Gotta move on....

Every now and then
I fall into deep thought
And self-examination
Figuring out
If I really belong in this world

Who am I?
What was I born to live?
Will I succeed?
Or will I fall short of my dreams?

I know I’ve got to find a way to move on
To a place where I can be sure
On a journey deeper inside
On a journey deeper inside my mind

I know I’ve got to find a way to move on
Gotta move on
To a place where I can be stronger
Stronger
Stronger
Stronger
Stronger

halucinatii nocturne...
ceata pe care o respiri cu ochii...
dorinta ucigatoare de a ma afla cu tine pe Inter
ACUM....
orasul tampit si blazat
devine fascinant
in virtual...
ACUM...
traim in rosu si gri...
toti copiii din lume dorm cu lampa aprinsa
lampa de gaz in camere pentagonale...
felinare de-a lungul strazii pustii...
masini parasite...
caini cu 6 picioare din care 2 atarna inutil...
ne plimbam de mana prin orasul bantuit de ceata
mergem cu 3 picioare....
si nu e teama de ceata...
nu ne e teama de gri...
rosul ne apara...
nu ne e teama de nimic...

Imi caut linistea....

Imi caut linistea
in liniile frumos intersectate
ale gleznei tale
din care curge lapte cu cofeina...

Imi caut linistea
in liniile cu maiestrie imbinate
ale metroului
care trosnesc la 7 dimineata
stropindu-ma cu scantei pe fata...
ora la care ziarul gratuit
se plateste cu neliniste...

Imi caut linistea in fiecare injuratura
strecurata printre dintii mei macinati
de atata scrasnit in gol...
In fiecare mama straina pe care o pomenesc
in trivialitatile mele
caut un uter cald in care sa ma ghemuiesc...

Imi caut linistea
in tevile de pexal infundate
in caltii tociti din obertainere :
martori oculari cu ochi de sticla
la noaptea-n care am facut dragoste ca chiorii
in bezna...
magie alba,nu altceva...

Imi caut linistea...
Si-n noaptea asta am gasit-o
intr-o tumoare posibila
dintr-o lume imposibila :
lumea in care iubirea primeste un bonus
cuantificat in unde electromagnetice...
in noaptea asta tehnologia are efect terapeutic...
mi-am gasit linistea -
era nelinistita si seaca
mi-a zis :
"Alo! Ce faci, dormi?"

Come on in...

...i've gotta tell you what a state i'm in :

Pe un fir intins de argint...

merge pe varfuri dragostea noastra....
fara frica de inaltime
dar tinand ca pe un pui de colibri in palme
savoarea de a trai clipa...
si merge...
si merge...
si merge......
privind in jos
cuprinde in privirea sa intreg pamantul
taiat in jumatate
ca si cum ar fi un tort
pentru o zi speciala...
prinzand curaj si entuziasm
incepe sa mearga din ce in ce mai alert
pana cand se clatina usor
din cauza vantului cald dar totusi vant...
dintr-un buzunar secret
scoate cu miscari gratioase un condei
cu care isi tine echilibrul....
si zambetul reapare...
foamea de fuga ii roade pantecele...
si fuge...
si fuge...
si fuge...
firul de argint scapara-n vazduh
scantei albe impanzesc irisul ochiului nevazut...
ploua cu vise de inger...
pamantul se-aprinde
si nimeni nu i-a dat foc...
s-a incendiat singur in semn de protest...
n-ar fi crezut niciodata ca cineva sau ceva
poate fi mai viu decat el insusi....
si-atunci....
dragostea...
binecuvantata sa-i fie mama pururea necunoscuta...
se intimideaza in fata pamantului...
se dezechilibreaza...
si cade...
in clipa aceea
timpul ingheata atat de crunt
incat se poate privi pe sine de-afara
ca pe o statuie de lumina...
si-atunci...
dragostea....
binecuvantat fie-i tatal pururea necunoscut...
se prinde cu o manuta
de firul intins de argint...
ea simte ceva special acolo
suspendata intre pamant si cer....
ramane o secunda pentru a se aduna
si se ridica...
invatand sa mearga din nou
mai viu decat inainte...
cu pasi mai siguri
si mai hotarati...

si ploua cu vise de inger mereu
pe fruntea senina a dragostei noastre...

Fara nume...

E normal sa mai fiu prost
E normal sa mai fii proasta
E normal sa mai fiu bou
E normal sa mai fii vaca
E normal sa ard sa arzi
E normal sa fim labili
E normal sa fim retarzi
Impulsivi si instabili

DAR NOI

NU NE INCHINAM NORMELOR

desi

trebuie din cand in cand

sa dam cezarului ce-i al cezarului.

Sunt penibil pentru cei care citesc aceste cuvinte

Dar imi asum acest atribut cu zambetul pe buze

Mai bine penibil si impacat cu sine

Decat normal si strain de mine

Dragostea mea e stearsa si banala ca imaginea din clipul asta

Daca o privesti din exterior

Trebuie sa fii IN EA ca sa simti minunea

NUSCRIUMEREUCORECTGRAMATICALSIORTOGRAFIC!

Nu am pretins niciodata ca as face asta!

Nu pretind ca fac filosofie din nimic!

Ce mare filosofie e in a vorbi despre ceea ce simti?

Nu scriu pentru nimeni si pentru nimic!

Trebuie neaparat sa dau o justificare?

Poftim :

Scriu pentru ca imi place sa intru si sa ma citesc pe net!

Penibil? Da,nu te contrazic!

Dar daca mie imi face bine

Prefer s-o fac in continuare fara nici o restrictie

Pentru ca sincer

Imi pasa mai mult de mine

Decat de faptul ca te deranjeaza ceea ce scriu

Tu ai solutii pentru problema ta

Ca de ex cea de a nu citi ceea ce scriu

Eu n-am alta solutie la dispozitie

Vreau sa ma citesc pe net

Revenind la dragoste

Da....

E faina rau de tot....

Stii si tu...

Tu esti singura care nu stie adevarul

Si crede ca nu sunt penibil...

Pentru asta imi multumesc mult

Ca am fost destul de bun

Sa te intalnesc intamplator...

Nebunie curata

Electronul se duce sa se intalneasca cu atomul
Stalactitele se duc sa se intalneasca cu stalagmitele
Papa de la Roma se duce sa se intalneasca cu Episcopul de la Ierusalim
Ma-ta se duce sa se intalneasca cu tactu (se intorc in timp)
Asteroidul se duce sa se intalneasca cu Jupiter
Sfantul Pavel se duce sa se intalneasca cu paganul
Lupul se duce sa se intalneasca cu pantera
Eu ma duc sa ma intalnesc cu gagica-mea


(Nota : toate personajele din acest post sunt pur fictive si nu au nici o legatura cu realitatea...toate in afara de mine, gagica-mea si ma-ta)

Pietrele si Pietrele

Lovesc in mii de directii
cu o dalta de cauciuc
in pietre de piatra...
cativa batranei cu fuste cenusii pana la genunchi
(nu stiu cati - n-au stiut sa imi spuna cati sunt)
imi spun sa iau o dalta adevarata
o dalta de piatra
adica
sa lovesc piatra pe piatra?
da
sa lovesc piatra pe piatra
hmmm....
batranei cu pampersi de matase pe sub fustite
pe vremea voastra pietrele erau de cauciuc
nu daltele
asa ieseau muzele din piatra
usor ca buna ziua
ieftine
si plate ca pamantul din imaginarul vostru
dar...
ce sa fac?
cu o dalta de cauciuc
nu voi scoate muzele din piatra
cu sanii tari ca teasta lui Zeus
nici nu le va curge din sfarcuri lapte de piatra...
la dracu si cu dalta de cauciuc!
am sa lovesc cu pumnul gol...
zdreli-mi-as pielea in piatra!
lasa-mi-as sangele sa fecundeze roca stearpa!
si vor veni muzele
lacome de sange
sa-si vanda sufletul si trupul
MIE!

Povestea lui Unu si Doi

Toate povestile vorbesc despre un singur adevar....
imbracat in timp-spatiu-identitate
ca intr-o haina cu o infinitate de fete...
intre nemurire si moarte
ne gasim noi...
suspendati in viata
viata...
un cuvant mai scurt
cu care denumim
lupta dintre setea de nemurire
si teama de moarte...
viata...
un fel de a privi vesnicia cu un singur ochi....
caci
din teama de moarte
nu cutezam s-o privim cu ambii ochi deschisi
iar
din sete de nemurire
n-avem taria de a-i inchide
si a privi neantul...
astfel
sarim din viata in viata
gustam din nemurire si din moarte
murim
si totusi nu incetam sa traim....
nu suntem nici nemuritori
nici una cu neantul
noi
suntem vesnici....
la inceput
am fost unul si acelasi...
la inceput...
atunci cand netimpul s-a facut timp intru vesnicie
am fost unul singur...
n-aveam teama de moarte...
n-aveam sete de nemurire...
dar fiind numai unul
singuratatea fermenta in adancul nostru
sapand goluri in fiinta....
si-atunci Unul
s-a facut Doi...
nemurirea n-a mai fost nemurire
ci sete...
moartea n-a mai fost moarte
ci teama...
ne-am tras in timp unul pe altul
intru vesnicie...
intru dorinta fierbinte
de a stinge setea in teama si teama in sete
si de a fi Unul
ca la inceput....

Scrisoare catre om - editia 2008 (sau 2009,dupa preferinte)

La cererea omului, republicam scrisoarea catre el :

"Mi se contureaza o stare de calm si liniste interioara atunci cand observ ca avem conceptii comune vis-a-vis de unele intrebari si raspunsuri care framanta toti oamenii.sunt in totalitate de acord cu tine in ceea ce priveste iluzia posesivitatii.suntem in trecere prin viata ca printr-o biblioteca.ni se dau obiecte,idei si mentalitati spre imprumut,pe care le folosim corect sau incorect pentru ca apoi sa le returnam la iesire.singurul lucru care ne apartine si cu care,de fapt,ne confundam,este constiinta,actiunea sa si modalitatea de raportare la universul exterior.ne nastem cu un background ,asemanator cu o foaie A4 goala,particularitatile sale apriorice fiind reprezentate de dimensiune si capacitatea de absorbtie.continutul cu care umplem acea foaie goala a constiintei nu ne apartine in stare bruta,ci doar dupa ce e digerat si trecut prin procese de modificare il absorbim in unitatea fiintei noastre,facandu-l parte din noi.Nici macar in aceasta faza nu putem afirma ca ne apartine ceva,avand in vedere ca nu mai este un corp extern si nu ne aflam intr-o relatie de tip subiect-obiect cu un lucru oarecare.E ca si cum am spune ca ficatul ne apartine,e o proprietate privata,ceea ce e eronat si fortat.Ficatul este un element component al sistemului complex numit om.nu l-am dobandit,nu l-am cumparat,e o componenta necesara si imposibil de exclus din sistem,nici macar ipotetic.In concluzie,ai foarte mare dreptate si imi trezesti o mare admiratie ,o stare obiectiva intr-adevar ,dar intensa ,care ma face sa vibrez atunci cand observ similitudine in gandirea mea si a altei persoane.

PS:

Mereu am crezut ca oamenii care se bucura cu adevarat de viata ,asa zisii "oameni mari",sunt si cu picioarele pe pamant si cu capul in nori,calcand in teluric si concret ,si in acelasi timp explorand dimensiunile ceresti ale existentei.lumea este asa cum este,si materie concreta si substanta subtila.de ce ne-am situa intr-o singura tabara ? de ce-am vrea sa fim ori materialisti ori visatori naivi?viata e un izvor nesecat de minuni,pe care le cuceresti cate putin si le transformi in certitudini provizorii,plecand in cautarea unor minuni si mai mari,si tot asa. de-asta imi place mie de tine,omule,ca stii sa si razi,sa si plangi,sa te bucuri de un apus de soare dar si de ciocolata,stii sa faci un trup gol sa tremure langa tine dar stii si sa convingi un american blazat sa faca investitii la compania la care lucrezi.cu tine se poate discuta orice dar se poate tacea minute in sir fara sa te simti penibil.eu unul ma gandesc ca nu mi-ar ajunge 1000 de vieti sa imi dau seama ce e de fapt cu lumea si cu viata asta,atatea lucruri sunt de cunoscut.si mai ales,avand in vedere ca nu traim decat o viata (sau poate mai multe,dar la momentul asta nu avem cum sa postulam nimic),eu nu am de gand sa ma opresc vreodata din existat.mai stau un pic pe ganduri,mai beau o berica,mai fumez o tigarica,mai ma bucur de niste ochi frumosi,mai citesc o carte,mai vad o culoare,mai rad un pic,mai stau iar pe ganduri,mai muncesc,mai obosesc,mai ma satur,mai plang,mai ma descurajez,mai beau 3 berici,mai sarut o guritza dulce,mai vad un teatru,mai las un val din vama sa se sparga in mine,mai visez la momentul cand o sa vad Europa,si tot asa.Viata e simpla dar complexa in acelasi timp.sunt atatea chestii de trait pe lumea asta.si de aceea,placandu-mi de tine,te-am invitat sa traim impreuna unele din ele."

