Se afișează postările cu eticheta capitole (ne)incheiate. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta capitole (ne)incheiate. Afișați toate postările

vineri, 4 decembrie 2009

Poem de despartire (cantat la doua maini)

Ea : as sta intr-un colt al camerei tale

pentru a te privi

un minut

conditional optativ si nimic altceva…


El : ai vedea un barbos cu par ciufulit

sarit

peste gardul asta

ruginit

etcetera…


Ea : sari peste garduri in noapte ?


El : da…

garduri de covrigi brasoveni

si mere coapte

intre patru pereti

crapati la cutremurul din ‘77


Ea : crapaturi…

sunt prezente si-aici

la tara

acelasi cutremur

alti pereti…

sa ai pofta de covrigi garduri sarituri mere viata…


El : „sa ai pofta” e la conjunctiv

dar pentru mine

e imperativ

si fara dar si poate

negativ…

e singular

cum a fost mereu camera asta

pentagonala

si putind a fum

in miez de seara…


Ea : timp…nesemnificativ intens incolor

persoana…necunoscuta

plural…


El : plural ?

e bun si plural…

dar tot mai bine singular si clar

decat compus

si-ntors pe diferite fete

ca un zar…


Ea : singular sau plural ?

prezent sau trecut ?

sau nu mai conteaza ?


El : cum poti sa-ntrebi „ nu mai conteaza?”

cand pe pamant atatea legi lucreaza ?

Dumnezeu lumineaza – Edison inventeaza

Dumnezeu creeaza – Michelangelo picteaza

Dumnezeu se enerveaza – Patrick Swayze intra-n metastaza

dar daca totusi nu conteaza?

Jean nu moare...Jean boxeaza...


Ea : mie

cea careia inima ii batea mai repede

mi-e frig…

si-a stat…

ea

inima…


El : inima n-a stat

de tot…

sta si se-odihneste din atata alergat…

cine stie...poate-ntr-o zi

Kandinsky n-o sa-ti faca rau…

il vei gasi cu Frida pe Dambovita in gondola

voi fi si eu acolo

plimbandu-ma pe chei...

sa ma opresti sa ma saluti

ar fi frumos

de vrei…


Ea : infige cutitul sau bandajeaza…

Jean moare ?...sau…Jean boxeaza ?


El : nu e nici un cutit de-nfipt…

bandaje ?...nici atat…

in dragostea aceasta nu e nimic de omorat

sa ne-asezam atunci cuminti

si sa servim

din tortul delicios ce l-am gatit…

o ultima felie-i de-mpartit...

cu ciocolata dulce-amaruie facuta in casa

sa mancam si-apoi sa spunem : “ Sarumana pentru masa!”

cu privirea catre cer

cu ochi curati si goi

caci putini pe lumea asta servesc tort ca noi…




joi, 27 august 2009

"Dar oare voi putea sa uit cartea roasa
A tineretii traite pana la sange
Si pe tine cicatrice frumoasa
Care ma doare cand ninge..."

later edit : nu e de la mine, dar e pentru tine...

duminică, 16 august 2009

Oamenii sunt diferiti...atat de diferiti..nu numai unii fata de altii...ci mai ales fata de ei insisi de la o clipa la alta...ceea ce ma face sa fiu foarte suspicios si nesigur...caci practic nu mai exista "eu", "tu", "el", "ea" , "noi", "voi", "ei".... ci doar "eu1, eu2, eu3, eu n", "ea1, ea2, ea3, ea n", "tu1, tu2, tu3, tu n" etc, formandu-se din ele combinari de n luate k mereu si mereu...oamenii o iau razna de fiecare data cand se face trecerea de la "eu1" la "eu2" sau de la "el2" la "el3",etc. se produce un fel de revolutie punk intr-o minte obosita de la atata alergatura in jurul propriei axe...aceleasi 5-10-15 filme la cinematograful mental difuzate prin rotatie...as putea spune instabilitate (scurt si la obiect) dar nu sunt facut sa pun punctul pe i prea usor...pana mea...lumea o arde aiurea...cateodata iti faci o retrospectiva a vietii si ai senzatia ca toti oamenii din viata ta au fost instabili fata de tine, desi tu nu ai fost instabil fata de ei, ci doar fata de tine (ceea ce e permis si dezirabil chiar). problema care e de fapt? nu cere nimeni nimanui sa fie stabil emotional si psihic...ci doar sa nu pretindeti reciprocitate cand voi nu sunteti in stare sa oferiti asa ceva la randul vostru...caci pana mea...eu m-am cam saturat sa ma uit cum va jucati de-a domnul goe implicandu-ma si pe mine...sincer...mi se apleaca...mergeti la taticu si mamica voastra si fiti cat de domnul goe vreti...pe mine lasati-ma in pace linistit si cu mine insumi...

