Daca banii sunt o problema, atunci tot banii sunt si rezolvarea acesteia. Daca in alte situatii problematice, ai de ales intre mai multe variante de solutii, in privinta banilor, celebra expresie "cui pe cui se scoate" e la loc de cinste . Nu poti combate saracia prin practicarea refugiilor spirituale, ci doar iti poti distrage atentia de la faptul ca suferi de pe urma lipsei banilor.
Pentru ca banii, sau mai exact lipsa banilor, sa fie cu adevarat o problema, trebuie ca doua conditii obligatorii sa fie indeplinite :
1) Lipsa banilor trebuie sa fie una reala si nu o impresie a celui in cauza
2) Lipsa banilor trebuie sa fie o cauza a suferintei unei persoane, sa o afecteze in plan psiho-emotional.
Daca cele doua conditii sunt simultan indeplinite, atunci vorbim despre lipsa banilor ca despre o problema reala.
Cu aceasta situatie se identifica majoritatea persoanelor nevoiase. Veniturile lor sunt mult prea mici pentru a asigura mijloacele de subzistenta, aceasta lipsa afectandu-i direct in plan fizic prin hrana insuficienta, lipsa unei locuinte, lipsa unei vestimentatii corespunzatoare, si a altor bunuri primare sau mijloace de satisfacere a nevoilor de baza.
Suferinta fizica se extinde in plan psihologic, din acest punct devenind mult mai greu de depasit. Daca omul este o fiinta adaptativa cu un organism care, in functie de conditiile mediului inconjurator si stilul de viata, isi modifica semnificativ de repede parametrii dupa care functioneaza, nu se poate spune acelasi lucru si despre dimensiunea psiho-emotionala a omului.
Stomacul isi adapteaza mecanismul in functie de cantitatea si calitatea hranei ingerate, intreg organismul se adapteaza la conditii extreme, dar statusul psihologic, odata dezechilibrat, cu greu mai poate fi readus la un nivel normal. Mai concret spus, adevarata tragedie a omului sarac e traita pe plan psiho-emotional, suferinta fizica fiind convertita in suferinta la nivelul constiintei.
Atunci cand doar una sau nici una din cele doua conditii nu este satisfacuta avem de-a face cu o falsa problema a lipsei banilor.
Daca o persoana dispune de un venit care ii acopera nevoile primare (hrana, adapost,imbracaminte, etc) si cele elevate (educatie, viata sociala, servicii medicale de calitate, dezvoltare profesionala si intelectuala, s.a.m.d.) dar acuza o lipsa a banilor, atunci avem de-a face cu o falsa problema ce-si are radacina in iluzia ca nefericirea este cauzata de insuficienta banilor.
Cauzele pot fi multiple, plecand de la lipsa educatiei financiare ce duce la un consumism exagerat, placi obsesive privind imbogatirea, dependenta fata de anumite obiceiuri, servicii sau produse, teama nejustificata de viitor, pana la clasica "lacomie de bani". Oricare ar fi cauzele suferintei in aceasta situatie, nu lipsa banilor e explicatia, ci felul in care constiinta se raporteaza la bani in general.
O alta situatie este cea a omului cu adevarat sarac. In cazul acesta, exista doua cazuri generale :
1) Cazul omului care nu-si poate satisface nici macar nevoile de subzistenta si ajunge la resemnare.
Mai exact, constiinta omului sarac se adapteaza la conditiile date, nu numai in plan fizic ci si in plan psiho-mental, depasind suferinta prin renuntarea la "lupta", la "revolta" si impacarea cu conditia de "amarat". Astfel, lipsa banilor nu mai reprezinta o problema, ea devenind un mod de viata interiorizat si asumat. Omul "sarac-lipit" nu mai are "nimic", nu mai are speranta, vointa, dorinte. Explicatia acestui fenomen e destul de simpla. Speranta nu mai poate inflori intr-un suflet pietrificat de o viata in care foamea pare sa nu inceteze niciodata si in care "NU AM" devine singurul adevar. Omul "sarac-lipit" ajunge sa traiasca cu preponderenta in plan biologic.
2) Cazul omului care isi poate satisface nevoile primare dar constiinta sa cere satisfacerea in mod obligatoriu a nevoilor elevate.
Acesta se aseamana cu primul caz prin atitudinea impacata vis-a-vis de conditia de nevoias, dar nu renunta la "lupta". Nu se resemneaza din neputinta ci accepta senin provocarea facuta de lipsa resurselor financiare. Traieste ca si cum n-ar fi sarac, fara a fi artificial, si nu accepta capitularea. De la caz la caz crede, spera sau ia masuri concrete in si pentru depasirea situatiei in care se regaseste. Scopul sau nu este procurarea banilor, ci doar satisfacerea nevoilor elevate. Daca ele pot fi satisfacute si fara resurse financiare (fiind sponsorizate de altcineva, spre exemplu), atunci scopul sau este atins. Pentru ca satisfacerea nevoilor elevate primeaza in topul nevoilor sale, si nu banii in sine, iar constiinta sa nu semnaleaza o suferinta efectiva, lipsa banilor nu este o problema reala pentru o persoana aflata in acest caz.
Banii si lipsa banilor - doua lucruri de care ne lovim neincetat
Numai in acest text cuvantul "bani" apare explicit de 26 de ori. Ca ne place sau nu ne place, banii fac parte din viata noastra la fel de mult ca oamenii, sentimentele, gandurile, si obiectele. Doar viteza mare cu care circula intre noi ne produc impresia ca devanseaza in importanta celelalte aspecte ale vietii.
Desigur, mai sunt multe categorii de oameni pe langa cele prezentate in textul de fata. Acestea s-au vrut doar a fi niste limite generale ale modului de raportare a oamenilor la bani si la lipsa banilor. Sa nu uitam : atatia oameni, atatea caractere. Dincolo de categorii, fiecare om se raporteaza la bani si la lipsa lor intr-un mod unic. Acest text n-are pretentia de a reprezenta realitatea, ci de a exprima doar o viziune printre multe altele.
Un lucru ramane totusi fundamental. Desi nu putem trasa limitele fericirii, este posibil sa le conturam pe cele ale suferintei. E foarte important sa cunoastem clar cauza suferintei noastre, pentru a o putea vindeca. Ramane responsabilitatea fiecarui individ in parte de a stabili ce anume il face nefericit : banii, lipsa banilor sau propria imagine vis-a-vis de cele doua.
Ochii care văd totul
Acum 2 zile
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu