place sa ma sterg complet) dai drumul la muzica si incepi sa te imbraci.Ritmul e alert si optimismul incepe sa infloreasca.Te duci repede in bucatarie,halesti cateva sandwichuri ,apoi traditionalul : "Sarumana mama!" la care ti se raspunde cu "Succes,mama!Tactu inca sforaie" si pe-aci ti-e drumul!In drum spre metrou vezi fetze haioase care trec prin aceeasi experienta ca si tine,cozi la shaorma si covrigarie,cozi la CEC si la supermarket.

Tu mergi..si mergi...cu capul sus ,in ritmul ultimei melodii pe care ai auzit-o inainte sa iesi din casa...Si iti promiti ca la salariu iti cumperi un mp3-player...Vorba unui prieten : "Va fi foarte senzatie,frate!"