joi, 19 februarie 2009

Imi va fi dor de salamandrele tale
carora le dadeam mamaliguta si mici musculite de mancare
dar e mai bine asa
mai ecologic
mai benefic pentru branhiile tale
care s-au infundat
de la atata apa sarata
cum spuneam
mai bine sa nu le mai dau eu de mancare
si totusi
o sa vreau sa te mai vad
nu doar sa te privesc
vreau sa imi mai arati salamandrele tale din cand in cand
sa imi arati cum le hranesti
cum te joci cu ele
cum le faci sa rada
asta e...
imi va fi dor de salamandrele tale...

marți, 16 septembrie 2008

Stefan Iordache n-a murit



Se zvoneste de cateva zile ca Stefan Iordache a murit. Minciuni... Cine a vazut "Cel mai iubit dintre pamanteni" stie ca Stefan Iordache n-are timp de prostii de genul asta. El a refuzat si refuza in continuare sa spuna "Nu, nu mai pot!".



Hai maestre sa cantam impreuna :

"Bate-un vânt rece din baltă/ La Chilia'n port/ Să văd stuful cum se înaltă/ Să-l mai tai nu pot/ La Chilia, la Tătaru/ Ah, ce dureros/ Bate Maromet cu paru'/ Ah, ce dureros/ La Tătaru, la Chilia/ Bate Lungu cu frânghia/ Caraliul strigă tare/ Dă-i hotule, dă-i/ C-au venit zece vagoane/ Dă-i hotule, dă-i/ Nu pot dom'le căpitane/ Rănile mă doare/ De dimineată pân' la prânz/ O sută de roabe am dus/ Ah, ce dureros/ De la prânz si până'n seară/ Nu le mai tin socoteală/ Ah, ce dureros/ Tot cu piatră colturată/ De nu se ia pe lopată,/ Stau în curtea închisorii/ Si-mi vine să mor/ Când văd păsări călătoare/ Ce n-as da să sbor/ Săpăm santuri după santuri/ Fără de folos/ Caraliul strigă tare/ Lasă capu'n jos/ Când stiam că nimeni altul nu mai răspundea/ Acum stau la ordonantă/ Vai de viata mea/ Trece trenul printre munti/ Ca un sarpe lung/ Încărcat cu detinuti/ Si-i lasă la Poarta Albă/ Aici e pâinea mai neagră/ Fratilor de la Chilia/ E de rău cu noi/ Ne mănâncă serpăria/ Pă noi si pă voi/ S-o dăm dracului de trestie/ Pă el dă turtoi/ Să mergem si noi acasă/ Acasă la noi/ La copii si la nevastă/ Să fim dă nevoi!"

sâmbătă, 26 iulie 2008

Te-am imprumutat pentru un univers de scurta durata



te-am imprumutat pentru un univers de scurta durata
care se naste si moare
in timpul in care o tigara arde singura
te-am visat odata in locul asta
ti-am visat mainile albastrite
si cuvintele plutind pe apele murdare din Vama
te-am imprumutat din visele mele
nu trebuie sa imi dai voie
imi dau voie singur
nu ma simt vinovat cu nimic
singurul lucru pe care pot sa-l fac ca tine artisto
este sa plang precum plang artistii
plang cu grade celsius
multe si coplesitoare
atunci cand ma albastresc in culorile tale
plang fara sa sufar
plang pentru ca e prea omenesc
plang precum nu plang barbatii si femeile
a fost odata un moment in care tineai bratele ridicate
pentru ca eram eu in spatele tau si iti desenam revolutia pe trup
eram undeva pe o linie de echilibru ireal de sensibila
dincolo de ea incepea bulgaria multiplelor metamorfoze
ne-am pus ochelarii de soare
si nu ne-am mai vazut unul pe celalalt
ne-am pierdut printre constructiile alea gri
utilitariste
ca-n picturile alea olandeze
pe care tu ai apucat sa le urasti fara sa apuc si eu sa le vad
si sa le iubesc