Meditatie pentru barbati tristi si beti

Daca vrei sa te trezesti din betia plangerii de sine
arata slabiciunile tale unei femei...
obrazul sufletului tau ii va simti palma
ca pe un bici inmuiat in spirt...
slabiciunile tale
sunt un atentat la viata puilor ei de om
de care nici ea nu-si da seama
caci femeile nu-si dau seama de nimic
dar simt totul...
nu te apropia de leoaica
atunci cand puii ei ii sug tatele de lapte
vei fi sfasiat inainte sa-ti poti face bilantul...
vei muri
inainte sa strigi pentru ultima oara
ca ti-a placut viata...
numai o femeie e capabila
sa-ti zvarle adevarul despre tine in fata
ca pe un pahar de whisky
in care cuburile de gheata s-au topit demult...
cand o femeie e pe marginea prapastiei
nu te atinge de ea...
singura salvare pentru ea e s-o smucesti de brat
si s-o aduci intr-un loc sigur....
dar pentru vanataia pe care i-o vei lasa
vei primi o palma crancena
peste obrazul sufletului...
barbatii sunt tari doar in fata barbatilor
asa cum fierul doar lovit cu fier nu clinteste....
in fata femeilor ei sunt exact ceea ce sunt :
oameni si nimic altceva
slabi
si plangaciosi...
daca vrei o mangaiere calda cand ti-e greu
du-te la un prieten barbat
te va mangaia
te va ajuta sa plangi
si a doua zi
te vei trezi si mai slab decat erai cu o zi in urma...
mii de ani oamenii au trait in cumplita ignoranta
crezand ca femeile sunt slabe...
ele sunt moi...
dar nu slabe!
apa poate lua orice forma....
apa e si viata si moarte...
in apa te botezi intru viata....
in apa iti dai duhul pierzaniei....
apa iti deschide ochii intru lumina...
dar scufundat in apa tii ochii strans intru-ntuneric....
in jurul apei se nasc civilizatii...
apa distruge orice urma de picior omenesc....
femeile sunt apa...
daca nu stii sa inoti
da cu banul pentru a alege
intre o chilie pe muntele Athos
sau o manastire tibetana...
o sabie de fier poate taia in carne vie...
dar din apa nu va tasni sangele niciodata...
ci doar rugina unui tais
care n-a fost ascutit cum trebuie
niciodata....

pana si cainii ne vroiau impreuna....

Ne inaltam...
calauziti de albine care injecteaza miere in loc de venin
ne lasam intepati ca bezmeticii...
zbor deasupra unei gradini cu tufanele...
nu mai e mult pana ne vom face o casuta intr-un castan...
o vom face din zbor...
dar mai e un pic mai putin de-o viata
pana s-ajungem sa vedem muntele alb cu ochiul liber...
acum...
cand nu mai suntem la pamant...
iti spun...
hai sa-ti spun...
vroiam sa te zgudui...
vroiam sa cutremur pamantul sub tine....
cu sunete tinute strans in pumn
loveam in scoarta sa....
timpul te uita in intuneric...
se umplea scrumiera...
jucandu-te cu o aripa in parul meu
acum imi spui :
"scrumiera....nu stia pe atunci c-o voi tine pe burta...cu tine langa mine..."
dar de fapt
scrumiera stia...
tu nu stiai...
totul in jurul nostru a complotat ca sa ne intalnim
natura cu obiectele ei
cu toate fiintele ei vii
toate
in afara de oameni...
pana si cainii ne vroiau impreuna...
pana si cainii...
pana...
si cainii...

Discutie cu mine in prezenta ta absenta

Atunci cand iubesti iti doresti sa fii singur pe lume

sa simti acel 1 petrecut in doi

intr-un pustiu cu atata viata in el

cat sa-ti ajunga sa nu te stingi de sete si de foame

iti doresti cu toata fiinta ta

un drum nesfarsit si inca neparcurs

pentru a-l boteza in numele tau al ei si al vostru

iti doresti sa fiti un om amandoi

si sa sfintiti locuri

dupa cum spun stramosii…

iubiti si tu si ea stramosii

caci sunt departe de ochiul vostru

aproape de sangele vostru

odata cu voi la fiecare foc aprins

in jurul caruia va spuneti povesti pentru a adormi in pace…

Atunci cand iubesti iti doresti sa fii singur pe lume

caci ea te face sa te simti atat de singur….

singura care te face sa te simti singur cu adevarat

daca ai simti ca sunteti doi

daca ai simti-o ca pe o prezenta in afara ta

n-ai iubi-o

ea nu e langa tine ci in tine

ea nu e pe veci ci in veci

ea te intoarce pe dos ca pe o camasa

pentru a-ti arata cine esti

cum arati pe interior?

esti o oglinda….

ea e lumina…

si de parca asta n-ar fi destul

gandeste-te ca tu esti un el pentru ea

asa cum e ea pentru el-ul din tine….

si de parca asta n-ar fi destul

gandeste-te ca sunteti si una si alta si totusi niciuna….

daca ai fi un om normal ai innebuni complet….

dar ce bine ca esti...

nebun…