joi, 17 iulie 2008

Asa incepe...ca-ntr-un vis...



EA : "Eu am fost odata o inalta preoteasa a Egiptului antic...

EL : "Eu am fost odata un poet rus care strivea petale de trandafir in pumn,iubind si plangand...

EA : "Se vede ca ai trasaturi de rus in parul tau,in corpul tau,in lacrima ta,in vocea ta."

EL : "Lasa-ma sa te fac sa amutesti.Sa-nceapa povestea noastra..."

sâmbătă, 12 iulie 2008

Jocul cu lumile-oglinda


Mai demult am facut un mic experiment care presupune urmatoarele lucruri :
-iti alegi un loc complet intunecat si gol,de preferat un spatiu inchis
-iti iei cu tine un pix si o agenda (nu iei cu tine nici un fel de obiect care sa fie sursa de lumina)
-timp de 15 minute incerci sa te acomodezi cu atmosfera,te deschizi la orice fel de perceptie a locului,concentrandu-te strict pe monitorizarea starilor din momentul respectiv (incerci sa nu lasi mintea sa iti zboare la altceva)
-dupa 15 minute incepi si iti notezi trairile,sub forma de discurs liric (poezie,daca vrei sa ii zici asa) ; pe cat posibil,incerci sa nu te implici rational in ceea ce scrii,notezi exact ceea ce simti,aproape simultan cu constientizarea ideii care iti vine,ca si cum s-ar scrie prin tine.
-nu te gandesti la forma,structura,nu intervii in proces,nu impopotzonezi cu figuri de stil in mod expres,pur si simplu materializezi starea pe care o ai intr-un text. (nu trebuie sa dureze mai mult de 5 minute)
-nu utilizezi nici un semn de punctuatie
-dupa ce ai terminat,pleci de acolo fara sa aprinzi lumina si te duci in alta camera,unde,fara sa citesti ce a iesit,incepi si rescrii textul de la coada la cap,incepand cu ultimul vers si terminand cu primul.
-apoi citesti comparat textele.Ai sa observi ca amandoua au coerenta si prin reasezare in oglinda,sensurile se preschimba in altele.
- e pur si simplu un joc metatextual care iti da senzatia de magie si alchimie a textului.

Eu am ales un veceu ca loc de desfasurare si a iesit asa ceva (tip : cititi-le ca pe texte separate, faceti abstractie ca sunt scrise in oglinda) :

Textul normal :

in momentul asta
imi doresc moartea
nu ca o eliberare ci ca o inrobire
la care vreau sa asist din placere ca la un film
aici unde intunericul e mai negru decat absenta luminii
miroase a pisat si odorizant sanitar
ca intr-un spital de boli mintale
inchid ochii de frica si ii mai deschid experimental
si e mult mai intuneric decat cu ochii inchisi
ma uit in jos
tot ce disting sunt siluete intunecate
picioarele mele care sunt atat de negre
incat bezna pare lumina
parca-i totul plin de noroi
si nu degeaba am bocanci in picioare
ma doare capul ingrozitor
picaturi de apa tulbure si scarboasa
lovesc conductele
cate una pe rand
tortura nu altceva
as vrea sa fie altceva
parca dintotdeauna se-aude
scancetul asta neincetat de vioara stricata si reconditionata
nu urla nu murmura
vine pe teava si se scurge in vasul veceului
nici nu vreau sa-mi imaginez
ce-ar curge daca-as trage apa
dar nu depinde de mine asta
nu vad decat sange si limfa
bolborosind in gaura asta de cartita
unde nu poti sa mori de placere
asistand la agonia ta
ca-n filmele alea interesante


Textul oglinda:

ca-n filmele alea interesante
asistand la agonia ta
unde nu poti sa mori de placere
bolborosind in gaura asta de cartita
nu vad decat sange si limfa
dar nu depinde de mine asta
ce-ar curge daca-as trage apa
nici nu vreau sa-mi imaginez
vine pe teava si se scurge in vasul veceului
nu urla nu murmura
scancetul asta neincetat de vioara stricata si reconditionata
parca dintotdeauna se-aude
as vrea sa fie altceva
tortura nu altceva
cate una pe rand
lovesc conductele
picaturi de apa tulbure si scarboasa
ma doare capul ingrozitor
si nu degeaba am bocanci in picioare
parca-i totul plin de noroi
incat bezna pare lumina
picioarele mele care sunt atat de negre
tot ce disting sunt siluete intunecate
ma uit in jos
si e mult mai intuneric decat cu ochii inchisi
inchid ochii de frica si ii mai deschid experimental
ca intr-un spital de boli mintale
miroase a pisat si odorizant sanitar
aici unde intunericul e mai negru decat absenta luminii
la care vreau sa asist din placere ca la un film
nu ca o eliberare ci ca o inrobire
imi doresc moartea
in momentul asta

marți, 1 iulie 2008

La moartea lui John Lennon



Ca sa asisti la moartea lui John Lennon
savurand un espresso,
tot ce trebuie sa faci
e sa-ti doresti sa te simti british
in perioadele tale de alienare.
Nu-ti spala niciodata geaca de iarna,
imagineaza-ti intalnirea de a doua zi
cu fata aceea deosebita
si simte-te penibil
ca esti imbracat ca un sarantoc.
Du-ti CV-ul la un anticariat
ca sa fii absolut sigur
ca nu te vei angaja acolo niciodata.
Plimba-te pe strazi in centrul Bucurestiului
si bea ceai facut acasa,
consoleaza-te cu faptul ca nu are E-uri.
......
Unele lucruri sunt mai triste decat moartea lui John Lennon.

miercuri, 25 iunie 2008

Abonatul Connex


Dupa cum v-am spus ceva mai devreme,o sa incep sa pun pe blog tot felul de chestii (mai bine decat "chestii" nu stiu sa le spun) pe care le-am scris cu ceva timp in urma.Scopul?Probabil lipsa de inspiratie.Mai poate fi si un usor rasfatz,detasandu-ma oarecum de ceea ce am scris odata,evocand trecerea timpului ca motiv pentru lipsa de retinere in a publica ceva scris de mine.Pentru ca da,n-am mai scris de ceva vreme "chestii" de genul asta :


ABONATUL CONNEX

Absenţa prezenţei

Prezenţa absenţei

Îngrijorare

Dor

Îndoială

Planificarea acţiunii

Debutul acţiunii

Zero Şapte Doi Trei

Şapte Noua Trei

Nouă Trei Nouă

Credit insuficient

Pentru direcţia apelată

Steluţă

Unu Doi Trei

Diez

Credit

ZERO

USD

Panică

Desfăşurarea acţiunii

Cheie intoarsă în broască

Ascensor solicitat

Urcă

Cobor

Polei pe strada Biserica Albă

Cur atras gravitaţional

Mobilizare musculară

Dealer Connex

O Sută Cincizeci de mii

ROL

Uşă cu indicaţii “trage-mpinge”

Trag

Intru

Dealer Connex necodificat etic

Nestăpânirea impulsurilor nervoase

Agresiuni verbale Dealer Connex

Trimiteri maternale

Împing

Ies

Polei pe strada Tache Ionescu

Încălţăminte necorespunzătoare

Vătămare corporală accidentală

Rămân la sol

Steluţă

Unu Doi Trei

Diez

Credit

PATRU

USD

Zâmbet

Extaz

Zero Şapte Doi Trei

Şapte Noua Trei

Nouă Trei Nouă

Abonatul Connex

Nu poate fi contactat

Ţipete

Introduceri genitale verbale

Lacrimă

Semafor roşu

Traversare neregulamentară

Abonatul Connex

Nu mai poate fi contactat

Niciodată

………………………………….








duminică, 4 mai 2008

Complicitate intr-o noapte ploioasa de primavara




Precum amerindienii comunicau de la distanta
prin norisori de fum,
asa si noi ne-am spus unul altuia :
"Ce seara frumoasa
de primavara ploioasa!...."
fumand o tigara impreuna,
fiecare de la balconul sau,
fiecare sub bucata lui de cer....
Vantul tau iti soptea franturi din Tracy Chapman,
al meu aducea ploaia de la ea de-acasa,
din locul unde indragostitii se saruta intotdeauna
sub o umbrela...
Si daca in clipa asta iti fumezi ultima tigara
Nu-nseamna ca nu vom mai fuma impreuna niciodata...
Imi place prea mult cum iti lasi capul pe spate
si lasi duhul de fum sa se risipeasca...
Iar noapte va mai fi din nou...
Iar ploaia va cadea si altdata
ca vrem sau ca nu vrem...

vineri, 2 mai 2008

Da,ar fi chiar tare....





Si eram cu prietenul asta al meu in Fire,astazi,la o bere..o bere normala si cat se poate de banala,in mijlocul zilei ,ceasul arata ora 3...suntem cei mai buni prieteni si uneori cei mai buni prieteni chiar nu au ce vorbi...stateam ca doi sahisti ,fiecare asteptand mutarea celuilalt...fumam tigara de la tigara,mai luam o gura de bere,ne mai uitam in stanga,in dreapta,mai faceam caracterizarea directa a unui fund gras,a unui dinte galben,zambetul nostru era jumatate fortat ,jumatate reflex...lcd-ul de pe peretele din fata noastra era setat pe discovery,unde doi cheliosi incercau sa experimenteze cat de mult poate supravietui un om ingropat de viu."Tare emisiunea asta,mult mai tare ca brainiac" zise Garcon al meu intr-un moment de inspiratie...

...si la un moment dat mi-ai pocnit gandul...da,chiar azi m-am gandit la tine..incearca sa ma vizualizezi cu berea in mana,cu tigara in gura si cu tine in gand...nu-mi spune ca nu arat simpatic,pana si eu stiu ca arat asa...stateam la masa aia de langa geam,unde am stat la prima noastra intalnire,numai ca in locul tau era un tip de 20 de ani care avea un lant atarnat la blugi...ma gandeam ca mi-ar placea nespus de mult sa ne intalnim odata ,din pura intamplare,pe strada,unde se intersecteaza Elisabeta cu Schitu Magureanu...pe-acolo pe la Lazar,da,acolo mi-ar placea...pe la intrarea in Cismigiu,da,acolo ar fi chiar fain...sa ne-ntalnim o data ,din pura intamplare,cand iesi tu de la facultate si eu cobor la Izvor din metrou,pentru ca vin de undeva din Militari si am chef sa o iau prin Cismigiu spre casa...da...ar fi grozav...n-am sta mai mult de 5 minute ,la o tigara...sunt chiar curios cum arati in haine de primavara ,nu te stiu decat infofolita pentru nemilosul decembrie...

Eu cred ca ai fi foarte de treaba daca te-ai intalni cu mine pe strada,si ai simti ca a trecut o vesnicie de cand nu m-ai mai vazut...e totul in fast forward ,nu simti asta?cred ca ti-a crescut parul si ti l-ai lasat un picutz mai lung...sau poate ti-ai schimbat complet look-ul...oare esti aceeasi boema lasand in urma miresmele iasomiei?nu mi-ar lua mai mult de 5 minute sa imi dau seama,cu tot fumul gros de pall mall care ne-ar impiedica sa ne adulmecam...dar ce-i cu lantul ala care atarna la pantalonii tai?ah,nu esti tu? da' cine e?aaaa e Garcon al meu...hai pa,tre sa o iau din loc...nu uita! ordinea interna...lucreaza...si conlucreaza....cu tine...si cu mine...